Sumar
Cristi: Cristi și Raul de la Libertate.init() aici. O să fie un fel de round table, la discuție de genul ăsta ne-am gândit […] sunteți freelanceri de câteva luni bune, chiar poate un an de zile, să vedem cam care e update-ul.
Raul: Sunt și întrebări de la oameni, de pe grup […] ce vrem să aflăm astăzi este viziunea voastră despre întrebările astea.
Cristi: Hai să luăm, rapid, printr-o scurtă introducere.
George: Am terminat Libertate.init() în martie anul trecut, sunt freelancer de atunci. De atunci am semnat primul contract. Sunt deja la al doilea și…so far so good […] Am reușit să descopăr noi lucruri și noi proiecte de care nu credeam că am parte, însă abilitatea asta de a fi flexibil all of the time e un lucru extraordinar și îți permite să experimentezi lucruri
Cristi: La ce rate ești acum?
George: Acum sunt la 375.
Cristi: Awesome! Super update. Mergem mai departe. Victor, vreau să auzim un mic sumar de la tine. Let’s go!
Victor: Salut! Da, eu sunt Victor […] investesc acum, mă rog, timpul și resursele să termin odată cu ipoteca, veșnica problemă a românului, ca să zic așa, dar în același timp să călătoresc mult.
Cristi: Yep! Și când ai terminat tu Libertate.init() și care a fost evoluția ta de atunci până acum, din punct de vedere al ratei orare, din punct de vedere al proiectelor?
Victor: Ca și George, primul contract l-am semnat în martie, anul ăsta, dar – ca să zic așa – am împlinit un an de Libertate.init() luna asta. Proiectele…da, am terminat primul proiect, am terminat contractul. Foarte interesant, foarte mișto. Acolo a fost – cred că tuturor le-am spus chestia asta – ce am făcut acolo nu am făcut în toți anii de până atunci […] Rata orară…am atins undeva la 560 pentru că am avut vreo 3 oferte și nu știam la care să mă hotărăsc
Cristi: Să clarificăm aici 560 de euro pe zi, corect?
Victor: Da
Raul: Prima întrebare pe care vreau să o pun e că nu vă văd niște oameni foarte stresați și întreabă multă lume cum e work life balance-ul ca și freelancer?
Victor: Chiar spuneam mai multor cunoștințe, prieteni că: “bă, eu mă simt mult mai relaxat față de cum eram înainte când lucram în diverse companii, firme din România”. Adică, nu trebuia să stau 8 ore acolo să mă vadă că sunt la birou.
Cristi: George, la tine care e input-ul?
George: Am putut să lucrez și la 2 noaptea, am putut să lucrez și dimineața, am putut să lucrez și după-amiaza, și din mașină la un moment dat – că a fost nevoie – sunt lucruri pe care la un job normal nu le ai și la work balance, am putut să dorm și 8 ore pe noapte, lucru care e important pentru că înainte nu puteam […] Ca work balance e exact ce mi-am dorit din totdeauna.
Cristi: Yep. Cred că ați dat amandoi un răspuns foarte bun la întrebarea asta, la preconcepția asta: că te lucrează foarte mult oamenii pentru o sumă mai mare de bani […] uite, întreabă Porcescu Gheorghii: Care din situațiile de mai jos au fost mai alarmante: momentul până ai decis să intri în programul Liberate.init() sau momentul până ai semnat primul contract? Situații alarmante. Cum vedeți voi situațiile astea?
Victor: Eu mi-am asumat chestia asta. Am fost asumat de la bun început, dar situații alarmante, din punctul ăsta de vedere, nu au fost, dar au fost situații la care nu mă așteptam, dar în sensul de bine
Cristi: Yep! George, vrei să adaugi ceva aici?
George: Da, au fost o grămadă de situații alarmante pentru că, să fim sinceri acum, Libertate.init() n-o să-ți aducă contracte pe masă […] o să schimbe mindset-ul pe care-l ai […] am intrat în comunitatea voastră, și lumea vorbea de sume de la 10.000 de euro, în sus, pe lună și mie mi se părea grozav dacă prind 3.000. Adică…și nici pe ăia nu consideram că îi merit […] a fost o situație d-asta de panică și de sudori reci și de fiori de: “eu n-am ce căuta aici”, însă, așa cum a zis și Victor, la un punct, mi-am asumat […] primul contract speram să fie până în 5.000 de euro fără taxe. Când am văzut primul contract că mi s-a spus 7.000, n-am știut cum să răspund la telefonul ăla să zic: “Yea, I would sing it”
Victor: Într-adevăr, situații alarmante în sensul ăsta vor fi. Vei avea parte de un rollercoaster de emoții.
Cristi: Foarte faine inside-urile și ați trecut amandoi printr-o transformare și revedem, exact, experiența asta pe care ați împărtășit-o foarte bine aici la majoritatea oamenilor cu care lucrăm
Întrebare aici de la Paul Urian: Câte ore lucrezi pe zi și pe ce fus orar?
Victor: Cred că dacă ar fi să fac o medie, cred că am lucrat 4, maxim 6 ore […] Încercam să fiu cât de cât în sync cu echipa […] nu-mi cerea nimeni: trebuie să fii între orele x și y […] O făceam eu din propria inițiativă.
George: Pot spune cam același lucru. În mare parte, 5-6 ore a fost media per totat […] Lor le pasă să fie făcut, nu când le faci proiectul
Cristi: Ai weekend-ul liber?
George: Dacă vreau să am o zi liberă în timpul săptămânii, mut pe weekend ce am de făcut și la fel, nimeni nu te întreabă de ce.
Victor: Da, e foarte liber weekend-ul.
Cristi: Care e raportul în timp pentru coding vs. administrare activitate de freelancing (găsit clienți, discuții de business, facturi, plăți, etc)? Cum ați simțit voi raportul ăsta?
Victor: La mine, cel puțin pe primul proiect, a fost super easy. Clientul avea un soi de self-billing system. Ei emiteau factură pentru mine, iar eu îi dădeam forward contabilului.
George: În cazul meu încă mă bucur de sistemul de self-invoicing. Clientul meu îmi face facturile, eu doar le trimit la contabil și partea asta de contabilitate, acte și nebunii a fost doar partea de deschidere a PFA-ului și a durat o săptămână cu totul.
Raul: Cât a luat să vă găsiți al doilea client?
George: În cazul meu, pot să zic că mi-a luat 0 ca timp. Propunerea și clientul a venit de la aceeași firmă, dar de pe alt departament
Victor: Eu aici aș răspunde: îți ia atât timp cât vrei tu să îți ia pentru că depinde de ce cauți. În cazul meu, cum spuneam, eu am primit 3 oferte, dar cu fiecare ofertă primită simțeam efectiv in my bones – cum se spune – că pot mai bine
Cristi: Yep! Uite o întrebare foarte faină aici de la Tiberiu Popescu: câți bani consideră că ar fi pierdut pe an dacă nu ar fi făcut programul Libertate.init()?
