Blog Libertate în IT

Sumar

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Vlad Fernoagă; el e Senior Java Developer și astăzi povestim despre experiența lui cu freelancing-ul.

Vlad: Am lucrat undeva la 8 ani, până acum, în IT. Experiență strict în diverse companii și de freelancing m-am apucat de 3-4 luni de zile […] Am început ca și Java Developer – inițial – pe ceva front-end desktop application […] după am trecut și pe zona de front-end cu full stack, ceva Angular și acum, la sfârșit, pot să zic că sunt full stack developer. 

Raul: Bun! Și pe partea asta de Java…ai acumulat o grămadă de ani de experiență în spate; ce te-a motivat să zici:”bă, vreau să fac freelancing”?

Vlad: Cumva, chestia asta era în back of my mind de mult timp […] Momentul a venit pentru că, pur și simplu, simțeam că am ajuns la un punct de unde…”ok, și, unde mă duc mai departe?” […] Și ați venit voi cu programul și, cumva, mi-a plăcut pentru că mi-a arătat un drum cu niște pași pe care dacă îi urmezi…ok, o să iasă.

Raul: Deci ai luat-o ca pe un challenge la care ai vrut să dai unlock. 

Vlad: Era cumva în planul meu, de mult, acolo și acum a fost ok momentul pentru că există și resursele de învățare […] Cu ce ați venit voi mi-am dat seama că asta într-adevăr îți îmbunătățește, exponențial, calitatea vieții și merită să faci schimbarea asta. 

Raul: Super! Și care crezi că a fost cel mai mare obstacol pentru tine înainte să colaborăm, ca să treci spre freelancing? 

Vlad: Aș fi putut să fac chestia asta cu un an mai devreme […] N-am câștigat foarte mult că am așteptat, despre asta e vorba. 

Raul: Care crezi că a fost avantajul în colaborarea cu noi?

Vlad: Claritatea programului și faptul că este foarte bine structurat, pus la punct și, cumva, îți e foarte clar…dacă urmezi pașii ăstia vin rezultatele. Plus, feedback-ul din comunitate […] primele zile am fost motivat de treaba asta și mi-a crescut foarte mult nivelul ăsta de trust în program.

Raul: Super, super! Tu la ce rezultate ai ajuns în freelancing? 

Vlad: Păi, după 2 luni jumătate, 3 de program mi-am mai mult decât triplat venitul decât în companie și a fost o chestie, așa, foarte naturală și acum, la 6 luni de când am început programul, pot să zic că sunt de 4 ori deja.

Raul: Știi ce vreau să te întreb? Cum e work life balance-ul ca și freelancer? 

Vlad: Cel puțin la fel ca și în corporație. Dacă în corporație ți se pare lejer și te plictisești, între ghilimele, în cele 8 ore, adică muncești mai puțin de 8 ore, mai mult ca sigur e și în freelancing.

Raul: Da, da, da. Bun! Vlad, acum ești freelancer, ai ajuns la nivelul ăsta; sunt curios care sunt planurile tale pe viitor, ce vrei să faci în continuare?

Vlad: Următorii câțiva ani asta îmi doresc, cumva, să normalizez acest proces, să știu că l-am dus la maximul posibil pentru mine și de acolo vedem. […] Peste ceva ani, probabil, bazându-mă pe freelancing, o să pot să contruiesc ceva mai mare […] Sunt sigur că freelancing-ul îmi oferă o stabilitate pentru a crește în direcția aia.

Raul: Foarte fain! Vlad, mă bucur că ți-ai făcut timp pentru discuția de astăzi, mult succes în continuare în freelancing și, oricum, ne auzim în continuare în comunitate.

Vlad: Mersi, mersi frumos! Și vouă mult succes cu ce faceți!

Raul: Dacă ai peste 3 ani de experiență și vrei să treci în freelancing, hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertateinit.ro și programează-te la un call. Eu am fost Raul și Vlad, Salut!

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Vlad Fernoagă; el e Senior Java Developer și astăzi povestim despre experiența lui cu freelancing-ul. 

Vlad, spune-ne mai întâi câti ani de experiență ai în domeniu și cum ai început programarea, adică cum ai ajuns în punctul ăsta în care ai vrut să faci freelancing? 

Vlad: Am lucrat undeva la 8 ani, până acum, în IT. Experiență strict în diverse companii și de freelancing m-am apucat de 3-4 luni de zile, cam așa. Pot să zic că am terminat programul acum 3-4 luni. M-am decis acum jumătate de an că e momentul să fac pasul ăsta. 

Raul: Ok. Tu pe Java ai lucrat și cu framework-uri, adică ai lucrat cu Spring sau cum a fost experiența ta în companie? 

Vlad: Am început ca și Java Developer – inițial – pe ceva front-end desktop application, un an și puțin, după am trecut pe parte de Java, cu Spring. Chestii destul de standard pe care cam toți developerii care lucrează în corporații le folosesc și na…relativ standard; după am trecut și pe zona de front-end cu full stack, ceva Angular și acum, la sfârșit, pot să zic că sunt full stack developer. 

Raul: Bun! Și pe partea asta de Java…ai acumulat o grămadă de ani de experiență în spate; ce te-a motivat să zici:”bă, vreau să fac freelancing”?

Vlad: Cumva, chestia asta era în back of my mind de mult timp, adică de mult timp mă tot gândeam, ok, la un moment dat vreau să fac o chestie pe cont propriu. Nu i-am zis neapărat freelancing pentru că nu știam exact care e treaba, dar știam că trebuie să fac mai mult decât ce e în corporație. Momentul a venit pentru că, pur și simplu, simțeam că am ajuns la un punct de unde…”ok, și, unde mă duc mai departe?” Adică vreau să mă fac manager într-o corporație? Nu, nu e asta, trebuie să fie și ceva mai mult de atât. Și ați venit voi cu programul și, cumva, mi-a plăcut pentru că mi-a arătat un drum cu niște pași pe care dacă îi urmezi…ok, o să iasă. Pentru că eu vedeam, am mai lucrat cu freelanceri în diverse corporații, cu consultanți, și mă întrebam:”ok, ei cum au reușit să facă asta?”. Și era acolo, care e magia din spate? Ce trebuie să fac ca să ajung aici? Și aici a venit programul vostru, foarte mișto, care mi-a arătat exact; ok, asta trebuie să faci și, cumva, mi-a clarificat: ok, asta face lumea ca să aibă acces, să se simtă bine în freelancing. 

Raul: Deci, tu ai luat-o ca pe un challenge la care ai vrut să dai unlock. 

Vlad: Era cumva în planul meu, de mult, acolo și acum a fost ok momentul pentru că există și resursele de învățare, și, cumva, ideea este că eu nu am vrut să fac trecerea asta în freelancing în modul ăla, pe platforme, urât; aia îmi era destul de clar, oarecum, cum se face, dar îmi dădeam seama…ok investesc destul de mult timp și, până la urmă, return-ul e tot ca și în corporații și era și nesiguranță; nu arăta bine. Cu ce ați venit voi mi-am dat seama că asta într-adevăr îți îmbunătățește, exponențial, calitatea vieții și merită să faci schimbarea asta. 

Raul: Super! Și care crezi că a fost cel mai mare obstacol pentru tine înainte să colaborăm, ca să treci spre freelancing? Acum privind în spate. 

Vlad: Aș fi putut să fac chestia asta cu un an mai devreme…și de ce n-am facut-o? Pentru că, cumva, am zis ok, vreau să îmi termin proiectul la muncă, să duc la capăt anumite lucruri, să-mi termin, practic, obiectivele pe care le aveam în acel moment și după aia mă apuc. Ăsta a fost cel mai mare blocker pe care l-am avut. Ideea de:”ok, tre să termin prima oară”, deși ai fi putut să zici că te apuci mai devreme. N-am câștigat foarte mult că am așteptat, despre asta e vorba. Dacă ești destul de sigur că vrei să faci chestia asta, sfatul meu e: ok, nu lași, așa, la mijloc, șantierul pe un proiect, dar nici să aștepți la nesfârșit pentru că munca nu se termină niciodată.

Raul: Da, da! Bun! Super! Vlad, care crezi că a fost avantajul în colaborarea cu noi? 

