Oferte de €40/oră după ce a pierdut pariul cu prietena (interviu Andrei Făgădău) – Libertate.init()

Sumar

Salut, Raul și Cristi de la Libertate.init(). Astăzi suntem alături de Andrei Făgădău, React Developer, care ne va povesti despre experiența lui în lumea freelancing-ului, și cum a ajuns să facă acest pas.

Andrei este programator cu experiență de peste 6 ani, a lucrat cu Angular, React, și JavaScript, schimbând 4 companii până când a decis să facă pasul spre freelancing. El s-a înscris în programul libertate.init() pentru că a făcut un pariu cu prietena lui, care l-a convins că trecerea spre freelancing e mult mai profitabilă.

Andrei voia să plece din România când a văzut că se plafonează la job-ul din corporație, dar acum că a trecut pe freelancing, are libertatea de a-și alege ce proiecte vrea la rate mult mai mari. Încă de la primul proiect a primit oferte de rate orare de 40 euro/oră.

Trecerea spre freelancing la ajutat pe Andrei să învețe multe lucruri noi. A fost sceptic la început, dar odată ce a început programul, a realizat rapid cât de avantajos este. Acum își alege ce proiecte vrea, iar lucrul în echipele internaționale de programatori i se pare genial.

Dacă ai ajuns într-un punct al carierei de programator în care ești la maximul de venit și nu mai vezi creștere în acea firmă din România, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi, sau cu un expert al echipei noastre, și să punem la punct un plan pas cu pas prin care poți să ajungi din stadiul în care ești la cel de freelancer în cel mai scurt timp posibil. Salut!

Transcriere completă

Raul: Salut, Raul și Cristi aici de la Libertate.init(). 

Suntem alături de Andrei Făgădău. El e React Developer și a lucrat foarte mult în ecosistemul cu JavaScript, și are o poveste foarte interesantă de ce a ajuns el să devină freelancer. Andrei, o să te las pe tine.

Andrei: Ok, ok, ok. O să fiu sincer cu voi, inițial ideea de freelancing nu mi s-a părut fezabilă pe termen lung, și am simțit – am și vorbit cu Cristi în primul call – am avut impresia prima dată că fac concurență cu țările din lumea a treia, cu oameni din India, cu ukrainieni, și nu am văzut făcând treaba asta practic sustenabil. După lungi videoclipuri pe care le-am văzut împreună cu prietena mea, făcute de Raul și de tine, în care am văzut testimonialele de la alți freelanceri, într-un fel am făcut un pariu între noi că ”Uite că se poate mai bine în freelancing, că tu zicea că nu se poate! Ia, sună-l pe Raul sau programează un call cu Cristi, fă orice, și vezi măcar despre ce e vorba. Hai că se poate, că nu are rost să stai în corporație, că te implici, te dedici, dar parcă reward-ul nu e atât de mare.

Deci tu ai făcut pariu cu prietena, adică tu îi ziceai că nu merge, ea zicea că merge.

Andrei: Da, nu are cum, nu se poate, pentru că am mai discutat cu alți programatori: ”A mai încercat cineva freelancing?”. Mi-au spus că se poate, dar sunt proiectele ori micuțe, sau trebuie să mai faci ceva în paralel, practic mindset-ul clasic. După ce am avut primul call cu tine, I got hooked immediately, și uite-mă acum, după două luni jumate, am semnat primul contract, și a trebuit să-i fac un cadou mai substanțial că practic a câștigat pariul.

Raul: Mi se pare genial. Tu și prietena ta nu știați pe nimeni care făcea freelancing în momentul respectiv?

Andrei: Ea știa pe cineva, freelancer pe PHP, doar că, la fel, mi-a fost foarte greu să înțeleg cum funcționează mai exact, dar eu în mod direct să știu pe cineva care să facă asta sustenabil, nu. Am auzit de proiecte luate în paralel, pe Fiverr, să mai faci un gig de genul ăsta, dar nu.

Raul: Acum mi-am dat seama că n-ai avut nici o șansă, la pariul ăsta.