George: Aha! I have my homework done. Știu deja răspunsul ăsta, 45.000 de euro. Ăsta ar fi fost, dacă rămâneam la prima mea rată…eu atât pierdeam pe an.
Victor: Și la mine cam pe acolo, poate chiar un pic mai mult. Oricum, foarte mulți bani, foarte mulți bani pierzi, crede-mă.
Cristi: Uite, mai avem o întrebare aici de la Alex Barbu: ce te-a învățat concret, nu povești?
Victor: Dacă ar fi să spun ce m-a învățat programul ăsta și ce am învățat la un an de la absolvirea cursului – ca să zic așa – este fix chestia asta de mindset […] Adică momentul în care îți shiftezi mindset-ul și înțelegi și vezi altfel lumea și vezi piața și știi, efectiv, cum funcționează lucrurile alea și știi tu unde să te inserezi acolo, astfel încât să obții ceea ce vrei […] Atunci când intri în interviu cu un clientul și – mă rog – la sfârșit îți tragi tu așa o concluzie […] tu singur îți spui tie: “băi, cum m-am descurcat eu în interviul ăsta?”, concluzia mea e că eu i-am făcut pe ăștia să îmi mănânce din palmă […] Asta înveți în Libertate.init().
George: Da…schimbă modul de gândire și o să ajungi să vezi lumea mult diferit. Eu nu mai văd banii ca bani, îi văd ca o unealtă acum […] se schimbă foarte mult lumea în jurul tău cu cât îți schimbi tu ce e înăuntrul capului. Cam asta ar fi comparația.
Cristi: Hai, pe scurt, care e viziunea voastră pentru 2022, ce vă doriți fiecare?
Victor: O să vizitez niște locuri…mna, e și pandemia asta, mai dificil, dar am încrederea și speranța că va fi mai bine […] mulți programatori își fac griji că: “ah, cum, ce o să fac eu la următorul contract? Adică, se termină primul contract și cum mai găsesc eu? Dacă nu mai vine al doilea, dacă nu știu ce?”. Eu acum, aproape mă rog – uneori – să…ok, mi se termină contractul ăsta și mă gândesc: “Perfect, mi se termină contractul ăsta, o să imi iau, cred, o lună – două să mă plimb”. Ceva îmi spune că n-o să fie așa pentru că or să vină iar oferte
George: Am multe planuri pentru 2022. Foarte multe și din fericire toate sunt bine gândite și puse la punct deja și mai mult ca sigur se vor întâmpla […] Ne-am gândit să ne luăm un apartament, ceva cu mai multe camere în București, să mergem să lucrăm de acolo toți, fiecare cu camera lui, o cafea, ceva, să fie mai caterincă între noi, doar și să facem o uniune a freelancerilor în apartamentul respectiv […] să-mi dezvolt afacerea în continuare […] să îmi continui noul hobbie pe care mi l-a permis freelancing-ul, să pot să mă dau cu dronele […] și mai sunt 4 luni și devin tată.
Cristi, Raul, Victor: Felicitări!
risti: Bun! Băi, ce povești faine, nici nu știu cât a trecut, cât am vorbit. Felicitări amândurora și ne bucurăm că faceți parte din comunitate și vă așteptăm în continuare cu povești și update-uri și next level-uri în continuare acolo în comunitate pentru că e loc de crescut pentru fiecare dintre voi în fiecare direcție pe care ați ales-o și da, sărbători fericite vă doresc! Raul, vrei să adaugi ceva?
Raul: Sărbători fericite și mult spor cu 2022! Planuri mărețe la amândoi, ceea ce mi se pare super tare.
Victor: Multumim! Sărbători fericite și vouă și ne vedem în Libertate.init()
George: Sărbători fericite!
Cristi: Oamenilor care ne urmăresc, dacă vreți să ne contactați, să vedeți dacă puteți să lucrați cu noi, puteți să intrați pe libertateinit.ro, avem acolo toate detaliile posibile. Cristi, Raul, George și Victor. Le mulțumim lui George și lui Victor pentru disponibilitatea de a împărtăși experiența lor. Salutare tuturor!
Transcriere completă
Cristi: Cristi și Raul de la Libertate.init() aici. O să fie un fel de round table, la discuție de genul ăsta ne-am gândit, astfel încât voi care ați terminat deja programul ăsta, sunteți freelanceri de câteva luni bune, chiar poate un an de zile, să vedem cam care e update-ul cu voi, să vadă și oamenii cum e viața de freelancer după ce ați practicat deja o vreme modul ăsta de lucru și să vedem așa care sunt perspectivele voastre acum, ce s-a mai întâmplat, care au mai fost dificultățile, dacă ați mai avut o direcție din asta…în mare.
Raul: Sunt și întrebări de la oameni, de pe grup. De fapt, ce vrem să aflăm astăzi este viziunea voastră despre întrebările astea. Adică…eu cu Cristi le tot repetăm anumite lucruri legat de viziunea noastră, dar suntem foarte curioși și de viziunea voastră legată de întrebările lor. Mai ales acum după ce sunteți freelanceri, ați lucrat deja în domeniu, știți cum e.
Cristi: Hai să luăm, rapid, printr-o scurtă introducere, să faceți fiecare dintre voi un mic update: cine sunteți, când ați terminat Libertate.init() și ce s-a întâmplat de atunci până acum. George, începe tu!
George: Am terminat Libertate.init() în martie anul trecut, sunt freelancer de atunci. De atunci am semnat primul contract. Sunt deja la al doilea și…so far so good until now. Pot spune că Libertatea a fost mai mult decât necesară să îmi dezvolt și propriul business, am investit o grămadă de bani până acum – alimentați de freelancing în mare parte – și încep lucrurile să înflorească și pe partea a 2-a, să zicem așa. Am reușit să descopăr noi lucruri și noi proiecte de care nu credeam că am parte, însă abilitatea asta de a fi flexibil all of the time e un lucru extraordinar și îți permite să experimentezi lucruri. Sunt mult mai rapide decât dacă ești într-o companie. În companie ai felia ta, în mare parte, și proiectele în care vei fi assignat, întotdeauna, n-o să ai diversitate foarte mare, tot pe același subiect o să fie – întotdeauna – doar o să difere conceptul, dar mi s-a permis să experimentez, am primit o ofertă mult mai interesantă, în momentul de față, care va începe în ianuarie. Lucrurile au evoluat în bine, pot să spun.
Cristi: La ce rate ești acum?
George: Acum sunt la 375.
Cristi: Ok. Awsome! Bun, Bun. Foarte fain update-ul. Practic ai, cumva, balansat și ai folosit lumea asta și resursele din freelancing să începi și propriul tău business…de fapt, nu să începi pentru că-l aveai deja, ci să-l consolidezi și înțeleg că se văd ceva roade și din punctul ăla de vedere.