Vlad: Claritatea programului și faptul că este foarte bine structurat, pus la punct și, cumva, îți e foarte clar…dacă urmezi pașii ăstia, vin rezultatele. Plus, feedback-ul din comunitate. Mi se pare foarte fain pentru că…tu când intri, în prima lună, ai foarte multe dubii:”chiar merge ce-mi zic Raul și Cristi? Nu e prea de tot?”. Intrând în comunitate și luând feedback și văzând că colegii care, au 2-3 luni avans sau ceva mai mult timp în freelancing, întorc date îți oferă un confidence foarte fain și asta mi s-a părut cel mai mișto pentru că, din primele zile am fost motivat de treaba asta și mi-a crescut foarte mult nivelul ăsta de trust în program. Sună unreachable la început, dar e posibil pentru că alți zeci de oameni au făcut-o de curând, deci trebuie să meargă. 

Raul: Da. E fain când intri într-o comunitate și, pur și simplu, preiei mindset-ul de la ei și înveți, cumva, și de la oameni care sunt cu câțiva pași peste tine. 

Vlad: Exact! 

Raul: Ăsta a fost un efect secundar, noi nu l-am planificat niciodată.

Vlad: E un network effect pe care l-ați creat acolo și e foarte, foarte mișto.

Raul: Super, super! Tu la ce rezultate ai ajuns în freelancing? 

Vlad: Păi, după 2 luni jumătate, 3 de program mi-am mai mult decât triplat venitul decât în companie și a fost o chestie, așa, foarte naturală și acum, la 6 luni de când am început programul, pot să zic că sunt de 4 ori deja. 

Raul: Ți-ai renegociat rata la firmă acum sau ți-ai găsit alt proiect? 

Vlad: Am găsit alt proiect. E fain și că după ce intri, îți normalizezi o anumită rată care în funcție de ea și nivelul tău…dar după aia ai de unde să te duci mai sus. Asta e fain, îți dai seamă că e doar începutul. Pot să zic că, personal, cel mai mult mi-a plăcut că după ce am trecut în freelancing mi-am dat seama:”ok, văd unde să mă duc în față, mai am de crescut”. Mă simțeam la fel ca și cum am 6-7 ani am intrat în zona asta de corporație și vedeai că poți să te duci…ai niște challenge-uri de abordat. La fel e și la freelancing. 

Raul: Ție ți se părea realizabil să faci de 3 ori, de 4 ori mai mult decât făceai în corporație? Acum 6 luni. 

Vlad: Da. Îmi era clar că există sumele astea. Îmi era clar că banii ăștia se plătesc în industrie, dar nu știam cum să ajung la ei și nu să ajungi la ei doar prin noroc, adică să ajungi într-un mod sustenabil. Îmi dădeam seama că banii ăia sunt acolo, asta nu era un secret, dar nu știam cum să ajung acolo. 

Raul: Știi ce vreau să te întreb? Cum e work life balance-ul ca și freelancer? 

Vlad: Cel puțin la fel ca și în corporație. Dacă în corporație ți se pare lejer și te plictisești, între ghilimele, în cele 8 ore, adică muncești mai puțin de 8 ore, mai mult ca sigur e și în freelancing. N-am un data set atât de mare atât de mare, dar – din experiența pe care am acumulat-o până acum – e chiar mai lejer pentru că nu intri în toate ședințele; uite, acum e sfârșit de an, toți colegii de pe proiect au putut să-și ia, nu știu, o zi, 2 sprint să facă acele review-uri anuale. Noi n-a trebuit să facem, ceea ce e o chestie mișto. Ok, ți le faci tu pentru tine să te dezvolți pe plan personal, dar nu trebuie să faci ceva ce zice compania. 

Raul: Scapi de o parte de procese birocratice, micro-management. 

Vlad: Exact, exact! Asta, automat, își scade din timpul investit pentru acel proiect; timp pe care poți să-l folosești în alte lucruri. 

Raul: Câți developeri sunteți pe proiectul ăsta de freelancing? 

Vlad: Proiectul în sine e foarte mare. Sunt vreo 20-30 de echipe care lucrează să țină tot produsul în picioare. Eu lucrez într-o echipă de, hai să ziece, un scrum destul de mare. Suntem vreo 15 persoane back-end. Front-end, oamenii cu care strict lucrez, sunt 6. E exact set-up-ul dintr-o corporație și nu e că ești one man show acolo. Nu zic, pot fi și proiecte de genul ăsta, dar ideea e că poți să alegi; vrei așa ceva sau vrei să lucrezi pe proiecte asemănătoare cu care ești obișnuit, în echipă? 

Raul: Și oamenii de unde sunt? Din ce țări? 

Vlad: Mai lucrez cu încă un român, pe proiectul ăsta, și restul sunt german-based. E o chestie foarte rațională. Sunt toți din Berlin, dar…

Raul: Nu sunt nemți neapărat. 

Vlad: Exact! 

Raul: Da, da, da. Bun! Vlad, acum ești freelancer, ai ajuns la nivelul ăsta; sunt curios care sunt planurile tale pe viitor, ce vrei să faci în continuare? Mi-ai spus înainte că vrei să crești ca și freelancer, îți dai seama că mai sunt nivele. 

Vlad: Absolut! Următorii câțiva ani asta îmi doresc, cumva, să normalizez acest proces, să știu că l-am dus la maximul posibil pentru mine și de acolo vedem. Ce îmi dau seama este că, de fapt, libertatea asta din freelancing vine din faptul că, crescânduți veniturile, poți să redirecționezi, apoi, acele venituri în lucruri care-ți plac. Și nu e că faci neapărat mai mulți bani doar ca să trăiești, ci îți deschide foarte multe porți și asta mi se pare foarte mișto. Peste ceva ani, probabil, bazându-mă pe freelancing, o să pot să contruiesc ceva mai mare care, încă nu știu exact ceva fi – pentru că am multe lucruri care-mi plac și încă nu m-am decis. Sunt sigur că freelancing-ul îmi oferă o stabilitate pentru a crește în direcția aia. 

Raul: Ai spus o chestie foarte faină și asta am învățat-o și eu printre primele call-uri pe care le-am avut cu mentorii noștri că: banii mai mulți nu te fac mai fericit, dar, cumva, te ajută să fii mai în sync cu personalitatea ta. Cumva, îți dau enable mai tare la personalitate și cum ai spus tu, da, sunt lucruri care-mi plac, vreau să-mi găsesc mai mult timp acolo și mai multe resurse și asta mi se pare super tare. Faptul că ești în sync te face fericit. Te simți:”bă, aici trebuie să fiu, sunt în locul în care trebuie să fiu și îmi permit să fiu în locul ăsta” 

Vlad: Corect, corect! 

Raul: Foarte fain! Vlad, mă bucur că ți-ai făcut timp pentru discuția de astăzi, mult succes în continuare în freelancing și, oricum, ne auzim în continuare în comunitate.

Vlad: Mersi, mersi frumos! Și vouă mult succes cu ce faceți! 

Raul: Mersi! 

Dacă ai peste 3 ani de experiență și vrei să treci în freelancing, hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertateinit.ro și programează-te la un call. Eu am fost Raul și Vlad, Salut!

Sumar

Cristi: Cristi și Raul de la Libertate.init() aici. O să fie un fel de round table, la discuție de genul ăsta ne-am gândit […] sunteți freelanceri de câteva luni bune, chiar poate un an de zile, să vedem cam care e update-ul. 

Raul: Sunt și întrebări de la oameni, de pe grup […] ce vrem să aflăm astăzi este viziunea voastră despre întrebările astea.

Cristi: Hai să luăm, rapid, printr-o scurtă introducere.

George: Am terminat Libertate.init() în martie anul trecut, sunt freelancer de atunci. De atunci am semnat primul contract. Sunt deja la al doilea și…so far so good […] Am reușit să descopăr noi lucruri și noi proiecte de care nu credeam că am parte, însă abilitatea asta de a fi flexibil all of the time e un lucru extraordinar și îți permite să experimentezi lucruri

Cristi: La ce rate ești acum? 

George: Acum sunt la 375. 

Cristi: Awesome! Super update. Mergem mai departe. Victor, vreau să auzim un mic sumar de la tine. Let’s go! 

Victor: Salut! Da, eu sunt Victor […] investesc acum, mă rog, timpul și resursele să termin odată cu ipoteca, veșnica problemă a românului, ca să zic așa, dar în același timp să călătoresc mult.

