Sumar
Salut. Raul și Cristi de la Libertate.init(). Azi o să vorbim despre overtime-ul în IT și de ce dacă faci overtime într-o firmă de programare e cea mai mare capcană în care poți să cazi, ca programator.
Prima situație de overtime întâlnită în experiența multor programatori apare când este un release. Atunci, corporația pune câtă presiune poate pe tine, pentru a termina acel proiect, ori pentru a introduce un anume feature în soft-ul respectiv. Discrepanța și lipsa unei comunicări eficiente între departamentul de vânzări și cel de development îți aduce numai frustrări și un credit la sănătatea ta. Acele ore în plus pe care tu, ca programator ești manipulat sau forțat să le faci ar putea fi evitate prin o mai bună gestionare a interminabilelor ședințe din 9-5. Lipsa de respect pentru treaba fiecărui angajat se manifestă prin ele, dar și prin incompetența departamentului de vânzări de a comunica cu echipa tehnică, pentru a face o estimare reală a timpului de realizare a unui feature.
A doua situație de overtime apare atunci când vrei o mărire. Bun. Ai experiență, îți faci treaba bine, salariile prin lege trebuie să crească proporțional cu vechimea. Dar nu! Angajatorii din 9-5 nu îți măresc salariul, că vezi, nu este buget pentru așa ceva. Vrei mai mulți bani? Atunci lucrează extra, în plus! Ia un proiect part-time, fă și tu puțin burnout, renunță la viața ta personală și ai mai mulți bani! Din păcate, așa se pune problema în fața echipelor de programatori din România. Calitatea vieții propriilor angajați nu contează! Ei trebuie doar să lucreze, să bage zilnic câte 10 ore, ca să fie corporația mulțumită.
A treia situație care este extrem de nemulțumitoare este reprezentată de tichetele de suport. Tu, din timpul alocat pentru task-urile tale, trebuie să faci cumva să rezolvi și tichetele de suport. Dar când?! Când să mai faci asta când în corporație ședințele sunt interminabile, workflow-ul tău e întrerupt de minim 10 ori pe zi și mai trebuie să stai și în plus pentru că cei de pe vânzări au promis clientului vineri după-masa că acel feature e gata până luni?! Tot în weekend! Tot în timpul tău personal, tot în timpul pe care tu ai putea să îl aloci lucrurilor care chiar te încarcă.
Și mai este o situație de cea mai joasă speță! Șantajul emoțional din partea corporațiilor. Dacă ai ieșit o dată în viața ta cu șeful la bere, nu vei mai putea să îi spui nu niciodată când îți solicită prezența la muncă în afara programului. Îți e greu să spui nu, cu toate că e viața ta și nu tu ești responsabil pentru proasta estimare a celor de pe vânzări. Trebuie să spui NU! Poți să spui NU! Prietenia nu se amestecă niciodată cu profesia pentru că acest amestec va genera frustrări și așteptări nerealiste pe ambele părți.
Dacă te-ai săturat să faci overtime și ai vrea să ai mai multă flexibilitate în viața ta, ca să te poți ocupa de proiectele personale sau de lucrurile care-s importante pentru tine, lucruri care te încarcă cu energie, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe site-ul libertateinit.ro și programează-te la un call. Noi am fost Raul și Cristi! Salut!
Transcriere completă
Salut. Raul și Cristi de la Libertate.init(). Azi o să vorbim despre overtime-ul în IT și de ce dacă faci overtime într-o firmă de programare e cea mai mare capcană în care poți să cazi, ca programator.
O să intrăm în detaliu în ce ține de cariera de programator și avansarea în zona asta, de overtime, pentru că e un lucru care vine treptat, vine pas cu pas și de multe ori nici nu-l observi când ajunge în jurul tău, ajunge în viața ta și cum ești atras, să zicem așa, în vârtejul ăsta și te trezești brusc, dintr-odată, că bă, nu mai îmi place ceea ce fac, sunt aproape de burnout, sunt într-o stare din asta, confuză și vrem să punctăm aici care sunt semnele și lucrurile de care trebuie să fugi, atunci când vine vorba de un job care te duce în direcția asta și bineînțeles, cum ar trebui să fie în mod normal și ce… cum se face treaba asta în freelancing și cum gestionezi situația asta în freelancing.