George: Exact! Pot spune că roadele au început să apară, am început să am câțiva clienți fideli, pot spune așa.
Cristi: Super tare!
George: Business-ul acesta…deja, o să am din februarie încă un colaborator, mai bine zis: propriul meu angajat care o să se ocupe de anumite părți ca să mai eliberez din program, deci lucrurile or să devină din ce în ce mai interesante.
Cristi: Awesome! Super update. Mergem mai departe. Victor, vreau să auzim un mic sumar de la tine. Let’s go!
Victor: Salut! Da, eu sunt Victor. Felicitări George, în primul rând, pentru tot parcursul ăsta, e destul de mișto să aud chestia asta. Eu, spre deosebire de el, sunt un pic așa din cealaltă parte, în sensul în care nu mi-am propus, încă, un business sau ceva de genul, ci pur și simplu investesc acum, mă rog, timpul și resursele să termin odată cu ipoteca, veșnica problemă a românului, ca să zic așa, dar în același timp să călătoresc mult. Asta cred că e unul dintre obiectivele mele principale, să experimentez cât mai multe culturi, să văd lumea mai mult – așa cum cred că mi-am dorit din totdeauna de fapt.
Cristi: Yep! Și când ai terminat tu Libertate.init() și care a fost evoluția ta de atunci până acum, din punct de vedere al ratei orare, din punct de vedere al proiectelor? Cum vezi lucrurile până acum?
Victor: Ca și George, primul contract l-am semnat în martie, anul ăsta, dar – ca să zic așa – am împlinit un an de Libertate.init() luna asta. Proiectele…da, am terminat primul proiect, am terminat contractul. Foarte interesant, foarte mișto. Acolo a fost – cred că tuturor le-am spus chestia asta – ce am făcut acolo nu am făcut în toți anii de până atunci; să experimentez tehnologii noi, să învăț o grămadă de lucruri de la oameni mult mai mișto ca mine și mai tari și așa… În proiectul ăsta nou, parcă e așa un fel de next level, adică se poate și mai bine, poți să vezi și mai multe, adică am dat iar piept cu concepte cu care nu m-am mai întâlnit și na, evident, oameni noi, cultură nouă și învăț și de la ei. Deci, din punctul ăsta de vedere e un trend ascendent pentru mine. Rata orară…am atins undeva la 560 pentru că am avut vreo 3 oferte și nu știam la care să mă hotărasc și, mă rog…
Cristi: Să clarificăm aici 560 de euro pe zi, corect?
Victor: Da. Voi știți povestea mai bine și sunt foarte fericit. Eu personal nu mă vedeam atingând nivelul ăsta atât de repede. Eu mă refer la al doilea proiect. Nu mai zic de…dacă vreți alte detalii, vedeți video-ul dinainte cu mine.
Cristi: O să lăsăm video-urile astea în descriere ca să le aibă lumea, să poată compara punctul tău de atunci și punctul de acum. Deci, înțeleg că ai avut o creștere atât financiară a ratei orare. Bine, pe deoparte, a fost o creștere mai mare față de ce aveai deja după care ai mai crescut încă o dată în perioada asta și înțeleg și că partea tehnologică a proiectelor a crescut, adică înveți mai multe lucruri și te lovești de lucrurile de care înainte, poate, nu știai și te dezvolți din punctul ăsta de vedere.
Victor: Exact, exact!
Cristi: Awesome!
Raul: Prima întrebare pe care vreau să o pun e că nu vă văd niște oameni foarte stresați și întreabă multă lume cum e work life balance-ul ca și freelancer? Că ok, faci banii ăștia, faci o grămadă de bani, dar cum e work life balance-ul?
Cristi: De exemplu: Victor, te munceșc ăștia de te rup pentru 560 de euro pe zi?
Victor: Eu abia am început, am, cred, o săptămână și ceva. Eu încă aștept accesul la date și, mă rog, la cod și la chestii de astea. Deci, eu până acum, practic…râdeam chiar zilele astea când mi-am cumpărat acum un laptop: “bă, eu cu banii de pe laptop-ul ăsta am stat 5 zile și am muncit 0 ore și am primit bani”.
Cristi: Yep!
Raul: Și cum a fost înainte?
Victor: Da, înainte cred că ar fi mai relevant. Nu a fost stresant deloc. Chiar spuneam mai multor cunoștințe, prieteni că: “bă, eu mă simt mult mai relaxat față de cum eram înainte când lucram în diverse companii, firme din România”. Adică, nu trebuia să stau 8 ore acolo să mă vadă că sunt la birou, puteam să mă duc să-mi fac treaba…scriam: o să lipsesc 2 ore, mă întorc înapoi, recuperez – asta dacă era ceva de recuperat – adică, din punctul ăsta de vedere work life balance e the best thing ever happened to me, știi?
Cristi: George, la tine care e input-ul?
George: În cazul meu, dacă vorbim strict de freelancing, n-ai cum să descrii asta în vs. cu un job. Exact cum a spus și Victor, să stai acolo la muncă 8 ore doar să fii văzut că te uiți pe facebook – că n-o să ai mereu de muncă – e stresant și nu poți să faci altceva și…să lăsăm scuza aia că: “da, eu pot să învăț în timpul ăla” că nimeni n-o să aibă chef de așa ceva. Pentru mine, personal, ai perioada de onboarding în care ești plătit acolo pentru a fi prezent și ai așteptat niște dat de conectare. Pentru mine, perioada aia a fost un lucru extraordinar; să poți să lucrezi și pentru business-ul personal în același timp cu freelancing-ul. În mare parte, un lucru pe care aș vrea să-l pontez în chestia asta e că ești tratat ca expert, nu ești tratat ca cineva care poate mai are de învățat și lucruri de genul ăsta. Ești tratat ca și expert. Așa cum a zis și unul din managerii mei după primul proiect: “ I know i’m talking with experts here, so I don’t mind when you are working”. Da, am putut să lucrez și la 2 noaptea, am putut să lucrez și dimineața, am putut să lucrez și după-amiaza, și din mașină la un moment dat – că a fost nevoie – sunt lucruri pe care la un job normal nu le ai și la work balance, am putut să dorm și 8 ore pe noapte, lucru care e important pentru că înainte nu puteam. De la 3 ore să sari la 8, se simte grozav și…mai ales, pentru că am putut să îmi mut orele, am putut la un moment dat să dorm și la prânz pentru că nu erau lucruri importante de făcut și puteam să le fac și singur. N-o să ai niciodată această libertate, să îți pese și de altceva, nu doar de muncă. Ceea ce e grozav. Ca work balance e exact ce mi-am dorit din totdeauna.