Cristi: Yep! Și când ai terminat tu Libertate.init() și care a fost evoluția ta de atunci până acum, din punct de vedere al ratei orare, din punct de vedere al proiectelor? 

Victor: Ca și George, primul contract l-am semnat în martie, anul ăsta, dar – ca să zic așa – am împlinit un an de Libertate.init() luna asta. Proiectele…da, am terminat primul proiect, am terminat contractul. Foarte interesant, foarte mișto. Acolo a fost – cred că tuturor le-am spus chestia asta – ce am făcut acolo nu am făcut în toți anii de până atunci […] Rata orară…am atins undeva la 560 pentru că am avut vreo 3 oferte și nu știam la care să mă hotărăsc

Cristi: Să clarificăm aici 560 de euro pe zi, corect? 

Victor: Da

Raul: Prima întrebare pe care vreau să o pun e că nu vă văd niște oameni foarte stresați și întreabă multă lume cum e work life balance-ul ca și freelancer? 

Victor: Chiar spuneam mai multor cunoștințe, prieteni că: “bă, eu mă simt mult mai relaxat față de cum eram înainte când lucram în diverse companii, firme din România”. Adică, nu trebuia să stau 8 ore acolo să mă vadă că sunt la birou.

Cristi: George, la tine care e input-ul? 

George: Am putut să lucrez și la 2 noaptea, am putut să lucrez și dimineața, am putut să lucrez și după-amiaza, și din mașină la un moment dat – că a fost nevoie – sunt lucruri pe care la un job normal nu le ai și la work balance, am putut să dorm și 8 ore pe noapte, lucru care e important pentru că înainte nu puteam […] Ca work balance e exact ce mi-am dorit din totdeauna.

Cristi: Yep. Cred că ați dat amandoi un răspuns foarte bun la întrebarea asta, la preconcepția asta: că te lucrează foarte mult oamenii pentru o sumă mai mare de bani […]  uite, întreabă Porcescu Gheorghii: Care din situațiile de mai jos au fost mai alarmante: momentul până ai decis să intri în programul Liberate.init() sau momentul până ai semnat primul contract? Situații alarmante. Cum vedeți voi situațiile astea? 

Victor: Eu mi-am asumat chestia asta. Am fost asumat de la bun început, dar situații alarmante, din punctul ăsta de vedere, nu au fost, dar au fost situații la care nu mă așteptam, dar în sensul de bine

Cristi: Yep! George, vrei să adaugi ceva aici? 

George: Da, au fost o grămadă de situații alarmante pentru că, să fim sinceri acum, Libertate.init() n-o să-ți aducă contracte pe masă […] o să schimbe mindset-ul pe care-l ai […] am intrat în comunitatea voastră, și lumea vorbea de sume de la 10.000 de euro, în sus, pe lună și mie mi se părea grozav dacă prind 3.000. Adică…și nici pe ăia nu consideram că îi merit […] a fost o situație d-asta de panică și de sudori reci și de fiori de: “eu n-am ce căuta aici”, însă, așa cum a zis și Victor, la un punct, mi-am asumat […] primul contract speram să fie până în 5.000 de euro fără taxe. Când am văzut primul contract că mi s-a spus 7.000, n-am știut cum să răspund la telefonul ăla să zic: “Yea, I would sing it”

Victor: Într-adevăr, situații alarmante în sensul ăsta vor fi. Vei avea parte de un rollercoaster de emoții.

Cristi: Foarte faine inside-urile și ați trecut amandoi printr-o transformare și revedem, exact, experiența asta pe care ați împărtășit-o foarte bine aici la majoritatea oamenilor cu care lucrăm

Întrebare aici de la Paul Urian: Câte ore lucrezi pe zi și pe ce fus orar? 

Victor: Cred că dacă ar fi să fac o medie, cred că am lucrat 4, maxim 6 ore […] Încercam să fiu cât de cât în sync cu echipa […] nu-mi cerea nimeni: trebuie să fii între orele x și y […] O făceam eu din propria inițiativă.

George: Pot spune cam același lucru. În mare parte, 5-6 ore a fost media per totat […] Lor le pasă să fie făcut, nu când le faci proiectul

Cristi: Ai weekend-ul liber? 

George: Dacă vreau să am o zi liberă în timpul săptămânii, mut pe weekend ce am de făcut și la fel, nimeni nu te întreabă de ce.

Victor: Da, e foarte liber weekend-ul.

Cristi: Care e raportul în timp pentru coding vs. administrare activitate de freelancing (găsit clienți, discuții de business, facturi, plăți, etc)? Cum ați simțit voi raportul ăsta?

Victor: La mine, cel puțin pe primul proiect, a fost super easy. Clientul avea un soi de self-billing system. Ei emiteau factură pentru mine, iar eu îi dădeam forward contabilului.

George: În cazul meu încă mă bucur de sistemul de self-invoicing. Clientul meu îmi face facturile, eu doar le trimit la contabil și partea asta de contabilitate, acte și nebunii a fost doar partea de deschidere a PFA-ului și a durat o săptămână cu totul.

Raul: Cât a luat să vă găsiți al doilea client?

George: În cazul meu, pot să zic că mi-a luat 0 ca timp. Propunerea și clientul a venit de la aceeași firmă, dar de pe alt departament

Victor: Eu aici aș răspunde: îți ia atât timp cât vrei tu să îți ia pentru că depinde de ce cauți. În cazul meu, cum spuneam, eu am primit 3 oferte, dar cu fiecare ofertă primită simțeam efectiv in my bones – cum se spune – că pot mai bine

Cristi: Yep! Uite o întrebare foarte faină aici de la Tiberiu Popescu: câți bani consideră că ar fi pierdut pe an dacă nu ar fi făcut programul Libertate.init()? 

George: Aha! I have my homework done. Știu deja răspunsul ăsta, 45.000 de euro. Ăsta ar fi fost, dacă rămâneam la prima mea rată…eu atât pierdeam pe an.

Victor: Și la mine cam pe acolo, poate chiar un pic mai mult. Oricum, foarte mulți bani, foarte mulți bani pierzi, crede-mă. 

Cristi: Uite, mai avem o întrebare aici de la Alex Barbu: ce te-a învățat concret, nu povești?

Victor: Dacă ar fi să spun ce m-a învățat programul ăsta și ce am învățat la un an de la absolvirea cursului – ca să zic așa – este fix chestia asta de mindset […] Adică momentul în care îți shiftezi mindset-ul și înțelegi și vezi altfel lumea și vezi piața și știi, efectiv, cum funcționează lucrurile alea și știi tu unde să te inserezi acolo, astfel încât să obții ceea ce vrei […] Atunci când intri în interviu cu un clientul și – mă rog – la sfârșit îți tragi tu așa o concluzie […] tu singur îți spui tie: “băi, cum m-am descurcat eu în interviul ăsta?”, concluzia mea e că eu i-am făcut pe ăștia să îmi mănânce din palmă […] Asta înveți în Libertate.init().

George: Da…schimbă modul de gândire și o să ajungi să vezi lumea mult diferit. Eu nu mai văd banii ca bani, îi văd ca o unealtă acum […] se schimbă foarte mult lumea în jurul tău cu cât îți schimbi tu ce e înăuntrul capului. Cam asta ar fi comparația.

Cristi: Hai, pe scurt, care e viziunea voastră pentru 2022, ce vă doriți fiecare?

Victor: O să vizitez niște locuri…mna, e și pandemia asta, mai dificil, dar am încrederea și speranța că va fi mai bine […] mulți programatori își fac griji că: “ah, cum, ce o să fac eu la următorul contract? Adică, se termină primul contract și cum mai găsesc eu? Dacă nu mai vine al doilea, dacă nu știu ce?”. Eu acum, aproape mă rog – uneori – să…ok, mi se termină contractul ăsta și mă gândesc: “Perfect, mi se termină contractul ăsta, o să imi iau, cred, o lună – două să mă plimb”. Ceva îmi spune că n-o să fie așa pentru că or să vină iar oferte

George: Am multe planuri pentru 2022. Foarte multe și din fericire toate sunt bine gândite și puse la punct deja și mai mult ca sigur se vor întâmpla […] Ne-am gândit să ne luăm un apartament, ceva cu mai multe camere în București, să mergem să lucrăm de acolo toți, fiecare cu camera lui, o cafea, ceva, să fie mai caterincă între noi, doar și să facem o uniune a freelancerilor în apartamentul respectiv […] să-mi dezvolt afacerea în continuare […] să îmi continui noul hobbie pe care mi l-a permis freelancing-ul, să pot să mă dau cu dronele […] și mai sunt 4 luni și devin tată. 