Da și acuma o să luăm 2 situații, cel puțin eu am observat 2 situații la oamenii care intră în acest overtime: Prima situație e că ok, avem un release și trebuie să stăm peste program ca să terminăm release-ul ăsta, hai să tragem tare. Doar că ghici ce?! O să vină și următorul sprint și o să ai și acolo release și tot așa, încet, încet ajungi într-o… într-un overtime continuu, într-un overtime constant în care întotdeauna ai release și întotdeauna ai ceva de făcut și efectiv, în momentul în care te-o prins managerii sau cei din echipă cu lucrul ăsta, rămâi într-un overtime continuu.
Ce se întâmplă foarte des – aud la mulți programatori asta și e efectiv că există, e separarea asta și managementul prost între echipa de development și echipa de sales, echipa care vinde și se duce cineva și spune că aha, da, avem nevoie de feature-ul ăla până luni, nu se consultă absolut deloc cu echipa de development, nimeni nu întreabă, nimeni nu cere o expertiză tehnică și spune da, eu… până luni o să fie gata și după aia tu te trezești, ca programator, că bă, trebuie să stai în weekend-ul ăla să tragi tare, ca să livrezi ceea ce ei au promis și pur și simplu e lipsă de respect din punctul ăsta de vedere și e un credit pe care îl faci la sănătatea ta, lucrând în condiții de genul. Da.
A doua situație pe care o observ e overtime-ul dat când mergi să ceri mărire. Mergi să ceri mărire la firmă. Firma nu-ți poate da mărire, că pe proiectul respectiv, ăla e bugetul, dar îți propune, ok, hai să mai lucrezi pe un proiect part-time, sau mai lucrează câteva ore în plus pe alt proiect și o să putem să-ți dăm ceva în plus. Și overtime-ul ăsta, din nou, e foarte periculos, pentru că efectiv tu vrei să faci bani mai mulți, dar nu îți mărești rata pe care o primești pe oră, pentru ora ta de muncă, adică valoarea pe care o aduci tu, ci îți vinzi mai mult timp pentru bani. Timpul pe care ți-l vinzi nu o să-l mai recuperezi și timpul acela o să-l iei din alt loc. O să-l iei din timpul petrecut cu familia, din timpul petrecut cu cei dragi, sau din socializare sau din hobby-urile tale. Adică efectiv, o să-ți iei timpul din lucrurile care poate erau importante pentru tine, care poate te încărcau cu energie și cei mai mulți programatori care ajung în burnout, ajung din cauza asta – că-și iau 2 proiecte la firmă, doar ca să facă mai mulți bani.
Asta mi se pare o strategie puțin mișelească, pentru că de multe ori, firma câștigă mult mai mult, își dublează, poate…
Adică ar putea să îți dea mult mai ușor o mărire pe proiectul pe care ești, fără să te încarce cu altă muncă în plus, dar no, dacă vrei mărire, știi? E pe principiul ăsta: Vrei mărire? Ok, îți dăm de lucru în plus și o să primești mărirea respectivă.
Și la ce se mai adaugă treaba asta e ineficiența în modul în care funcționează lucrurile în joburile astea de la 9 la 5 și de multe ori sunt meeting-uri, efectiv meeting-uri interminabile în care nu ai ce să cauți, pur și simplu. E acolo, se vorbește, te doare în cot efectiv de ce se vorbește, pentru că nu te afectează, nu te atinge, nu ești responsabil de treaba respectivă, nu e niciun pic de structură sau direcție generală, doar trebuie să fii prezent, doar trebuie să dai cu prezența, îți mănâncă timp, îți mănâncă și energie pentru că nu poți să faci altceva neaparat sau chiar dacă faci ești cu o ureche ciulită acolo și ești împărțit așa, focusul tău e fragmentat la maxim și un focus fragmentat la maxim se traduce într-o lipsă de concentrare și o lipsă de… O incapacitate practic de a completa task-urile și de a te simți satisfăcut că ai făcut ceva și ajungi într-un mod din ăsta, într-un vârtej în care sari dintr-un task în altul de-a lungul zilei, ești bombardat constant fie de meeting-ul respectiv, fie de fel și fel de mail-uri sau colegi care te întreabă nu știu ce și ești într-un vârtej din ăsta. Nu faci nimic toată ziua, dar totuși faci o grămadă de lucruri prost și la finalul zilei ești nemulțumit de tine pentru că nu ai făcut treabă.