Andrei: Da, ca mindset am fost sceptic, și după ce am intrat în program, până în momentul în care am ajuns la customer acquisition. În punctul ăla, când am văzut cum vin ofertele, am zis ”Ok, stai așa, ceva e în neregulă. Sau e în regulă!” Sunt destul de încăpățânat și nu am vrut să văd, într-adevăr, și oportunitatea asta. Cred că era mai degrabă și acel mindset ”confortabil”, în care rămâi într-o corporație și vin banii la finalul lunii, că te înțelegi bine cu echipa – cel puțin la corporația de unde am plecat, locul era foarte cald, dacă ar fi să compar cu alte corporații ar fi un jacuzzi față de un duș. Ca freelancer lucrez fix la fel, nu e nimic diferit, pe un stack nou, ecosistemul JavaScript, React cu Node.js, mai mult pe partea de frontend, mai intru puțin și pe backend, dar vreo 20%, nu foarte mult.

Raul: Câtă experiență ai pe partea aceasta?

Andrei: 6 ani, peste de 6 ani, de diverse framework-uri și librării. Nu am lucrat concret cu o librărie cei 6 ani, dar m-am adaptat super ușor, adică am lucrat un an jumate, doi, cu Angular, apoi un an jumate, doi, cu React, am făcut destul de mult Vanilla, am mai automatizat niște procese tot cu JavaScript, am mai lucrat iar cu React. Adică în funcție de proiect și ce se cerea pe proiect în momentul respectiv.

Raul: Ok, și ai schimbat mai multe firme pe parcursul celor 6 ani, sau cum a fost parcursul tău?

Andrei: Da, da, am schimbat 3 companii mari, cea de la care am plecat fiind a patra, și am spus că de la compania actuală de la care am plecat vreau să cresc din punct de vedere salarial, mai bine plecăm cu totul din țară, nu mai are rost să schimbăm în România, pentru că am ajuns foarte repede la acel plafon. Mai puteam să iau maxim 10% în plus, dar nu merita să schimb iar proiectul, echipa, structura.

Mai vrei să pleci din țară acum?

Andrei: Nu! Mi se pare remarcabil, practic fac aceeași bani pe care i-aș fi făcut în afară în România. Adică lucrăm full remote, nu e cu nimic diferit, avem grooming sessions, daily-uri…

Raul: Totul în echipă.

Andrei: Da, totul în echipă, pun și camera, și gata.

Cristi: Mi se pare că foarte mulți programatori sunt prinși în unghiul ăsta mort în care judecă outcome-ul în freelancing prin prisma oamenilor din jurul lor. Adică toți oamenii sunt angajați în jurul lor, și își dau cu părerea că ”a, freelancing-ul e despre proiecte mici și te bați cu oameni care au o putere financiară mai mare”.

Andrei: Da, și pe diverse platforme… ai impresia că nu poți face asta consistent.

Și uite, ajung exact în punctul în care ești tu. De acum două luni jumate până acum, nu te-ai dezvoltat tehnic foarte mult, și totuși diferența e imensă. Ai pus pariu împotriva ta, că poți să reușești în freelancing, și e surprinzătoare schimbarea asta.

Andrei: Da, da, am zis că dacă tot fac acest pariu, hai să-l fac cât se poate de bine, să mă țin de program și de structură. Mi-am luat două săptămâni concediu de la locul de muncă, special ca să fac acel customer acquisition și trei zile mai târziu a venit o ofertă. Am rămas șocat! Dacă îți aduci aminte când te-am sunat să-ți spun, tremuram din toate încheieturile. A fost, și în continuare am senzația asta, că e wow. Și în continuare vin oferte, oportunități. În ultimele două săptămâni cred că au venit peste 22 de oportunități pe LinkedIn, și tot trebuie să le pasez în grup. 

Raul: Care a fost momentul în program în care ți-a făcut ”click!” așa zona asta de freelancing, când ai început să crezi în freelancing?

Andrei: În prima zi când am început customer acquisition-ul, trei zile după mi-am dat seama că ”ok, stai așa”. Piața mi se pare mult mai mare în zona asta, decât a lucra în corporație în România ca angajat. Aș fi făcut în două săptămâni oportunități cât aș fi făcut în trei luni în România, în care să vină ”avem poziția asta deschisă, nu vrei să vii la noi în companie?”