Cristi, Raul, Victor: Felicitări! 

risti: Bun! Băi, ce povești faine, nici nu știu cât a trecut, cât am vorbit. Felicitări amândurora și ne bucurăm că faceți parte din comunitate și vă așteptăm în continuare cu povești și update-uri și next level-uri în continuare acolo în comunitate pentru că e loc de crescut pentru fiecare dintre voi în fiecare direcție pe care ați ales-o și da, sărbători fericite vă doresc! Raul, vrei să adaugi ceva? 

Raul: Sărbători fericite și mult spor cu 2022! Planuri mărețe la amândoi, ceea ce mi se pare super tare. 

Victor: Multumim! Sărbători fericite și vouă și ne vedem în Libertate.init()

George: Sărbători fericite!

Cristi: Oamenilor care ne urmăresc, dacă vreți să ne contactați, să vedeți dacă puteți să lucrați cu noi, puteți să intrați pe libertateinit.ro, avem acolo toate detaliile posibile. Cristi, Raul, George și Victor. Le mulțumim lui George și lui Victor pentru disponibilitatea de a împărtăși experiența lor. Salutare tuturor!

Transcriere completă

Cristi: Cristi și Raul de la Libertate.init() aici. O să fie un fel de round table, la discuție de genul ăsta ne-am gândit, astfel încât voi care ați terminat deja programul ăsta, sunteți freelanceri de câteva luni bune, chiar poate un an de zile, să vedem cam care e update-ul cu voi, să vadă și oamenii cum e viața de freelancer după ce ați practicat deja o vreme modul ăsta de lucru și să vedem așa care sunt perspectivele voastre acum, ce s-a mai întâmplat, care au mai fost dificultățile, dacă ați mai avut o direcție din asta…în mare. 

Raul: Sunt și întrebări de la oameni, de pe grup. De fapt, ce vrem să aflăm astăzi este viziunea voastră despre întrebările astea. Adică…eu cu Cristi le tot repetăm anumite lucruri legat de viziunea noastră, dar suntem foarte curioși și de viziunea voastră legată de întrebările lor. Mai ales acum după ce sunteți freelanceri, ați lucrat deja în domeniu, știți cum e. 

Cristi: Hai să luăm, rapid, printr-o scurtă introducere, să faceți fiecare dintre voi un mic update: cine sunteți, când ați terminat Libertate.init() și ce s-a întâmplat de atunci până acum. George, începe tu! 

George: Am terminat Libertate.init() în martie anul trecut, sunt freelancer de atunci. De atunci am semnat primul contract. Sunt deja la al doilea și…so far so good until now. Pot spune că Libertatea a fost mai mult decât necesară să îmi dezvolt și propriul business, am investit o grămadă de bani până acum – alimentați de freelancing în mare parte – și încep lucrurile să înflorească și pe partea a 2-a, să zicem așa. Am reușit să descopăr noi lucruri și noi proiecte de care nu credeam că am parte, însă abilitatea asta de a fi flexibil all of the time e un lucru extraordinar și îți permite să experimentezi lucruri. Sunt mult mai rapide decât dacă ești într-o companie. În companie ai felia ta, în mare parte, și proiectele în care vei fi assignat, întotdeauna, n-o să ai diversitate foarte mare, tot pe același subiect o să fie – întotdeauna – doar o să difere conceptul, dar mi s-a permis să experimentez, am primit o ofertă mult mai interesantă, în momentul de față, care va începe în ianuarie. Lucrurile au evoluat în bine, pot să spun.

Cristi: La ce rate ești acum? 

George: Acum sunt la 375. 

Cristi: Ok. Awsome! Bun, Bun. Foarte fain update-ul. Practic ai, cumva, balansat și ai folosit lumea asta și resursele din freelancing să începi și propriul tău business…de fapt, nu să începi pentru că-l aveai deja, ci să-l consolidezi și înțeleg că se văd ceva roade și din punctul ăla de vedere. 

George: Exact! Pot spune că roadele au început să apară, am început să am câțiva clienți fideli, pot spune așa. 

Cristi: Super tare! 

George: Business-ul acesta…deja, o să am din februarie încă un colaborator, mai bine zis: propriul meu angajat care o să se ocupe de anumite părți ca să mai eliberez din program, deci lucrurile or să devină din ce în ce mai interesante. 

Cristi: Awesome! Super update. Mergem mai departe. Victor, vreau să auzim un mic sumar de la tine. Let’s go! 

Victor: Salut! Da, eu sunt Victor. Felicitări George, în primul rând, pentru tot parcursul ăsta, e destul de mișto să aud chestia asta. Eu, spre deosebire de el, sunt un pic așa din cealaltă parte, în sensul în care nu mi-am propus, încă, un business sau ceva de genul, ci pur și simplu investesc acum, mă rog, timpul și resursele să termin odată cu ipoteca, veșnica problemă a românului, ca să zic așa, dar în același timp să călătoresc mult. Asta cred că e unul dintre obiectivele mele principale, să experimentez cât mai multe culturi, să văd lumea mai mult – așa cum cred că mi-am dorit din totdeauna de fapt. 

Cristi: Yep! Și când ai terminat tu Libertate.init() și care a fost evoluția ta de atunci până acum, din punct de vedere al ratei orare, din punct de vedere al proiectelor? Cum vezi lucrurile până acum? 

Victor: Ca și George, primul contract l-am semnat în martie, anul ăsta, dar – ca să zic așa – am împlinit un an de Libertate.init() luna asta. Proiectele…da, am terminat primul proiect, am terminat contractul. Foarte interesant, foarte mișto. Acolo a fost – cred că tuturor le-am spus chestia asta – ce am făcut acolo nu am făcut în toți anii de până atunci; să experimentez tehnologii noi, să învăț o grămadă de lucruri de la oameni mult mai mișto ca mine și mai tari și așa… În proiectul ăsta nou, parcă e așa un fel de next level, adică se poate și mai bine, poți să vezi și mai multe, adică am dat iar piept cu concepte cu care nu m-am mai întâlnit și na, evident, oameni noi, cultură nouă și învăț și de la ei. Deci, din punctul ăsta de vedere e un trend ascendent pentru mine. Rata orară…am atins undeva la 560 pentru că am avut vreo 3 oferte și nu știam la care să mă hotărasc și, mă rog…

Cristi: Să clarificăm aici 560 de euro pe zi, corect? 

Victor: Da. Voi știți povestea mai bine și sunt foarte fericit. Eu personal nu mă vedeam atingând nivelul ăsta atât de repede. Eu mă refer la al doilea proiect. Nu mai zic de…dacă vreți alte detalii, vedeți video-ul dinainte cu mine. 

Cristi: O să lăsăm video-urile astea în descriere ca să le aibă lumea, să poată compara punctul tău de atunci și punctul de acum. Deci, înțeleg că ai avut o creștere atât financiară a ratei orare. Bine, pe deoparte, a fost o creștere mai mare față de ce aveai deja după care ai mai crescut încă o dată în perioada asta și înțeleg și că partea tehnologică a proiectelor a crescut, adică înveți mai multe lucruri și te lovești de lucrurile de care înainte, poate, nu știai și te dezvolți din punctul ăsta de vedere. 

Victor: Exact, exact! 

Cristi: Awesome! 

Raul: Prima întrebare pe care vreau să o pun e că nu vă văd niște oameni foarte stresați și întreabă multă lume cum e work life balance-ul ca și freelancer? Că ok, faci banii ăștia, faci o grămadă de bani, dar cum e work life balance-ul? 

Cristi: De exemplu: Victor, te munceșc ăștia de te rup pentru 560 de euro pe zi?

Victor: Eu abia am început, am, cred, o săptămână și ceva. Eu încă aștept accesul la date și, mă rog, la cod și la chestii de astea. Deci, eu până acum, practic…râdeam chiar zilele astea când mi-am cumpărat acum un laptop: “bă, eu cu banii de pe laptop-ul ăsta am stat 5 zile și am muncit 0 ore și am primit bani”.

Cristi: Yep! 