Cristi: Yep. Cred că ați dat amandoi un răspuns foarte bun la întrebarea asta, la preconcepția asta: că te lucrează foarte mult oamenii pentru o sumă mai mare de bani. Vreau să merg mai departe, să iau ceva întrebări de aici de pe grup și uite, întreabă Porcescu Gheorghii: Care din situațiile de mai jos au fost mai alarmante: momentul până ai decis să intri în programul Liberate.init() sau momentul până ai semnat primul contract? Situații alarmante. Cum vedeți voi situațiile astea? Adică, ați avut emoții când ați intrat în Libertate.init(), ați avut emoții că o să reușiți, poate, să faceți treaba asta în realitate. Cum ați văzut lucrurile? Victor, începem cu tine!
Victor: Eu mi-am asumat chestia asta. Pentru mine a fost o chestie super mega asumată în sensul că: “băi, intru acolo, dau banii și nu fac nimic, 0 rezultate” eu mi-am asumat chestia asta. Am fost asumat de la bun început, dar situații alarmante, din punctul ăsta de vedere, nu au fost, dar au fost situații la care nu mă așteptam, dar în sensul de bine, da? Adică eu nu mă vedeam să fac o astfel de transformare, nu mă vedeam capabil și pentru mine a fost un șoc, mai degrabă zis, nu o situație alarmantă, dar un șoc bun, în sensul ăsta.
Cristi: Yep! George, vrei să adaugi ceva aici?
George: Da, au fost o grămadă de situații alarmante pentru că, să fim sinceri acum, Libertate.init() n-o să-ți aducă contracte pe masă. Asta vreau să scot din cap la toată lumea și mai ales unor prieteni care m-au întrebat lucrul ăsta. Nu, o să schimbe mindset-ul pe care-l ai și în momentul în care îți schimbă cineva mindset-ul și îți spune cum să gândești, de fapt, toată ființa ta va încerca să împotriva chestiei ăsteia, mai ales dacă ai niște convingeri d-alea atât de mult bătute de toată lumea, cum a fost și interviul din martie cu voi, va fi și mai greu. Pentru mine a fost oribil. Primele 2 luni din proiect, am intrat în comunitatea voastră, și lumea vorbea de sume de la 10.000 de euro, în sus, pe lună și mie mi se părea grozav dacă prind 3.000. Adică…și nici pe ăia nu consideram că îi merit și sentimentul de impostor amestecat cu convingeri multe…a fost o situație d-asta de panică și de sudori reci și de fiori de: “eu n-am ce căuta aici”, însă, așa cum a zis și Victor, la un punct, mi-am asumat. Am zis să încerc cu toate puterile pentru că încercam marea cu degetul și nu prea a mers și am stat foarte mult timp, însă…dacă te dedici, pui osul la treabă și absorbi toate informațiile care vin din comunitate și de la voi și asculți sfaturile, efectiv, mot a mot, nu stai să le regândești deloc, vei depăși cerul ca și așteptări. În cazul meu, de exemplu, primul contract speram să fie până în 5.000 de euro fără taxe. Când am văzut primul contract că mi s-a spus 7.000, n-am știut cum să răspund la telefonul ăla să zic: “Yea, I would sing it”. În momentul ăla de panică, la finalul Libertate.init(), da…pot să zic că a fost și atunci, în momentul când am fost sunat și a spus: “Congratulation, you take the job”, încercam să-mi țin vocea normală. A fost un sentiment grozav; îmi aduc aminte că am urlat prin casă, deci…e un sentiment la care nu m-am așteptat, la asemenea rezultate în asemenea, scurt, timp. Asta e tot ce înseamnă Libertate.init(). Modul tău de gândire va trebui să fie spart în bucăți și corectat în sensul bun pentru a ajunge un om de succes în freelancing. Astea pot să zic că au fost părțile mele de panică. Dacă intri asumat în asta, n-o să-ți fie greu, dar dacă nu te aștepți la atât de mult…e un rollercoaster de sentimente. La momentul ăla, nu zic de câte ori am vrut să vă dau mesaj că eu nu mai fac nimic. Deci, a fost o experiență care, pot să zic, unică în viață…modul ăsta de a schimba și sfaturile care au venit chiar au fost cele mai bune pe care le-am primit până acum, în viața asta. Deci, cam asta a fost experiența de atunci.
Victor: Într-adevăr, situații alarmante în sensul ăsta vor fi. Vei avea parte de un rollercoaster de emoții. Deși sunt la al 2-lea contract, cred că am avut emoții sau mă rog, excitement, mai bine spus ca na, nu e neapărat anxietate, e efectiv un cumul de emoții atât de puternice și, de fapt, e un entuziasm acolo și eu credeam că: “eh, la primul contract e așa, după cred că o sa fie așa….Nu! E și mai puternic, parcă, la al doilea pentru că știi că poți mai mult, dai mai mult, vrei mai mult și, în momentul ăla, începe să fiarbă entuziasmul în tine: “hai că vreau, hai că pot, că merge” și pur și simplu te uluiești tu pe tine însuți. Asta mi s-a părut cel mai tare.
Cristi: Foarte faine inside-urile și ați trecut amandoi printr-o transformare și revedem, exact, experiența asta pe care ați împărtășit-o foarte bine aici la majoritatea oamenilor cu care lucrăm. Vreau acum să facem o serie de întrebări rapide, adică să dați fiecare câte un răspuns scurt și am niște întrebări aici de la Paul Urian: Câte ore lucrezi pe zi și pe ce fus orar?
Victor: Cred că dacă ar fi să fac o medie, cred că am lucrat 4, maxim 6 ore, dar nu știu dacă am lucrat așa în medie. Nu cred că ar ieși media la 6 ore. Luate așa la bani mărunți, eu nu cred că am lucrat vreodată 6 ore pe zi.
Cristi: Pe ce fus orar? Lucrai când voiai tu sau lucrai într-o anumită parte a zilei ?
Victor: Încercam să fiu cât de cât în sync cu echipa – în sensul că dacă mai aveam ceva nevoie de…ok, tre să fac aia, cum fac aia? Unde mai găsesc aia? Ceva ca să pot să îi întreb. Încercam eu să fac asta. Adică nu-mi cerea nimeni: trebuie să fii între orele x și y, trebuie să fii online, available. Nimeni nu mi-a spus asta, nimeni nu mi-a cerut asta. O făceam eu din propria inițiativă, în caz în care aveam nevoie să dau de oameni.
Cristi: Ok. Bun! George, la tine?