Și mai stai și 10 ore pentru asta.
Și mai stai și 10 ore, fără să ai un rezultat concret. Și nici nu poți să te duci să ceri mărire sau să primești mai mult, pentru că hei, ce ai făcut, știi? Păi nu am făcut nimic, dar nu am nici cum să fac nimic pentru că e un management stupid la voi în firmă, adică nu am cum să evoluez în haosul ăsta, știi? Și e normal să apară frustrarea din situații de genul.
Și mai e o situație, acuma mi-am amintit! E o situație pe care am mai avut-o cu programatorii care au tichete de suport, știi? Adică sunt anumite firme care efectiv îți dau tichete de suport și zic, bă, da trebuie să faci overtime în câteva zile, că asta e munca ta în echipa respectivă. Din nou, e o separare foarte proastă, adică ce treabă are programatorul ăla cu suportul? Știi? Adică înțeleg, dacă trebuie un programator, poate să fie, dar eu n-aș accepta așa ceva, știi? Să fiu într-o astfel de echipă, pentru că asta mănâncă din timpul meu. Adică, da, ok, munca mea ca programator – îmi aloc 8 ore pentru firma respectivă, dar nu poți să-mi zici să-mi aloc și weekend-uri sau și nopțile, să stau treaz la firmă, doar să vă fac tichetele de suport! Adică ce rost are asta în timpul tău?!
Iar apoi sunt relațiile toxice, aproape emoționale, pe care le ai cu oamenii care sunt șefi, știi? Adică la modul că ajungi să lucrezi pentru oamenii respectivi pentru că te roagă, da nu îți impun. Te joacă destul de frumos din punctul ăsta de vedere și pentru că îți sunt prieteni și pentru că ați ieșit la o bere împreună aproape că îți e rușine să spui nu. Ți-e rușine să delimitezi. Și ți-e rușine să îți pui limitele profesionale înaintea limitelor de prietenie, știi? Și băi, în modul sănătos, bă suntem prieteni în afara muncii, dar profesia e profesie, ceea ce facem aici e strict profesional, delimităm munca de prietenie și nu trebuie să le amestecăm. Ok, pot să spun nu dacă nu trebuie să lucrez și nu trebuie să mă simt jenat față de tine pentru că astăzi nu o să lucrez și nici un caz nu… Mi se pare urât să folosești prietenia sau să folosești contextul ăsta de prietenie ca să mă forțezi să lucrez mai mult, peste program sau așa mai departe. Și bineînțeles, în 99% din cazuri, nu mai spun aici, elementul principal e că nu ești plătit pentru timpul ăsta de overtime, știi?
Exact, da…
Ca în joburile astea de la 9 la 5…
În majoritatea cazurilor nu ești plătit.
În programare, cea mai mare parte – nu ești plătit. Da.
Sau ești plătit cu aceeași rată cu care ești plătit în jobul normal, care din nou, e un deal prost. Că măcar dacă tot faci overtime sau ceva pe lângă, măcar să fii plătit pe mai bine de-atât. Atâta putere de negociere ai acolo, în firma respectivă, să poți să le ceri mai mult pentru timpul extra, pe care ți-l aloci. Pentru că până la urmă, la finalul zilei, tu ai o resursă limitată de timp și de energie. Tu decizi unde îți pui bateria asta. Problema e că dacă ți-o pui, bateria asta, doar într-un loc, adică doar în job, efectiv tu renunți la lucrurile care te încarcă. Poate tu vrei să citești, vrei să te dezvolți în continuare ca persoană, ghici ce?! Nu o să mai ai niciun timp pentru asta, pentru că după 10 ore de muncă și după ce faci overtime, da, îți vin mai mulți bani, da banii ăia nu o să te facă deloc fericit, probabil că o să îi investești în sănătate, ca să te recuperezi după o vreme, dacă intri în burnout și efectiv ajungi în niște situații foarte periculoase, dacă accepți să faci asta ori pentru bani, ori pentru relațiile sociale, că îți place de șef sau de echipă, ori pentru că așa face și restul lumii.