Raul: Și cum a fost înainte? 

Victor: Da, înainte cred că ar fi mai relevant. Nu a fost stresant deloc. Chiar spuneam mai multor cunoștințe, prieteni că: “bă, eu mă simt mult mai relaxat față de cum eram înainte când lucram în diverse companii, firme din România”. Adică, nu trebuia să stau 8 ore acolo să mă vadă că sunt la birou, puteam să mă duc să-mi fac treaba…scriam: o să lipsesc 2 ore, mă întorc înapoi, recuperez – asta dacă era ceva de recuperat – adică, din punctul ăsta de vedere work life balance e the best thing ever happened to me, știi? 

Cristi: George, la tine care e input-ul? 

George: În cazul meu, dacă vorbim strict de freelancing, n-ai cum să descrii asta în vs. cu un job. Exact cum a spus și Victor, să stai acolo la muncă 8 ore doar să fii văzut că te uiți pe facebook – că n-o să ai mereu de muncă – e stresant și nu poți să faci altceva și…să lăsăm scuza aia că: “da, eu pot să învăț în timpul ăla” că nimeni n-o să aibă chef de așa ceva. Pentru mine, personal, ai perioada de onboarding în care ești plătit acolo pentru a fi prezent și ai așteptat niște dat de conectare. Pentru mine, perioada aia a fost un lucru extraordinar; să poți să lucrezi și pentru business-ul personal în același timp cu freelancing-ul. În mare parte, un lucru pe care aș vrea să-l pontez în chestia asta e că ești tratat ca expert, nu ești tratat ca cineva care poate mai are de învățat și lucruri de genul ăsta. Ești tratat ca și expert. Așa cum a zis și unul din managerii mei după primul proiect: “ I know i’m talking with experts here, so I don’t mind when you are working”. Da, am putut să lucrez și la 2 noaptea, am putut să lucrez și dimineața, am putut să lucrez și după-amiaza, și din mașină la un moment dat – că a fost nevoie – sunt lucruri pe care la un job normal nu le ai și la work balance, am putut să dorm și 8 ore pe noapte, lucru care e important pentru că înainte nu puteam. De la 3 ore să sari la 8, se simte grozav și…mai ales, pentru că am putut să îmi mut orele, am putut la un moment dat să dorm și la prânz pentru că nu erau lucruri importante de făcut și puteam să le fac și singur. N-o să ai niciodată această libertate, să îți pese și de altceva, nu doar de muncă. Ceea ce e grozav. Ca work balance e exact ce mi-am dorit din totdeauna. 

Cristi: Yep. Cred că ați dat amandoi un răspuns foarte bun la întrebarea asta, la preconcepția asta: că te lucrează foarte mult oamenii pentru o sumă mai mare de bani. Vreau să merg mai departe, să iau ceva întrebări de aici de pe grup și uite, întreabă Porcescu Gheorghii: Care din situațiile de mai jos au fost mai alarmante: momentul până ai decis să intri în programul Liberate.init() sau momentul până ai semnat primul contract? Situații alarmante. Cum vedeți voi situațiile astea? Adică, ați avut emoții când ați intrat în Libertate.init(), ați avut emoții că o să reușiți, poate, să faceți treaba asta în realitate. Cum ați văzut lucrurile? Victor, începem cu tine! 

Victor: Eu mi-am asumat chestia asta. Pentru mine a fost o chestie super mega asumată în sensul că: “băi, intru acolo, dau banii și nu fac nimic, 0 rezultate” eu mi-am asumat chestia asta. Am fost asumat de la bun început, dar situații alarmante, din punctul ăsta de vedere, nu au fost, dar au fost situații la care nu mă așteptam, dar în sensul de bine, da? Adică eu nu mă vedeam să fac o astfel de transformare, nu mă vedeam capabil și pentru mine a fost un șoc, mai degrabă zis, nu o situație alarmantă, dar un șoc bun, în sensul ăsta. 

Cristi: Yep! George, vrei să adaugi ceva aici? 

George: Da, au fost o grămadă de situații alarmante pentru că, să fim sinceri acum, Libertate.init() n-o să-ți aducă contracte pe masă. Asta vreau să scot din cap la toată lumea și mai ales unor prieteni care m-au întrebat lucrul ăsta. Nu, o să schimbe mindset-ul pe care-l ai și în momentul în care îți schimbă cineva mindset-ul și îți spune cum să gândești, de fapt, toată ființa ta va încerca să împotriva chestiei ăsteia, mai ales dacă ai niște convingeri d-alea atât de mult bătute de toată lumea, cum a fost și interviul din martie cu voi, va fi și mai greu. Pentru mine a fost oribil. Primele 2 luni din proiect, am intrat în comunitatea voastră, și lumea vorbea de sume de la 10.000 de euro, în sus, pe lună și mie mi se părea grozav dacă prind 3.000. Adică…și nici pe ăia nu consideram că îi merit și sentimentul de impostor amestecat cu convingeri multe…a fost o situație d-asta de panică și de sudori reci și de fiori de: “eu n-am ce căuta aici”, însă, așa cum a zis și Victor, la un punct, mi-am asumat. Am zis să încerc cu toate puterile pentru că încercam marea cu degetul și nu prea a mers și am stat foarte mult timp, însă…dacă te dedici, pui osul la treabă și absorbi toate informațiile care vin din comunitate și de la voi și asculți sfaturile, efectiv, mot a mot, nu stai să le regândești deloc, vei depăși cerul ca și așteptări. În cazul meu, de exemplu, primul contract speram să fie până în 5.000 de euro fără taxe. Când am văzut primul contract că mi s-a spus 7.000, n-am știut cum să răspund la telefonul ăla să zic: “Yea, I would sing it”. În momentul ăla de panică, la finalul Libertate.init(), da…pot să zic că a fost și atunci, în momentul când am fost sunat și a spus: “Congratulation, you take the job”, încercam să-mi țin vocea normală. A fost un sentiment grozav; îmi aduc aminte că am urlat prin casă, deci…e un sentiment la care nu m-am așteptat, la asemenea rezultate în asemenea, scurt, timp. Asta e tot ce înseamnă Libertate.init(). Modul tău de gândire va trebui să fie spart în bucăți și corectat în sensul bun pentru a ajunge un om de succes în freelancing. Astea pot să zic că au fost părțile mele de panică. Dacă intri asumat în asta, n-o să-ți fie greu, dar dacă nu te aștepți la atât de mult…e un rollercoaster de sentimente. La momentul ăla, nu zic de câte ori am vrut să vă dau mesaj că eu nu mai fac nimic. Deci, a fost o experiență care, pot să zic, unică în viață…modul ăsta de a schimba și sfaturile care au venit chiar au fost cele mai bune pe care le-am primit până acum, în viața asta. Deci, cam asta a fost experiența de atunci. 

Victor: Într-adevăr, situații alarmante în sensul ăsta vor fi. Vei avea parte de un rollercoaster de emoții. Deși sunt la al 2-lea contract, cred că am avut emoții sau mă rog, excitement, mai bine spus ca na, nu e neapărat anxietate, e efectiv un cumul de emoții atât de puternice și, de fapt, e un entuziasm acolo și eu credeam că: “eh, la primul contract e așa, după cred că o sa fie așa….Nu! E și mai puternic, parcă, la al doilea pentru că știi că poți mai mult, dai mai mult, vrei mai mult și, în momentul ăla, începe să fiarbă entuziasmul în tine: “hai că vreau, hai că pot, că merge” și pur și simplu te uluiești tu pe tine însuți. Asta mi s-a părut cel mai tare. 

Cristi: Foarte faine inside-urile și ați trecut amandoi printr-o transformare și revedem, exact, experiența asta pe care ați împărtășit-o foarte bine aici la majoritatea oamenilor cu care lucrăm. Vreau acum să facem o serie de întrebări rapide, adică să dați fiecare câte un răspuns scurt și am niște întrebări aici de la Paul Urian: Câte ore lucrezi pe zi și pe ce fus orar? 

Victor: Cred că dacă ar fi să fac o medie, cred că am lucrat 4, maxim 6 ore, dar nu știu dacă am lucrat așa în medie. Nu cred că ar ieși media la 6 ore. Luate așa la bani mărunți, eu nu cred că am lucrat vreodată 6 ore pe zi. 

