Sumar
Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem în Kiev, Ucraina […] Astăzi vrem să vorbim despre ideea de plafonare. Plafonarea pe care foarte mulți programatori o simt în corporații după o anumită perioadă.
Cristi: Dacă ai experiență și nu ai ajuns la pragul ăsta de plafonare înseamnă că ai făcut ceva greșit. Ideea e că firmele și companiile sunt utile, în primii 3 ani de zile, pentru că te învață foarte multe lucruri și îți dau acces la un network și la bani, dar, după un punct, return-ul pe care-l primești din companiile respective nu mai e acolo […] odată ce ești plafonat…să zicem că intri într-o zonă de confort; vin banii, ești mulțumit, e totul în regulă, dar punctul în care ești acolo e unul temporar pentru că peisajul tău se schimbă în jur. Adică, tu nu poți niciodată să stai pe loc pur și simplu, mai ales în industria asta […] e siguranță iluzorie, e ceva de moment care o să dispară pe termen lung pentru că nu mai ești updatat cu ceea ce se întâmplă în piață […] le e mai frică pentru că le e puțin rușine cu ei, cu ce au făcut.
Raul: Frica asta, de fapt, dă un empower la zona asta de dependență. Face dependența să fie mai puternică decât era înainte; dependența ta față de persoana pentru care lucrezi pentru că îți scade încrederea în tine că ai fi suficient de bun tehnic să intri pe proiecte noi pentru că tu nu te-ai mai dezvoltat foarte mult în ultima perioadă.
Cristi: Unde văd oamenii că se pierd adesea, e ideea în care:”ok, am proiectul ăsta și sunt destul de comod aici, am reușit să-mi optimizez treaba, lucrez 2 ore pe zi, sunt plătit pentru 8 ore și uite ce bine o duc”, dar exact punctul respectiv e punctul care te strică pe termen lung. Exact același lucru poți să-l ai și în freelancing.
Raul: Doar că poți să te updatezi mai frecvent cu tehnologiile și cu lucrurile cu care se lucrează, cu modul în care se lucrează în ziua de astăzi pe piață […] Poate că ăsta e unul dintre avantajele nespuse ale freelancing-ului că te scoate din zona de plafonare și te împinge un pic. Te împinge să te dezvolți pe partea tehnică și să crești și ca profesionist în zona asta de IT. Îți redă entuziasmul înapoi pentru partea tehnică.
Dacă vrei să ne auzim la un call de consultanță gratuită în care să putem discuta mai multe despre situația ta și cam care ar fi pașii să treci din stadiul de angajat în cel de freelancer, eu sunt Raul și Cristi, poți să ne scrii oricând pe libertateinit.ro. Hai să ne auzim! Salut!
Transcriere completă
Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem în Kiev, Ucraina, e foarte frig aici.
Cristi: În mama Ucraină.
Raul: Lumea zice că e vreme de război acum, dar nu vedem nimic ciudat prin zonă; sperăm că nu se întâmplă nimic în zilele următoare. Astăzi vrem să vorbim despre ideea de plafonare. Plafonarea pe care foarte mulți programatori o simt în corporații după o anumită perioadă de stat acolo.
Cristi: Și asta e un lucru care afectează toți programatorii; absolut toți programatorii. Nu ai cum să spui… Dacă ai experiență și nu ai ajuns la pragul ăsta de plafonare înseamnă că ai făcut ceva greșit. Ideea e că firmele și companiile sunt utile, în primii 3 ani de zile, pentru că te învață foarte multe lucruri și îți dau acces la un network și la bani, dar, după un punct, return-ul pe care-l primești din companiile respective nu mai e acolo, pur și simplu. Adică, ești plătit numai pentru bani, nu mai înveți foarte multe lucruri și nici nu mai ai acces la oameni noi care să fie ok și, practic, ajungi într-un punct în care sunt doar bani și nici banii nu mai cresc.
Raul: Și o altă problemă aici e că nu ai control asupra proiectelor în care intri. O să fi pus de companie pe proiectele de care oamenii au nevoie și poți să prinzi proiecte de mentenanță în care să rămâi blocat și pe zona tehnică și nu mai crești sau proiecte care sunt foarte vechi; cu tehnologii vechi și rămâi blocat din nou pe partea asta tehnică.