George: Pot spune cam același lucru. În mare parte, 5-6 ore a fost media per total. Au fost și săptămâni în care au fost câte 2, adică – mai ales săptămânile de tranzit sprinturilor, de decidere și așa mai departe în care doar era documentație – erau maxim 2 pentru că doar citeai, nu s-au dat task-urile, deci poți să spui că muncești și în medie 2. Când e de treabă cam 5-6 muncești, general valabi, dar ca și fus orar, da…există perioada de sync cu echipa, să zicem, în după-amiază pe fus-ul nostru orar sau; în cazul meu clientul era din UK, 2 ore diferență, uneori, se simt și mă mai sincronizam cu ei, în mare parte, dimineața spre prânz, dar după aia dacă erau task-uri single, puteam să le fac și la 2 noaptea; nu m-a întrebat nimeni niciodată când le-ai făcut. Lor le pasă să fie făcut, nu când le faci.
Cristi: Bun! Următoarea întrebare rapidă: ai weekend-ul liber?
George: Eu nu am weekend-ul liber din cauza propriului business, dar…
Cristi: Mă refer la freelancing.
George: A, da. Sau…dacă vreau să am o zi liberă în timpul săptămânii, mut pe weekend ce am de făcut și la fel, nimeni nu te întreabă de ce.
Cristi: Ok. Bun! Awesome. Victor?
Victor: Nu…dacă vrei să faci ore suplimentare. Clientul nu te obligă să faci asta, evident, dar dacă vei dori tu, cam atunci îți vei găsi tu timp să le faci, atfel…da, e foarte liber weekend-ul.
George: Aici de acord cu Victor. Au fost perioade în care am făcut și muncă pe weekend, dar este plătită suplimentar.
Cristi: Awesome! Poți lega 4-5 zile libere? Dacă vrei să îți iei liber să le legi cu weekend-ul, să faci 4-5 zile, să iei vinerea și luni off, ati avut nevoie să faceți asta? Ati vrut să faceți asta? V-ați luat vacanță, gen?
Victor: Eu, personal, nu am facut-o pentru că nu prea am avut nevoie, însă alți colegi din echipa mea o făceau fără niciun fel de problemă. Își luau o săptămână, whatever, mai luau după aia luna viitoare încă nu știu câte zile și tot așa. Am văzut chestia asta făcută de alții din echipe de la mine.
Cristi: George?
George: Da. Eu mi-am luat concediu la începutul lui august o săptămână întreagă fără nicio problemă. În mare parte, luatul timpului liber se poate lua oricând, nu ai limite la câte zile poți să îți iei, dar aici depinde de cum e proiectul, de ce discuți cu managerul. De vrut poți să ai o lună liber dacă vrei. Avem un coleg acum care e contractor, e din altă țară și își ia o lună liber pentru că își renovează casa, dar nu îi afectează nici contractul, nici nimic, a discutat cu toată lumea, cu toată echipa și se acceptă, nu e o problemă.
Cristi: Cât timp e de comun acord cu clientul și cât timp nu pui echipa în pericol că: “bă, de mâine nu mai lucrez cu voi și așa de nicăieri”, cât timp nu faci lucrurile astea, totul e în regulă, cam asta înțeleg că e direcția.
Victor: Doar că ți le iei pe banii tăi
George: Asta da
Cristi: Uite o întrebare faină aici: Care e raportul în timp pentru coding vs. administrare activitate de freelancing (găsit clienți, discuții de business, facturi, plăți, etc…adică partea pe care o făcea angajatorul până acum?). Cum ați simțit voi raportul ăsta? Ați simțit că e foarte mult de muncă pe partea asta legală, fiscală, de administrare sau cum resimțiți voi treaba asta?
Victor: La mine, cel puțin pe primul proiect, a fost super easy. Clientul avea un soi de self-billing system. Asta înseamnă că eu nu emiteam niciun fel de factură, ci ei emiteau pentru mine, din sistemul lor și tot ce făceam era să iau…făceam forward facturii respective la contabilul meu și atât. Asta a fost maximul
Cristi: Deci n-ai mai avut și alte bătăi de cap sau lucruri pe care trebuie să le faci pe lângă chestia asta. Doar munceai și atât.
Victor: Exact.
Cristi: George, la tine?
George: În cazul meu încă mă bucur de sistemul de self-invoicing. Clientul meu îmi face facturile, eu doar le trimit la contabil și partea asta de contabilitate, acte și nebunii a fost doar partea de deschidere a PFA-ului și a durat o săptămână cu totul, în sensul că doar am așteptat după niște lucruri. Totul a fost super simplu, trebuie să te duci doar să dai cu bățul de 2-3 ori. Partea administrativă nu prea există. Adică, nu-ți pasă de ea mai deloc și mai ales dacă ai un contabil bun, cu atât mai mult. Deci nu pot să zic că mi-a mâncat mai mult de o oră la 3 luni. Vorba lui Victor, doar să dau un forward la un mail nu e prea mare bătaie de cap.
Raul: O parte pe zona asta de achiziție: cât a luat să vă găsiți al doilea client? Ați început să-l căutați în paralel cu job-ul, adică cu contractul pe care-l aveați?
George: În cazul meu, pot să zic că mi-a luat 0 ca timp. Propunerea și clientul a venit de la aceeași firmă, dar de pe alt departament și e o poveste puțin mai interesantă, dar pot să zic, în cazul meu, că a venit recomandare și de la actualul client la alt departament de la el și totul s-a executat super repede, am renegociat niște bani. Dacă îți faci treaba, deja primești niște recomandări foarte faine, feedback-uri superbe și nu îți ia timp deloc partea asta.
Raul: Tu ai primit recomandare de la clientul cu care lucrai, practic. Ok. La tine, Victor, cum a fost cu al doilea?
Victor: Eu aici aș răspunde: îți ia atât timp cât vrei tu să îți ia pentru că depinde de ce cauți. În cazul meu, cum spuneam, eu am primit 3 oferte, dar cu fiecare ofertă primită simțeam efectiv in my bones – cum se spune – că pot mai bine, pot scoate ceva mai bine și am reușit asta, evident, adică…dacă ar fi fost să accept prima ofertă, cred că aș fi zis, ca timp efectiv investit în căutare de clienți și de contracte, câteva ore, poate, dar e chestia asta…din momentul în care tu cauți, stai o oră pe zi și cauți și faci chestia asta o oră în fiecare zi, timp de o săptămână, 2, 3, whatever, ce-ți vine și ce vrei tu, ce accepți tu să faci, stii? Cam la asta se rezumă; ce vrei tu să găsești și ce-ți place. Dacă vrei să cauți unicorni, probabil că o să-ți ia un picuț mai mult. O lună, să zic, maxim, dar cred că, în general, în medie s-ar rezuma la o săptămână, 2, 3, depinde.
Cristi: Yep! Uite o întrebare foarte faină aici de la Tiberiu Popescu: câți bani consideră că ar fi pierdut pe an dacă nu ar fi făcut programul Libertate.init()?
George: Aha! I have my homework done. Știu deja răspunsul ăsta, 45.000 de euro. Ăsta ar fi fost, dacă rămâneam la prima mea rată…eu atât pierdeam pe an. I already did the math.