Cristi: Pe ce fus orar? Lucrai când voiai tu sau lucrai într-o anumită parte a zilei ?

Victor: Încercam să fiu cât de cât în sync cu echipa – în sensul că dacă mai aveam ceva nevoie de…ok, tre să fac aia, cum fac aia? Unde mai găsesc aia? Ceva ca să pot să îi întreb. Încercam eu să fac asta. Adică nu-mi cerea nimeni: trebuie să fii între orele x și y, trebuie să fii online, available. Nimeni nu mi-a spus asta, nimeni nu mi-a cerut asta. O făceam eu din propria inițiativă, în caz în care aveam nevoie să dau de oameni. 

Cristi: Ok. Bun! George, la tine? 

George: Pot spune cam același lucru. În mare parte, 5-6 ore a fost media per total. Au fost și săptămâni în care au fost câte 2, adică – mai ales săptămânile de tranzit sprinturilor, de decidere și așa mai departe în care doar era documentație – erau maxim 2 pentru că doar citeai, nu s-au dat task-urile, deci poți să spui că muncești și în medie 2. Când e de treabă cam 5-6 muncești, general valabi, dar ca și fus orar, da…există perioada de sync cu echipa, să zicem, în după-amiază pe fus-ul nostru orar sau; în cazul meu clientul era din UK, 2 ore diferență, uneori, se simt și mă mai sincronizam cu ei, în mare parte, dimineața spre prânz, dar după aia dacă erau task-uri single, puteam să le fac și la 2 noaptea; nu m-a întrebat nimeni niciodată când le-ai făcut. Lor le pasă să fie făcut, nu când le faci. 

Cristi: Bun! Următoarea întrebare rapidă: ai weekend-ul liber? 

George: Eu nu am weekend-ul liber din cauza propriului business, dar…

Cristi: Mă refer la freelancing. 

George: A, da. Sau…dacă vreau să am o zi liberă în timpul săptămânii, mut pe weekend ce am de făcut și la fel, nimeni nu te întreabă de ce.

Cristi: Ok. Bun! Awesome. Victor? 

Victor: Nu…dacă vrei să faci ore suplimentare. Clientul nu te obligă să faci asta, evident, dar dacă vei dori tu, cam atunci îți vei găsi tu timp să le faci, atfel…da, e foarte liber weekend-ul.

George: Aici de acord cu Victor. Au fost perioade în care am făcut și muncă pe weekend, dar este plătită suplimentar. 

Cristi: Awesome! Poți lega 4-5 zile libere? Dacă vrei să îți iei liber să le legi cu weekend-ul, să faci 4-5 zile, să iei vinerea și luni off, ati avut nevoie să faceți asta? Ati vrut să faceți asta? V-ați luat vacanță, gen? 

Victor: Eu, personal, nu am facut-o pentru că nu prea am avut nevoie, însă alți colegi din echipa mea o făceau fără niciun fel de problemă. Își luau o săptămână, whatever, mai luau după aia luna viitoare încă nu știu câte zile și tot așa. Am văzut chestia asta făcută de alții din echipe de la mine. 

Cristi: George? 

George: Da. Eu mi-am luat concediu la începutul lui august o săptămână întreagă fără nicio problemă. În mare parte, luatul timpului liber se poate lua oricând, nu ai limite la câte zile poți să îți iei, dar aici depinde de cum e proiectul, de ce discuți cu managerul. De vrut poți să ai o lună liber dacă vrei. Avem un coleg acum care e contractor, e din altă țară și își ia o lună liber pentru că își renovează casa, dar nu îi afectează nici contractul, nici nimic, a discutat cu toată lumea, cu toată echipa și se acceptă, nu e o problemă. 

Cristi: Cât timp e de comun acord cu clientul și cât timp nu pui echipa în pericol că: “bă, de mâine nu mai lucrez cu voi și așa de nicăieri”, cât timp nu faci lucrurile astea, totul e în regulă, cam asta înțeleg că e direcția. 

Victor: Doar că ți le iei pe banii tăi 

George: Asta da 

Cristi: Uite o întrebare faină aici: Care e raportul în timp pentru coding vs. administrare activitate de freelancing (găsit clienți, discuții de business, facturi, plăți, etc…adică partea pe care o făcea angajatorul până acum?). Cum ați simțit voi raportul ăsta? Ați simțit că e foarte mult de muncă pe partea asta legală, fiscală, de administrare sau cum resimțiți voi treaba asta? 

Victor: La mine, cel puțin pe primul proiect, a fost super easy. Clientul avea un soi de self-billing system. Asta înseamnă că eu nu emiteam niciun fel de factură, ci ei emiteau pentru mine, din sistemul lor și tot ce făceam era să iau…făceam forward facturii respective la contabilul meu și atât. Asta a fost maximul 

Cristi: Deci n-ai mai avut și alte bătăi de cap sau lucruri pe care trebuie să le faci pe lângă chestia asta. Doar munceai și atât. 

Victor: Exact. 

Cristi: George, la tine? 

George: În cazul meu încă mă bucur de sistemul de self-invoicing. Clientul meu îmi face facturile, eu doar le trimit la contabil și partea asta de contabilitate, acte și nebunii a fost doar partea de deschidere a PFA-ului și a durat o săptămână cu totul, în sensul că doar am așteptat după niște lucruri. Totul a fost super simplu, trebuie să te duci doar să dai cu bățul de 2-3 ori. Partea administrativă nu prea există. Adică, nu-ți pasă de ea mai deloc și mai ales dacă ai un contabil bun, cu atât mai mult. Deci nu pot să zic că mi-a mâncat mai mult de o oră la 3 luni. Vorba lui Victor, doar să dau un forward la un mail nu e prea mare bătaie de cap. 

Raul: O parte pe zona asta de achiziție: cât a luat să vă găsiți al doilea client? Ați început să-l căutați în paralel cu job-ul, adică cu contractul pe care-l aveați? 

George: În cazul meu, pot să zic că mi-a luat 0 ca timp. Propunerea și clientul a venit de la aceeași firmă, dar de pe alt departament și e o poveste puțin mai interesantă, dar pot să zic, în cazul meu, că a venit recomandare și de la actualul client la alt departament de la el și totul s-a executat super repede, am renegociat niște bani. Dacă îți faci treaba, deja primești niște recomandări foarte faine, feedback-uri superbe și nu îți ia timp deloc partea asta. 

Raul: Tu ai primit recomandare de la clientul cu care lucrai, practic. Ok. La tine, Victor, cum a fost cu al doilea? 

Victor: Eu aici aș răspunde: îți ia atât timp cât vrei tu să îți ia pentru că depinde de ce cauți. În cazul meu, cum spuneam, eu am primit 3 oferte, dar cu fiecare ofertă primită simțeam efectiv in my bones – cum se spune – că pot mai bine, pot scoate ceva mai bine și am reușit asta, evident, adică…dacă ar fi fost să accept prima ofertă, cred că aș fi zis, ca timp efectiv investit în căutare de clienți și de contracte, câteva ore, poate, dar e chestia asta…din momentul în care tu cauți, stai o oră pe zi și cauți și faci chestia asta o oră în fiecare zi, timp de o săptămână, 2, 3, whatever, ce-ți vine și ce vrei tu, ce accepți tu să faci, stii? Cam la asta se rezumă; ce vrei tu să găsești și ce-ți place. Dacă vrei să cauți unicorni, probabil că o să-ți ia un picuț mai mult. O lună, să zic, maxim, dar cred că, în general, în medie s-ar rezuma la o săptămână, 2, 3, depinde.

Cristi: Yep! Uite o întrebare foarte faină aici de la Tiberiu Popescu: câți bani consideră că ar fi pierdut pe an dacă nu ar fi făcut programul Libertate.init()? 

George: Aha! I have my homework done. Știu deja răspunsul ăsta, 45.000 de euro. Ăsta ar fi fost, dacă rămâneam la prima mea rată…eu atât pierdeam pe an. I already did the math. 

Cristi: Awesome! Super rapid răspuns. Mai departe, Victor 

Victor: Și la mine cam pe acolo, poate chiar un pic mai mult. Oricum, foarte mulți bani, foarte mulți bani pierzi, crede-mă. 

Cristi: Yep! Not bad. Nu e un return of investment rău, să zic așa. Ok. Uite, mai avem o întrebare aici de la Alex Barbu: ce te-a învățat concret, nu povești? Ce va învățat Libertate.init() concret, nu povești? 