E cu totul altă scală, una e să te uiți la orașul București, una e să te uiți la sute de orașe precum Bucureștiul, și pe mai multe continente.

Andrei: E remarcabil, nici acum nu-mi vine să cred. În continuare mă tot ciupesc, să văd că e real. Chiar are succes! Și e foarte mișto în programul vostru, pentru că practic voi luați niște diamante și le șlefuiți. Sunt acele mici detalii de finețe, de la cum te prezinți, cum vorbești, cum faci branding, cum vorbești cu clientul, cum negociezi o ofertă, să înțelegi contractul, să înțelegi partea de fiscalitate. A fi freelancer mi se pare că duce și pe partea aceea de antreprenoriat, practic produsul pe care îl vinzi ești tu.

Unde, cum spunea și Raul, lineup-ul e să convertești un client, și e suficient să stai 6 luni, un an de zile, cât durează proiectul liniștit, nu e nevoie să vinzi constant. 

Poți să mergi pe abordarea asta, dar ideea e să vinzi cât mai multe ore de programator cu cât mai puțină fricțiune, adică să nu petreci foarte mult timp în achiziția asta de clienți, timp pentru care nu ești plătit. Pentru că asta fac foarte mulți, se duc pe platforme, caută acolo, și investesc o gramadă de timp în discuții cu clienții care nu le aduc bani. Vrei să fi plătit pentru timp.

Andrei: Exact. Nu am crezut niciodată în platforme, și asta e foarte mișto, că voi nu puneți în evidență toate platformele. Sunt mii de platforme pe internet, am văzut că lumea întreabă și când eram în program ”Ce platforme folosiți? Unde vă înscrieți?” Asta nu are nici o treabă cu platformele, nu ține de platforme, clienți sunt peste tot, inclusiv pe Facebook am găsit clienți. Inițial așa gândeam și eu, ma duc pe freelancer și upwork, și plătesc un abonament lunar să am nu-știu-câte credits, să bid la un proiect și dacă nu-l prind, aia e. Nu, nu are nici o treabă cu platformele. E complet altceva, și acum pot să fac treaba asta consistent, fără să am stres. Mai mult ca sigur nu rămân fără job. Și oricum, orice s-ar putea întâmpla, cât de rău, ai foldback în corporație, poți să scoți minim cât făceam înainte. Dar nu mai e o opțiune, la cum s-a deschis piața. 

Ofertele pe care le-ai primit, și pe care încă le primești, în ce interval sunt, din punct de vedere al income-ului?

Andrei: După ce am primit prima ofertă, am văzut că tot vin, că am mai primit două oferte între timp, și sunt mai mari cu vreo 10% față de oferta pe care am acceptat-o.

Ce înseamnă asta, în valoare relativă?

Andrei: Peste 40 euro/oră. Eu am acceptat o ofertă mai mică pentru că mi-a plăcut proiectul, echipa, și stack-ul de tehnologii. Până la urmă atingi acel prag al banilor unde ești tu confortabil și parcă vrei și ceva mai nou. 

Cristi și Raul: Da, da.

Andrei: Preferau niște tehnologii mai vechi, era Angular 1.5, nu voiam să mai am de-a face cu o tehnologie veche. Am văzut ceva pe React, combinat cu Node.js, unde folosim tot felul de pachete noi. 

Awesome! Ești plătit să și înveți.

Andrei: Da, da, asta e foarte fain. Am învățat în ultima săptămână mai mult decât aș fi învățat într-o corporație în câteva luni.

Nu te-au ajutat cursurile alea din corporație? Corporațiile îți plătesc cursuri, pierzi beneficiile asta Andrei, ce faci! 

Andrei: Probabil cursurile alea de pe Udemy, dar alea nu au nici o legătură, până la urmă trebuie să lucrezi hands-on să capeți experiență. Și e foarte mișto, lucrăm într-o echipă de freelanceri, din 54 de programatori suntem peste 20 de freelanceri în echipa respectivă, și sunt foarte friendly toți, nu mă așteptam să fie atât de deschiși. Chiar acum înainte să vin aici am avut o problemă de deploy, și am întrebat pe cineva care mi-a spus ”E ok, liniștește-te, nu e de la tine, avem noi niște probleme de integrare, fă o pauză și dăm drumul după.”