Da, trebuie să spargi cercul ăsta. Nu există altă soluție. E o spirală vicioasă pe care nu o rezolvi bătând din degete. O rezolvi luând acțiune, făcând ceva concret. Fie pui limitele clare acolo la muncă și spui nu. Înveți să spui nu. Spui nu! Trebuie să spui nu în lumea asta, nu ai cum să spui nu. Nu trebuie să mulțumești pe toată lumea pe pământul ăsta sau schimbi altceva și acuma vreau să împărtășim puțin cum funcționează treaba asta în freelancing. În freelancing, diferența principală între joburile astea și firmele șamd și echipele de programatori din România versus echipele de freelancing e că structura e mult, mult mai bine pusă la punct. Sunt echipe concepute pentru lucratul ăsta la distanță și atunci sistemele, procesele sunt mult mai eficientizate ca să obțină randamentul maxim pe care oamenii pot să-l dea și fiecare e independent, pentru că sunt oameni de pe toate timezone-urile astea. E imposibil să se sincronizeze toți în același timp, într-un singur loc și atunci fiecare trebuie să-și facă treaba cât mai bine posibil, când vrea el. E alegerea lui când își face treaba respectivă. E plătit pentru orele pe care le investește, bineînțeles și cât timp îți faci treaba, e ok.
Adevărul în freelancing e că da, tu ești plătit pentru disponibilitate, adică pe 8 ore de disponibilitate, dar din cauză că ești foarte productiv și că poți să lucrezi când vrei tu și când simți tu că-i cel mai bine să lucrezi. În momentul ăsta, tu efectiv poți să-ți faci munca în 2, 3 ore și asta vedem frecvent la clienții cu care lucrăm, că în 2-3 ore își termină munca pe care au avut-o pentru ziua respectivă și efectiv, în restul zilei au tot timpul pentru ei și pentru lucruri care îi încarcă și cumva le dă un boost la productivitate, până la urmă, știi? Că lucrurile care te încarcă pe care le faci în afara muncii, s-ar putea ca să te facă mai productiv pentru munca ta, pentru că îți dă un entuziasm în plus.
Și vreau să menționez aici că dacă vii cu un bagaj din 9-5, s-ar putea să-ți dea puțin trigger ideea asta că bă, da, lucrez 2-3 ore și stai puțin, eu sunt plătit pentru disponibilitate de 8 ore. Cum e posibil așa ceva?! Dar vreau să clarific aici că un serviciu de calitate pe care îl oferi, nu înseamnă număr de ore de programare. Un serviciu de calitate nu e proporțional cu numărul de ore de programare pe care le livrezi, pentru că 2 ore dimineața, știți foarte bine că nu… Poate să îți fie 4 ore seara. Adică e cam aceeași, poți să tragi echivalențe, din punctul ăsta de vedere. Sau anumite persoane lucrează mai bine în miezul nopții. Anumite persoane lucrează mai bine dimineața, când se trezesc. Fiecare are propriul lui program, fiecare are propriul lui ritm și atuncea, de asta funcționează ideea asta. Pentru că până la urmă, ce contează pentru client? Număr de ore sau contează rezultate? Contează să fie lucrurile făcute acolo?! Bineînțeles că contează rezultatele, nu interesează câte ore sau minute ai lucrat. Contează să îi livrezi lucruri și ca echipa să funcționeze bine și să te integrezi bine în echipa respectivă, bineînțeles. Să comunici corect.
Da, de fapt, diferența aia de ore până la 8 ore din corporație, că oricum, în nici o corporație nu lucrezi mai mult de 2, 3 ore, îi micromanagementul. Adică ai meeting-uri inutile și lucruri inutile care se întâmplă în procesele birocratice din corporație.
Asta e realitatea, asta e normalitatea, de fapt! Eu vreau, așa îmi place să o consider – normalitate. E greu să o vezi ca normalitate după ce vii de câțiva ani de job 9-5 de corporație. E greu să o percepi ca fiind ceva, da, așa trebuie, așa e normal. Da în același timp și dacă faci pasul în lumea asta, e imposibil să te mai întorci înapoi. Și asta o vedem cu toți clienții cu care noi lucrăm și cu toți oamenii pe care i-am ajutat să treacă în freelancing.
Dacă te-ai săturat să faci overtime și ai vrea să ai mai multă flexibilitate în viața ta, ca să te poți ocupa de proiectele personale sau de lucrurile care-s importante pentru tine, lucruri care te încarcă cu energie, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe site-ul libertateinit.ro și programează-te la un call. Noi am fost Raul și Cristi! Salut!
Salutare!
Leave a Reply