George: Victor, te las pe tine primul pentru că vreau să-mi formulez asta bine.

Victor: Da. Am văzut și eu comentariile, Cristi, pe grup și ce părere au unii, alții și mi se pare așa un pic fascinant că îi arăți omului “ce e în mână nu e minciună”, uite, oameni care fac chestia asta și au reușit și poate chiar se duc și mai sus și așa mai departe, știi și parcă tot nu le vină să creadă. Parcă e tot așa o chestie…n-are cum, tre să fie…nu, nu, știi? Și noi când vorbim despre chestii de astea de mindset și de, nu știu, cum te poziționezi și cum te raportezi; fix chestiile pe care mestecați voi în fiecare săptămână și așa, chestiile astea nu sunt atât de abstracte pe cât credeam și eu la început că sunt. Că, de fapt, despre asta e vorba. Dacă ar fi să spun ce m-a învățat programul ăsta și ce am învățat la un an de la absolvirea cursului – ca să zic așa – este fix chestia asta de mindset. Adică, da, ok, știi să îți găsești client, știi unde să cauți, cu cine să vorbești, ce să vorbești, ce să spui că astea sunt chestii concrete, na…dacă tot cerea răspuns la întrebarea asta, dar cel mai puternic eu am simțit schimbarea în mindset pentru că…știu, e greu să înțelegi chestia asta, cum adică? Ce e mindset-ul? Ce, concret? Până nu îl simți e ca și cum…ăștia cu droguri care își injectează chestii, ăia nu mai știu, nu mai înțeleg ce e cu lumea lor și așa. Un pic similar e chestia asta cu starea de mindset, știi? Adică momentul în care îți shiftezi mindset-ul și înțelegi și vezi altfel lumea și vezi piața și știi, efectiv, cum funcționează lucrurile alea și știi tu unde să te inserezi acolo, astfel încât să obții ceea ce vrei, fix asta o să spui; eu mi-am repetat și cred că încă îmi mai repet chestia asta: de ce naiba nu am făcut eu chestia asta mult mai demult? Sau altfel spus: de ce nu ați apărut voi, Cristi și Raul mai devreme pe piată? 

Cristi: Yep! Ai dat o sumarizare destul de faină. Mi-a plăcut cum ai ai pus-o pentru că intr-adevăr e greu să explici cum se simte transformarea asta de mindset, știi? Pentru că trebuie să o simți și gen…cum descrii durerea, iubirea sau sentimentele de genul, știi…n-ai cum, tre să le trăiești cumva, tre să le simți pe propria piele. 

Raul: Știi cum se simte cel mai ușor? Doar că din păcate oamenii nu vă cunosc pe voi, dar eu îmi amintesc cum erați voi la începutul programului, cum erați amandoi și, acum, privind în video-ul ăsta, în call-ul ăsta pe care-l avem, pur și simplu aveți altă energie. Dacă reușeam să filmăm cum erați la începutul programului și să filmăm acum, se vedea diferența asta de energie. Și știu că sună foarte […], dar chiar aveți altă energie, adică chiar văd altă energie din partea voastră. Sunteți mai glowing, mai calmi, mai, nu știu, grounded și asta e încrederea aia pe care ați acumulat-o în timp, după ce ați făcut deja freelancing și sunteți la al doilea proiect. 

Victor: Aici fac o mică paranteză. Momentul în care am terminat al doilea contract și era partea aia cu achiziția de clienți, am terminat prin noiembrie și am zis: “bă, hai, până la sfârșitul anului vreau să stau liniștit, să mă relaxez”, nu că eram eu cine știe ce obosit, dar ofertele au început să vină așa, fără să investesc eu prea mult timp și eram: “of, la naiba, trebuie să mă apuc de treabă mai devreme”

Raul: Nu e numai asta. E și partea…eu îmi imaginez cum intrați voi într-un call cu un client, acum, cu energia asta , cu vibe-ul pe care-l aveți acum și cum intrați voi acum un an de zile când ați avut primul contact cu clientul. Erați speriați, emoționați. Nici nu știați cum să luați clientul ăla, vă pierdeați la orice întrebare, adică ăsta e progresul. Îmi imaginez…dacă eu aș fi acum clientul și ați intra în call cu mine, bă…îmi dați un vibe foarte fain, adică se vede că e un om relaxat, un om expert, un om care-și face treaba, cu care aș vrea să lucrez și aici se vede diferența de mindset că poate da, zici că nu e ceva concret, dar e ceva concret, e ceva ce simți, știi? Într-un interviu ca și client.

Victor: Știi ce mișto e să te simți, atunci când intri în interviu cu un clientul și – mă rog – la sfârșit îți tragi tu așa o concluzie: “bă, m-am descurcat bine, rău?”, dar cel mai tare când concluzia pe care tu o tragi, singur; tu singur îți spui tie: “băi, cum m-am descurcat eu în interviul ăsta?”, concluzia mea e că eu i-am făcut pe ăștia să îmi mănânce din palmă. 

Cristi: Bun, bun! 

Victor: Asta înveți în Libertate.init(). 

George: Ca să dau și eu un răspuns la întrebarea asta…Comparația lui Victor cu drogurile a fost foarte interesantă, dar nu e un lucru pe care să-l înțeleagă multă lume și n-aș vrea să-l înțeleagă multă lume, dar am găsit, cred că, un lucru prin care pot să compar lucrul ăsta. Dacă ai mers cu o mașină care e mult mai puternică, idk, că e BMW, că e Tesla, care are putere multă și te-ai dat cu puterea ei multă, în orice mașină te urci după aia o să ți se pară stupid. Trust me, I know. Cam așa mi se pare acum când văd anunțuri de la job-uri, premii care se dau…am câțiva prieteni pe care îi anunță acum cei mai buni angajați, dar niciun rezultat…în mână nu vine nimic. Mă uit la toate astea și sunt…aia e o țeapă. Le vezi, vezi lucrurile diferit după ce îți schimbi modul de gândire. Hai să nu-l mai numim mindset pentru o secundă, să-l numim modul tău de a gândi, modul de a aranja lucrurile în propria ta minte. În momentul de față, în care experimentez și partea de business, fără să mă laud, fără să zic lucruri pe care nu le-am experimentat, dar văd în jurul meu alte afaceri pe care involuntar am început să le critic, să știu, deja, cam ce gândesc oamenii din spatele ei, să înțeleg: a pus reclama aia acolo pentru că, de fapt, face și asta pe lângă și în majoritatea timpului am avut dreptate. Lucrurile astea nu le vezi și dacă încerc să-mi aduc aminte cum gândeam înainte, la fel, nu mă gândeam că e posibil să faci atâția bani doar din a lucra de acasă și fără a fi prezent undeva, aveam foarte multe îndoieli din sistemul ăsta, dar după ce – mai ales – intri și într-o comunitate aici și, hai să zicem, 60% vine din partea voastră ca mentori din influența și explicațiile și așa mai departe, dar 40%, să zic, vine din partea grupului în care toată lumea, cum a zis și Raul mai devreme, are energia asta de, cum a zis și Victor, hai să-i facem să ne mănânce din palmă și energia din jur, la un moment dat, o absorbi și devii și tu unul energic, devii încrezător, capeți încredere. Eu nu aveam încredere în mine că puteam face lucrul ăsta, dar am căpătat ușor, ușor, încredere mai ales cu al doilea contract. De obicei, eu urăsc feedback-urile pozitive. Un feedback pozitiv nu-ți aduce nimic constructiv, doar ești lăudat și rămâi cu lauda, dar când e ceva negativ, măcar un pic, sau constructiv: “Băi, uite aici n-ai făcut cine știe ce”, înveți lucruri. Câte n-am primit constructive de la voi…ohoho, am o listă întreagă și, din păcate, unele nu le-am respectat, dar după ce am pus respect pe ele, lucrurile s-au schimbat și acum am primit o grămadă de laude și o grămadă de lucruri care, efectiv îți dau mai mult curaj să încerci să ceri mai mult. Deci, da…schimbă modul de gândire și o să ajungi să vezi lumea mult diferit. Eu nu mai văd banii ca bani, îi văd ca o unealtă acum, lucru care este total diferit față din a-i vedea…azi cumpăr McDonald’s; just saying. Deci, se schimbă foarte mult lumea în jurul tău cu cât îți schimbi tu ce e înăuntrul capului. Cam asta ar fi comparația. 