Cristi: Awesome! Super rapid răspuns. Mai departe, Victor
Victor: Și la mine cam pe acolo, poate chiar un pic mai mult. Oricum, foarte mulți bani, foarte mulți bani pierzi, crede-mă.
Cristi: Yep! Not bad. Nu e un return of investment rău, să zic așa. Ok. Uite, mai avem o întrebare aici de la Alex Barbu: ce te-a învățat concret, nu povești? Ce va învățat Libertate.init() concret, nu povești?
George: Victor, te las pe tine primul pentru că vreau să-mi formulez asta bine.
Victor: Da. Am văzut și eu comentariile, Cristi, pe grup și ce părere au unii, alții și mi se pare așa un pic fascinant că îi arăți omului “ce e în mână nu e minciună”, uite, oameni care fac chestia asta și au reușit și poate chiar se duc și mai sus și așa mai departe, știi și parcă tot nu le vină să creadă. Parcă e tot așa o chestie…n-are cum, tre să fie…nu, nu, știi? Și noi când vorbim despre chestii de astea de mindset și de, nu știu, cum te poziționezi și cum te raportezi; fix chestiile pe care mestecați voi în fiecare săptămână și așa, chestiile astea nu sunt atât de abstracte pe cât credeam și eu la început că sunt. Că, de fapt, despre asta e vorba. Dacă ar fi să spun ce m-a învățat programul ăsta și ce am învățat la un an de la absolvirea cursului – ca să zic așa – este fix chestia asta de mindset. Adică, da, ok, știi să îți găsești client, știi unde să cauți, cu cine să vorbești, ce să vorbești, ce să spui că astea sunt chestii concrete, na…dacă tot cerea răspuns la întrebarea asta, dar cel mai puternic eu am simțit schimbarea în mindset pentru că…știu, e greu să înțelegi chestia asta, cum adică? Ce e mindset-ul? Ce, concret? Până nu îl simți e ca și cum…ăștia cu droguri care își injectează chestii, ăia nu mai știu, nu mai înțeleg ce e cu lumea lor și așa. Un pic similar e chestia asta cu starea de mindset, știi? Adică momentul în care îți shiftezi mindset-ul și înțelegi și vezi altfel lumea și vezi piața și știi, efectiv, cum funcționează lucrurile alea și știi tu unde să te inserezi acolo, astfel încât să obții ceea ce vrei, fix asta o să spui; eu mi-am repetat și cred că încă îmi mai repet chestia asta: de ce naiba nu am făcut eu chestia asta mult mai demult? Sau altfel spus: de ce nu ați apărut voi, Cristi și Raul mai devreme pe piată?
Cristi: Yep! Ai dat o sumarizare destul de faină. Mi-a plăcut cum ai ai pus-o pentru că intr-adevăr e greu să explici cum se simte transformarea asta de mindset, știi? Pentru că trebuie să o simți și gen…cum descrii durerea, iubirea sau sentimentele de genul, știi…n-ai cum, tre să le trăiești cumva, tre să le simți pe propria piele.
Raul: Știi cum se simte cel mai ușor? Doar că din păcate oamenii nu vă cunosc pe voi, dar eu îmi amintesc cum erați voi la începutul programului, cum erați amandoi și, acum, privind în video-ul ăsta, în call-ul ăsta pe care-l avem, pur și simplu aveți altă energie. Dacă reușeam să filmăm cum erați la începutul programului și să filmăm acum, se vedea diferența asta de energie. Și știu că sună foarte […], dar chiar aveți altă energie, adică chiar văd altă energie din partea voastră. Sunteți mai glowing, mai calmi, mai, nu știu, grounded și asta e încrederea aia pe care ați acumulat-o în timp, după ce ați făcut deja freelancing și sunteți la al doilea proiect.
Victor: Aici fac o mică paranteză. Momentul în care am terminat al doilea contract și era partea aia cu achiziția de clienți, am terminat prin noiembrie și am zis: “bă, hai, până la sfârșitul anului vreau să stau liniștit, să mă relaxez”, nu că eram eu cine știe ce obosit, dar ofertele au început să vină așa, fără să investesc eu prea mult timp și eram: “of, la naiba, trebuie să mă apuc de treabă mai devreme”
Raul: Nu e numai asta. E și partea…eu îmi imaginez cum intrați voi într-un call cu un client, acum, cu energia asta , cu vibe-ul pe care-l aveți acum și cum intrați voi acum un an de zile când ați avut primul contact cu clientul. Erați speriați, emoționați. Nici nu știați cum să luați clientul ăla, vă pierdeați la orice întrebare, adică ăsta e progresul. Îmi imaginez…dacă eu aș fi acum clientul și ați intra în call cu mine, bă…îmi dați un vibe foarte fain, adică se vede că e un om relaxat, un om expert, un om care-și face treaba, cu care aș vrea să lucrez și aici se vede diferența de mindset că poate da, zici că nu e ceva concret, dar e ceva concret, e ceva ce simți, știi? Într-un interviu ca și client.
Victor: Știi ce mișto e să te simți, atunci când intri în interviu cu un clientul și – mă rog – la sfârșit îți tragi tu așa o concluzie: “bă, m-am descurcat bine, rău?”, dar cel mai tare când concluzia pe care tu o tragi, singur; tu singur îți spui tie: “băi, cum m-am descurcat eu în interviul ăsta?”, concluzia mea e că eu i-am făcut pe ăștia să îmi mănânce din palmă.
Cristi: Bun, bun!
Victor: Asta înveți în Libertate.init().