Cristi: Și aici e partea cheie pentru că ok; plafonare ca plafonare, dar care sunt principalele avantaje ale plafonării? Și aici ne ducem în zona interesantă a video-ului. Ideea e că, odată ce ești plafonat…să zicem că intri într-o zonă de confort; vin banii, ești mulțumit, e totul în regulă, dar punctul în care ești acolo e unul temporar pentru că peisajul tău se schimbă în jur. Adică, tu nu poți niciodată să stai pe loc pur și simplu, mai ales în industria asta. Nu e ca și cum stăm și gata, pentru următorii 10, 20 de ani sunt safe. Tocmai siguranța asta pe care o ai în momentul de față, în plafonare, e siguranță iluzorie, e ceva de moment care o să dispară pe termen lung pentru că nu mai ești updatat cu ceea ce se întâmplă în piață, pierzi mindset-ul ăsta de a lupta – mult spus de a lupta – de a fi acolo activ și de a fi entuziasmat de ceea ce faci și o să crească în tine o frică, o insecuritate, că datorită faptului că am fost “leneș” sau că am acceptat plafonarea asta, nu o să mai pot să mă ridic la nivelul următorului challenge, ceea ce de multe ori e o iluzie, vedem asta adesea. Adică, tot timpul oamenii reușesc să se descurce mai departe în noile proiecte și oportunități numai că este un pas mental mai mare pentru ei când vin dintr-o plafonare ca să facă trecerea către un mediu dinamic; nu pentru că nu s-ar ridica la înălțimea cerințelor tehnice, ci pentru că le e mai frică pentru că le e puțin rușine cu ei, cu ce au făcut.
Raul: Frica asta, de fapt, dă un empower la zona asta de dependență. Face dependența să fie mai puternică decât era înainte; dependența ta față de persoana pentru care lucrezi pentru că îți scade încrederea în tine că ai fi suficient de bun tehnic să intri pe proiecte noi pentru că tu nu te-ai mai dezvoltat foarte mult în ultima perioadă, pur și simplu ai rămas în zona asta de confort. Sunt oameni la care frica e justificată. Dacă ai rămas multă vreme pe o tehnologie veche, tehnologia aia nu se mai folosește acum. Au fost oameni pe care nu am avut cum să îi ajutăm în call-ul de consultanță pentru că, pur și simplu, erau ieșiți din schemă, nu mai aveau loc în piață, nu mai erau proiecte pentru ei decât cele specifice pe care lucrau deja care și alea erau la final de drum, cumva. Adică, e și zona asta în care frica poate să fie justificată, dar, în majoritatea cazurilor, nu e o frică justificată. Pur și simplu ești suficient de bun să lucrezi pe alte proiecte și poți să faci lucrul ăsta, doar că trebuie să ieși din mirajul ăsta al plafonării și al confortului în care ești acum.
Cristi: Unde văd oamenii că se pierd adesea, e ideea în care:”ok, am proiectul ăsta și sunt destul de comod aici, am reușit să-mi optimizez treaba, lucrez 2 ore pe zi, sunt plătit pentru 8 ore și uite ce bine o duc”, dar exact punctul respectiv e punctul care te strică pe termen lung. Exact același lucru poți să-l ai și în freelancing.
Raul: Doar că poți să te updatezi mai frecvent cu tehnologiile și cu lucrurile cu care se lucrează, cu modul în care se lucrează în ziua de astăzi pe piață și să te ți activ pe piață să știi exact ce funcționează acum. Pe când, dacă rămâi în aceeași companie și nu ai challenge-urile astea tehnice și nu ești mutat pe proiecte interesante, riști să îți apară frica asta în minte.
Cristi: Pentru mine tot timpul este despre a trece la următoarea provocare și sunt fan al ideii ăsteia că provocarea pe care o ai în față te măsoară pe tine ca persoană și dacă nu e o provocare suficient de mare, cumva, ajungi într-o zonă așa semi-deprimantă care…Adică, munca până la urmă e o bună bucată de timp din viața noastră și tocmai de asta vrei să faci ceva entuziasmant acolo: vrei să lucrezi cu oameni mișto, vrei să lucrezi pe proiecte faine, nu vrei doar să joci la trecerea timpului și să te bucuri de într-o relație de asta de dependență:”bine că am proiectul ăsta aici, că îl am de atât de mulți ani, am urmat o rutină și îmi e frică să pierd rutina asta”
Raul: Poate că ăsta e unul dintre avantajele nespuse ale freelancing-ului că te scoate din zona de plafonare și te împinge un pic. Te împinge să te dezvolți pe partea tehnică și să crești și ca profesionist în zona asta de IT. Ăsta e un mare avantaj al freelancing-ului.
Cristi: Și are un sweet spot foarte fain că nu te împinge foarte mult la antreprenoriat să-ți faci faci echipă, să lucrezi cu oameni, să ai o grămadă de responsabilități și e un pas extrem de mic, dar care dă exact culoarea aia de care ai nevoie pentru carieră, pentru viață și să te simți mai împlinit cu tine, mai mulțumit, să te simți mai revigorat dimineața, să poți să călătorești prin lume, să ai o amplitudine a vieții mult mai mișto.
Raul: Îți redă entuziasmul înapoi pentru partea tehnică.
Dacă vrei să ne auzim la un call de consultanță gratuită în care să putem discuta mai multe despre situația ta și cam care ar fi pașii să treci din stadiul de angajat în cel de freelancer, eu sunt Raul și Cristi, poți să ne scrii oricând pe libertateinit.ro. Hai să ne auzim! Salut!
Leave a Reply