De unde sunt freelancerii?

Andrei: De peste tot. Dar sunt și din România câțiva. Am rămas un pic surprins. Suntem destui de mulți Andrei, ca să spun așa. 

Raul: Ai zis o chestie destul de interesantă înainte, intervalul la care ai ajuns chiar de la început, e undeva la 40 euro/oră, care e un venit de aproape 7000 euro/lună. Și ce mi se pare interesant e că multă lume are impresia că treci pe stadiul de contractor îți aduce atâția bani. Tu de unde crezi că vine defapt valoare asta în plus? Proporțional, tu cât de mult ai crescut?

Andrei: Din punct de vedere al skill-urilor de programare, nu văd o diferență. Mă apucasem la un moment dat să-mi fac portofoliu, că am zis că trebuie să-l am pregătit pentru clienți, dar mi-a spus Cristi ”Stop! Nu ai nici o treabă cu portofoliu.” Nu, diferența asta vine practic din negociere, comunicare, tu ești până la urmă produsul pentru care clientul plătește. Ok, skill-urile de programare le ai, dar trebuie să fi capabil să și vorbești cu o echipă de peste tot din lume, și să fii autodidact, să vrei să înveți, și să nu stai tot timpul să vină cineva cu lingurița să-ți zică ”Hei, ce faci? Ai rezolvat aia?”. Nu, o iei, o rezolvi, dacă ai probleme, întrebi. Să fii proactiv. 

Raul: Să fii proactiv, nu reactiv, la mediu.

Și foarte important, ai zis că ai pe cine să întrebi. Foarte lume se sperie că ”Intru în freelancing și sunt singur, trebuie să mă ocup de toate, de toate părțile aplicației.”

Andrei: Suntem echipe de programatori, nu e cu absolut nimic diferit față de corporație. Oamenii sunt super ok, nu mă așteptam să fie atât de deschiși. Mă gândeam că și ei, fiind la rândul lor mulți freelanceri, să fie ”Ok, this is my spot, eu lucrez în ziua asta, fac bănuții ăștia, în rest nu mă interesează”. Deloc, deloc, chiar comunicăm.

Da, asta e o diferență de mindset, mai ales când ieși din limitarea pe care o impune România și multe firme din România, și treci într-un mediu de afară care am văzut și eu, e foarte puternic, și e un mediu care mie îmi place foarte mult, îmi place să fiu într-un mediu în care lumea vrea să ajute, în care se promovează acumularea asta de ownership, și în care e important să-ți faci treaba, dar în rest faci ce vrei.

Andrei: Exact, exact. Mă uit că și ei la rândul lor vor să ajute, e acest reward, dacă el te ajută pe tine, îl ajuți și tu la un moment dat, și e această relație de simbioză între toți. Da, e cu totul și cu totul alt mindset, și sunt toți experți, am colegi acum în noul proiect mult mai buni tehnic ca mine, o recunosc, sunt net superiori mai buni ca mine. Dar asta e partea bună, ai de unde învăța. Acum când mă uit peste proiect, în codul scris de ei, e cu totul altceva și se vede că sunt niște best practice-uri mai bine gândite și mai bine puse la punct. Am văzut că se ține cont de această curățenie a codului și de multe best practice-uri.

Raul: Da, în general în freelancing, ăsta e un avantaj care vine practic din independența pe care o ai, că o să lucrezi pe trend-urile industriei, o să lucrezi cu oameni care și ei lucrează tot pe trend-uri, și lucrezi cu ultimele norme care s-au dezvoltat în domeniu. Asta vine nu doar de la tehnologiile pe care le folosești, dar și de la modul cum scrii codul sau modul cum se organizează echipa. 

Care sunt planurile tale pe viitor? Știu că tu ai mai avut ceva inițiative antreprenoriale, cum vezi asta de aici înainte?