George: Ca să dau și eu un răspuns la întrebarea asta…Comparația lui Victor cu drogurile a fost foarte interesantă, dar nu e un lucru pe care să-l înțeleagă multă lume și n-aș vrea să-l înțeleagă multă lume, dar am găsit, cred că, un lucru prin care pot să compar lucrul ăsta. Dacă ai mers cu o mașină care e mult mai puternică, idk, că e BMW, că e Tesla, care are putere multă și te-ai dat cu puterea ei multă, în orice mașină te urci după aia o să ți se pară stupid. Trust me, I know. Cam așa mi se pare acum când văd anunțuri de la job-uri, premii care se dau…am câțiva prieteni pe care îi anunță acum cei mai buni angajați, dar niciun rezultat…în mână nu vine nimic. Mă uit la toate astea și sunt…aia e o țeapă. Le vezi, vezi lucrurile diferit după ce îți schimbi modul de gândire. Hai să nu-l mai numim mindset pentru o secundă, să-l numim modul tău de a gândi, modul de a aranja lucrurile în propria ta minte. În momentul de față, în care experimentez și partea de business, fără să mă laud, fără să zic lucruri pe care nu le-am experimentat, dar văd în jurul meu alte afaceri pe care involuntar am început să le critic, să știu, deja, cam ce gândesc oamenii din spatele ei, să înțeleg: a pus reclama aia acolo pentru că, de fapt, face și asta pe lângă și în majoritatea timpului am avut dreptate. Lucrurile astea nu le vezi și dacă încerc să-mi aduc aminte cum gândeam înainte, la fel, nu mă gândeam că e posibil să faci atâția bani doar din a lucra de acasă și fără a fi prezent undeva, aveam foarte multe îndoieli din sistemul ăsta, dar după ce – mai ales – intri și într-o comunitate aici și, hai să zicem, 60% vine din partea voastră ca mentori din influența și explicațiile și așa mai departe, dar 40%, să zic, vine din partea grupului în care toată lumea, cum a zis și Raul mai devreme, are energia asta de, cum a zis și Victor, hai să-i facem să ne mănânce din palmă și energia din jur, la un moment dat, o absorbi și devii și tu unul energic, devii încrezător, capeți încredere. Eu nu aveam încredere în mine că puteam face lucrul ăsta, dar am căpătat ușor, ușor, încredere mai ales cu al doilea contract. De obicei, eu urăsc feedback-urile pozitive. Un feedback pozitiv nu-ți aduce nimic constructiv, doar ești lăudat și rămâi cu lauda, dar când e ceva negativ, măcar un pic, sau constructiv: “Băi, uite aici n-ai făcut cine știe ce”, înveți lucruri. Câte n-am primit constructive de la voi…ohoho, am o listă întreagă și, din păcate, unele nu le-am respectat, dar după ce am pus respect pe ele, lucrurile s-au schimbat și acum am primit o grămadă de laude și o grămadă de lucruri care, efectiv îți dau mai mult curaj să încerci să ceri mai mult. Deci, da…schimbă modul de gândire și o să ajungi să vezi lumea mult diferit. Eu nu mai văd banii ca bani, îi văd ca o unealtă acum, lucru care este total diferit față din a-i vedea…azi cumpăr McDonald’s; just saying. Deci, se schimbă foarte mult lumea în jurul tău cu cât îți schimbi tu ce e înăuntrul capului. Cam asta ar fi comparația.
Cristi: Foarte bine punctat. Ar trebui să faci video-urile în locul nostru, George. Te descurci mai bine
George: Îți pot trimite CV-ul meu, dar cred că-l ai.
Cristi: Awesome! Bun. Vreau să pun și o întrebare care e foarte votată aici pe grup, nu vreau să las nicio întrebare. Ar fi interesant să vedem și cei care nu au reușit…de ce nu au reușit? Ce trebuie evitat? Ce putem învăța? Și mă uit tot către tine, George, pentru că știu că tu ai avut la început o perioada în care nu ai avut foarte multă tracțiune și mi-ai dat, puțin, emoții, a trebuit să stau acolo cu tine, dar vreau să știu care e răspunsul tău la întrebarea asta. Cum vezi tu lucrurile din punctul ăsta de vedere?
George: Frica. Asta a fost în cazul meu. Oamenii care nu reușesc aici au 2 motive: (1) principal, nu ai ce să-i faci, nu face parte din vina omului, ci anume faptul că poate are probleme personale, nu are timp din n motive personale. Nu intrăm în gama asta pentru că nu știm… Dacă vorbim de […] și aici mă voi da exemplu pe mine, au fost mulți cât am fost eu în program care au terminat programul foarte rapid, super rapid, în 2 săptămâni erau freelancing. Eu eram deja la a 5-a lună și nu știam de ce nu termin odată, dar acum, cu noul mindset, mă uit în spate și I kinda slap myself de fiecare dată, în sensul că îmi văd greșelile din spate, ci anume: că nu asculți, că pui la îndoială ce ți se spune pentru că mindset-ul vechi îți dictează: “bă, dar dacă, stai puțin că…da, schimbi contractele și în perioada de fără contracte ce faci? De unde bani? De unde mâncare? De unde nu știu ce?”. Pe urmă realizezi că există soluții și pentru asta. Lipsa de a pune întrebări, lipsa de apartenență în curs. Am făcut și asta la un moment dat, dar asta a făcut parte din prima categorie, nu o s-o introduc aici prea tare și, în mare parte, scuze. O să dau un exemplu foarte bun – cred că vreau credit pentru asta. Scuzele sunt arma fostului tău mindset de a se proteja și a nu fi cancel out. Momentul când vei scoate o scuză, să nu faci ceva care este spre binele tău, este metoda mindset-ului tău de a se apăra schimbării. Asta am descoperit-o la mine, cel puțin, găseam scuze. Asta văd și la toți din jur, am și eu prieteni programatori, încerc să facem un grup de freelanceri să ne strângem în București, să putem să luăm un loc, să lucrăm împreună. This is my plan for short term în prima parte a anului și vin cu scuzele astea: “stai puțin că nu știu ce, stai că nu știu, dacă nu primesc contract în 3 luni eu ce fac? Mor de foame? Dacă întrebările tehnice sunt grele?” Păi, sunt doar scuze. Ai pus mâna să te uiți peste ele? Asta făceam eu. Venea scuza și asta este o piedică care te oprește din a mai verifica aspectele respective and that’s a problem pentru că în momentul ăla când te-a blocat, tu vrei să mergi mai departe, să descoperi, să sapi în continuare și vei rămâne fix la 10 cm deasupra lingoului ăluia de aur după care tot sapi și niciodată n-o să ajungi la el pentru că: “stai că dacă mă cert cu cineva la noul contract și îmi face reclamă proastă”, am auzit și scuzele de genul ăsta. It’s not gonna happen. Nu prea pot să înțeleg, acum după un an – aproape – de freelancing, ce ai putea face așa rău încât să te vorbească lumea să nu te mai ia nimeni. Și dacă pleci și nu mai anunți pe nimeni, nu prea te caută lumea să te mănânce în halul ăsta. Deci, lăsați scuzele și dacă lași o scuză la o parte, vei găsi calea către evoluție fiindcă scuza e cel mai nasol lucru posibil. Te va proteja de a evolua și lucrul ăsta nu e ok. Mai ales în ziua de azi, în programare. Victor a spus de la bun început; învață chestii noi în fiecare zi. Dacă nu ții pasul în fiecare zi, vin puștanii de 20 de ani, 18 ani care au experimentat un Angular sau ceva, noua tehnologie și ei vor fi mai apreciați decât tine pentru că tu nu știi noua tehnologie. Tu ai stat pe loc, tu ai rămas în bula ta de confort și ai ajuns să fii dat la o parte și să ieși din mediul ăsta unde sunt și bani și confort și libertate…nu e chiar plăcut. Cam asta ar fi lucrul cărora care nu au reușit. 2 categorii: (1) probleme personale, nu discutăm acest aspect fiindcă fiecare e special, în sine, ca individ, dar (2) și asta e cea mai mare își va găsi scuze pentru a nu executa planul până la capăt.