Andrei: Asta e ceva sustenabil. Într-adevăr, am deschis și o firmă în paralel care nu a funcționat cum mă așteptam să meargă, n-avea treabă cu IT-ul, era cu totul și cu totul altceva. Dar acum pot să fructific foarte bine skill-ul ăsta, abilitatea asta de a fii, practic, freelancer. Planurile pe termen scurt sunt să închid ipoteca la apartament, ceea ce cred că reușesc în doi ani de zile, și mai mult ca sigur dacă mă țin de calcule, reușesc. Apoi să strâng suficienți bani ca un an de zile să-l iau să stau să lucrez la un proiect de-al meu, să nu fie nevoie să lucrez, ci să pot să mă dedic full-time pe proiectul meu. Ăsta ar fi planul pe termen scurt, până la 30 de ani. Apoi, vedem mai departe ce-o să fie.

Raul: Exact ce-am început și eu, adică mi-am strâns banii. Eu mi-am calculat că o să mă țină 4 ani de zile, dar aveam cheltuieli de student în punctul ăla. Până la urmă m-or ținut un an jumate, dar a fost suficient cât să pornesc un proiect și să am un business care să meargă. Asta e motivația mea, adică de-asta fac parte cu Cristi din programul ăsta. Știu că dacă ajut oamenii să aibă mai multe resurse, cum e și cazul tău, la un moment dat o să se întâmple lucruri faine. Adică o să faceți lucruri super tari în societate, că vă vin idei și o să aveți resurse și timp să investiți în ideile respective. Până la urmă, banii îți cumpără timp.

Andrei: Exact, exact. Și v-am zis, tot programul mi se pare foarte mișto, felicitări că l-ați făcut, adică mie mi-a deschis orizontul, sunt destul de încăpățânat și nu mă așteptam să am rezultatele astea. Mi se pare wow, e remarcabil.

Sunt curios, cum i-ai spune tu unei persoane care poate privește cu puțin scepticism, că ”bă, sunt ăștia pe internet, Cristi și Raul care spun că se poate face freelancing.” Tu ai plecat din mindset-ul ăsta, adică nici tu nu aveai o experiență pe care să te bazezi, în care să zici că ”da, știu că funcționează” sau așa mai departe.

Andrei: Nu o să am vreo șansă. Adică dacă e cineva la fel de încăpățânat ca mine, nu cred că voi avea vreo șansă. V-am spus, eu am intrat în program, și într-un fel împins de la spate, dar și să-mi demonstrez mie, adică să încep acum și să nu aștept până la 40 de ani, sau când o să am mai multe ipoteci pe spate. Am zis să încerc acum, când pot și îmi permit.

Raul: Tu câți ani ai acum?

Andrei: 26, fac 27 anul acesta. Am zis să intru în program, dar dacă e cineva la fel de încăpățânat ca mine, nu cred că am vreo șansă. Singura variantă ar fi să ajungă într-un call cu voi, pentru că altfel puneți problema, altfel știți să-i distrugeți toți piticii ăia ce nu au legături și sunt induși din societate. Sincer, nici n-au ce să caute acolo; într-adevăr vin din familie, vin din mediu în care au trăit, din corporație, care se plantează așa că ”nu ai cum, nu se poate”,  și dacă locul este ca la corporație sau oriunde lucrează acum, cam greu îl scoți din acel mindset. Trebuie să vrea să iasă din acea arie de confort și să aibă o gândire mai antreprenorială.

Raul: Andrei, felicitări pentru pasul pe care l-ai făcut! Abia aștept să crești în zona asta și să începi primele proiecte de antreprenoriat.

Andrei: Și eu abia aștept!

Raul: Mult succes în continuare! Felicitări!

Felicitări!

Andrei: Mulțumesc, mulțumesc!

Dacă ai ajuns într-un punct al carierei de programator în care ești la maximul de venit și nu mai vezi creștere în acea firmă din România, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi, sau cu un expert al echipei noastre, și să punem la punct un plan pas cu pas prin care poți să ajungi din stadiul în care ești la cel de freelancer în cel mai scurt timp posibil. Eu am fost Raul, Cristi, și Andrei. Salut!