Cristi: Foarte mișto ai menționat și știu că și tu ai avut în perioada respectivă anumite probleme, anumite dificultăți și ce mi-a plăcut e că…cu toate că ai trecut prin toate lucrurile respective pe care nu are rost să le discutăm aici, dar au fost niște lucruri destul de importante… cu toate astea nu le-ai folosit ca scuză ca să avansezi mai departe și asta mi-a plăcut tare mult la tine și am apreciat la evoluția ta.
George: Niciodată să nu folosești ceva personal ca scuză pentru că atunci te vei reduce ca om, nu mai e vorba de profesional. Dacă folosești ceva personal ca și scuză, ești josnic. Da, ți-ai rupt mână, dar mai ai una ca să poți să scrii la tastatură. Da, ai avut un accident…ai tendința să faci lucrul ăsta, dar ține-ți mindset-ul sus și caută motivul real de ce nu vrei să faci ceva, nu doar pentru că, da, ai o problemă personală. Da, am o problemă personală, dar nu cauți scuze că nu mai faci ceva pentru că a apărut chestia aia. Continui mai departe, pui pauză, dar nu aduce personalul cu profesionalul în aceeași găleată fiindcă n-o să miroase deloc frumos, din păcate.
Cristi: Yep! 100% de acord cu tine aici. Hai, pe scurt, care e viziunea voastră pentru 2022, ce vă doriți fiecare? Victor, începem cu tine
Victor: Oh! Bună întrebare
Raul: Unde vrei să mergi, în primul rând?
Victor: Exact la asta încerc să mă gândesc, unde vreau să merg. Clar o să vizitez niște locuri…mna, e și pandemia asta, mai dificil, dar am încrederea și speranța că va fi mai bine, astfel încât să fac toate lucrurile astea. Acum e un pic ironic, așa, și contraintuitiv, stii? În sensul că mulți programatori își fac griji că: “ah, cum, ce o să fac eu la următorul contract? Adică, se termină primul contract și cum mai găsesc eu? Dacă nu mai vine al doilea, dacă nu știu ce?”. Eu acum, aproape mă rog – uneori – să…ok, mi se termină contractul ăsta și mă gândesc: “Perfect, mi se termină contractul ăsta, o să imi iau, cred, o lună – două să mă plimb”. Ceva îmi spune că n-o să fie așa pentru că or să vină iar oferte
George: I know that feeling.
Victor: Deci, da…asta e previziunea mea pentru 2022.
Cristi: Awesome! George, la tine?
George: Am multe planuri pentru 2022. Foarte multe și din fericire toate sunt bine gândite și puse la punct deja și mai mult ca sigur se vor întâmpla. Primul: pe partea de freelancing încerc cu încă 2 prieteni care urmează să apară ca recomandare de la mine și să înceapă cursul cât de curând. Nu sunt sigur exact când, s-a vorbit undeva prin ianuarie, start de februarie. Cu ei vreau să facem, ne-am vorbit, și asta o să se lege de a 2-a sau al 3-lea plan al meu. Ne-am gândit să ne luăm un apartament, ceva cu mai multe camere în București, să mergem să lucrăm de acolo toți, fiecare cu camera lui, o cafea, ceva, să fie mai caterincă între noi, doar și să facem o uniune a freelancerilor în apartamentul respectiv. 2, să-mi dezvolt afacerea în continuare pentru că e blurat în spatele meu, dar au fost foarte multe investiții, cred că am investit 15.000 doar de când s-a terminat vara și lucrurile au devenit mult mai ușoare pentru mine, adică sculele performante te ajută mult mai mult, o să mut pe 3 pe 4. 3, să îmi continui noul hobbie pe care mi l-a permis freelancing-ul, să pot să mă dau cu dronele cât mă ține ziua, când e timp liber și 4, mai sunt 4 luni și devin tată.
Cristi, Raul, Victor: Felicitări!
George: Și de asta 4 se leagă cu 1 pentru că nu o să mai pot să lucrez de acasă așa bine și trebuie să găsesc un loc din care să pot să lucrez fără să interferez cu ce o să se întâmple pe aici. O să fie o evoluție interesantă, 2022.
Cristi: Foarte tare!
Raul: Și eu am făcut asta când eram freelancer, la începuturi…practic ne-am luat un apartament cu alți 3 programatori și eram toți acolo, practic, în spațiul respectiv și era foarte fain pentru că ne-am făcut spațiul cum am vrut noi, fiecare avea programul lui. Era unul care venea după 12, eu mă duceam dimineața, dar ne întâlneam, mai povesteam și în rest fiecare își făcea treaba și e fain să îți separi, cumva, viața personală de viața asta profesională, dacă poți să faci asta, dacă vrei să faci asta. Știu că sunt persoane care lucrează foarte bine și de acasă. Eu n-am putut. Mi-a plăcut mediul ăsta mai social.
George: Da, asta încerc să fac. Să pot să-mi despart viața socială. Viața personală o să devină mult mai complicată cu nu copil și plus, acum nu e că încep să fiu aberant, dar am avut experiențe cu primul contract în care cineva avea copil mic și când debloca el microfonul nu mai auzeai nimic altceva și am zis să nu fiu acel tip, să încerc să separ lucrurile și la fel, camera asta va deveni camera copilului, bla, bla, bla. Deci, spațiul meu se cam reduce la un birou în sufragerie și n-o să fie chiar foarte fain și am zis că vreau să am biroul meu, să mut și laboratorul acolo cu totul pentru firmă, deci…o să fie o altă mutare, alte cutii și alte nebunii.
C
Cristi: Awesome!
risti: Bun! Băi, ce povești faine, nici nu știu cât a trecut, cât am vorbit. Felicitări amândurora și ne bucurăm că faceți parte din comunitate și vă așteptăm în continuare cu povești și update-uri și next level-uri în continuare acolo în comunitate pentru că e loc de crescut pentru fiecare dintre voi în fiecare direcție pe care ați ales-o și da, sărbători fericite vă doresc! Raul, vrei să adaugi ceva?
Raul: Sărbători fericite și mult spor cu 2022! Planuri mărețe la amândoi, ceea ce mi se pare super tare.
Victor: Multumim! Sărbători fericite și vouă și ne vedem în Libertate.init()
George: Sărbători fericite! La mulți ani, Cristi, încă o dată pentru că știm că a fost ziua ta.
Cristi: Mersi, mersi!
George: Welcome to 28 with me, here.
Cristi: Acolo o să fie next level
George: Să fie cât mai frumos.
Cristi: Oamenilor care ne urmăresc, dacă vreți să ne contactați, să vedeți dacă puteți să lucrați cu noi, puteți să intrați pe libertateinit.ro, avem acolo toate detaliile posibile. Cristi, Raul, George și Victor. Le mulțumim lui George și lui Victor pentru disponibilitatea de a împărtăși experiența lor. Salutare tuturor!
Leave a Reply