Cristi: Foarte bine punctat. Ar trebui să faci video-urile în locul nostru, George. Te descurci mai bine 

George: Îți pot trimite CV-ul meu, dar cred că-l ai. 

Cristi: Awesome! Bun. Vreau să pun și o întrebare care e foarte votată aici pe grup, nu vreau să las nicio întrebare. Ar fi interesant să vedem și cei care nu au reușit…de ce nu au reușit? Ce trebuie evitat? Ce putem învăța? Și mă uit tot către tine, George, pentru că știu că tu ai avut la început o perioada în care nu ai avut foarte multă tracțiune și mi-ai dat, puțin, emoții, a trebuit să stau acolo cu tine, dar vreau să știu care e răspunsul tău la întrebarea asta. Cum vezi tu lucrurile din punctul ăsta de vedere? 

George: Frica. Asta a fost în cazul meu. Oamenii care nu reușesc aici au 2 motive: (1) principal, nu ai ce să-i faci, nu face parte din vina omului, ci anume faptul că poate are probleme personale, nu are timp din n motive personale. Nu intrăm în gama asta pentru că nu știm… Dacă vorbim de […] și aici mă voi da exemplu pe mine, au fost mulți cât am fost eu în program care au terminat programul foarte rapid, super rapid, în 2 săptămâni erau freelancing. Eu eram deja la a 5-a lună și nu știam de ce nu termin odată, dar acum, cu noul mindset, mă uit în spate și I kinda slap myself de fiecare dată, în sensul că îmi văd greșelile din spate, ci anume: că nu asculți, că pui la îndoială ce ți se spune pentru că mindset-ul vechi îți dictează: “bă, dar dacă, stai puțin că…da, schimbi contractele și în perioada de fără contracte ce faci? De unde bani? De unde mâncare? De unde nu știu ce?”. Pe urmă realizezi că există soluții și pentru asta. Lipsa de a pune întrebări, lipsa de apartenență în curs. Am făcut și asta la un moment dat, dar asta a făcut parte din prima categorie, nu o s-o introduc aici prea tare și, în mare parte, scuze. O să dau un exemplu foarte bun – cred că vreau credit pentru asta. Scuzele sunt arma fostului tău mindset de a se proteja și a nu fi cancel out. Momentul când vei scoate o scuză, să nu faci ceva care este spre binele tău, este metoda mindset-ului tău de a se apăra schimbării. Asta am descoperit-o la mine, cel puțin, găseam scuze. Asta văd și la toți din jur, am și eu prieteni programatori, încerc să facem un grup de freelanceri să ne strângem în București, să putem să luăm un loc, să lucrăm împreună. This is my plan for short term în prima parte a anului și vin cu scuzele astea: “stai puțin că nu știu ce, stai că nu știu, dacă nu primesc contract în 3 luni eu ce fac? Mor de foame? Dacă întrebările tehnice sunt grele?” Păi, sunt doar scuze. Ai pus mâna să te uiți peste ele? Asta făceam eu. Venea scuza și asta este o piedică care te oprește din a mai verifica aspectele respective and that’s a problem pentru că în momentul ăla când te-a blocat, tu vrei să mergi mai departe, să descoperi, să sapi în continuare și vei rămâne fix la 10 cm deasupra lingoului ăluia de aur după care tot sapi și niciodată n-o să ajungi la el pentru că: “stai că dacă mă cert cu cineva la noul contract și îmi face reclamă proastă”, am auzit și scuzele de genul ăsta. It’s not gonna happen. Nu prea pot să înțeleg, acum după un an – aproape – de freelancing, ce ai putea face așa rău încât să te vorbească lumea să nu te mai ia nimeni. Și dacă pleci și nu mai anunți pe nimeni, nu prea te caută lumea să te mănânce în halul ăsta. Deci, lăsați scuzele și dacă lași o scuză la o parte, vei găsi calea către evoluție fiindcă scuza e cel mai nasol lucru posibil. Te va proteja de a evolua și lucrul ăsta nu e ok. Mai ales în ziua de azi, în programare. Victor a spus de la bun început; învață chestii noi în fiecare zi. Dacă nu ții pasul în fiecare zi, vin puștanii de 20 de ani, 18 ani care au experimentat un Angular sau ceva, noua tehnologie și ei vor fi mai apreciați decât tine pentru că tu nu știi noua tehnologie. Tu ai stat pe loc, tu ai rămas în bula ta de confort și ai ajuns să fii dat la o parte și să ieși din mediul ăsta unde sunt și bani și confort și libertate…nu e chiar plăcut. Cam asta ar fi lucrul cărora care nu au reușit. 2 categorii: (1) probleme personale, nu discutăm acest aspect fiindcă fiecare e special, în sine, ca individ, dar (2) și asta e cea mai mare își va găsi scuze pentru a nu executa planul până la capăt.

Cristi: Foarte mișto ai menționat și știu că și tu ai avut în perioada respectivă anumite probleme, anumite dificultăți și ce mi-a plăcut e că…cu toate că ai trecut prin toate lucrurile respective pe care nu are rost să le discutăm aici, dar au fost niște lucruri destul de importante… cu toate astea nu le-ai folosit ca scuză ca să avansezi mai departe și asta mi-a plăcut tare mult la tine și am apreciat la evoluția ta. 

George: Niciodată să nu folosești ceva personal ca scuză pentru că atunci te vei reduce ca om, nu mai e vorba de profesional. Dacă folosești ceva personal ca și scuză, ești josnic. Da, ți-ai rupt mână, dar mai ai una ca să poți să scrii la tastatură. Da, ai avut un accident…ai tendința să faci lucrul ăsta, dar ține-ți mindset-ul sus și caută motivul real de ce nu vrei să faci ceva, nu doar pentru că, da, ai o problemă personală. Da, am o problemă personală, dar nu cauți scuze că nu mai faci ceva pentru că a apărut chestia aia. Continui mai departe, pui pauză, dar nu aduce personalul cu profesionalul în aceeași găleată fiindcă n-o să miroase deloc frumos, din păcate. 

Cristi: Yep! 100% de acord cu tine aici. Hai, pe scurt, care e viziunea voastră pentru 2022, ce vă doriți fiecare? Victor, începem cu tine 

Victor: Oh! Bună întrebare 

Raul: Unde vrei să mergi, în primul rând? 

Victor: Exact la asta încerc să mă gândesc, unde vreau să merg. Clar o să vizitez niște locuri…mna, e și pandemia asta, mai dificil, dar am încrederea și speranța că va fi mai bine, astfel încât să fac toate lucrurile astea. Acum e un pic ironic, așa, și contraintuitiv, stii? În sensul că mulți programatori își fac griji că: “ah, cum, ce o să fac eu la următorul contract? Adică, se termină primul contract și cum mai găsesc eu? Dacă nu mai vine al doilea, dacă nu știu ce?”. Eu acum, aproape mă rog – uneori – să…ok, mi se termină contractul ăsta și mă gândesc: “Perfect, mi se termină contractul ăsta, o să imi iau, cred, o lună – două să mă plimb”. Ceva îmi spune că n-o să fie așa pentru că or să vină iar oferte 

George: I know that feeling. 

Victor: Deci, da…asta e previziunea mea pentru 2022. 

Cristi: Awesome! George, la tine? 

George: Am multe planuri pentru 2022. Foarte multe și din fericire toate sunt bine gândite și puse la punct deja și mai mult ca sigur se vor întâmpla. Primul: pe partea de freelancing încerc cu încă 2 prieteni care urmează să apară ca recomandare de la mine și să înceapă cursul cât de curând. Nu sunt sigur exact când, s-a vorbit undeva prin ianuarie, start de februarie. Cu ei vreau să facem, ne-am vorbit, și asta o să se lege de a 2-a sau al 3-lea plan al meu. Ne-am gândit să ne luăm un apartament, ceva cu mai multe camere în București, să mergem să lucrăm de acolo toți, fiecare cu camera lui, o cafea, ceva, să fie mai caterincă între noi, doar și să facem o uniune a freelancerilor în apartamentul respectiv. 2, să-mi dezvolt afacerea în continuare pentru că e blurat în spatele meu, dar au fost foarte multe investiții, cred că am investit 15.000 doar de când s-a terminat vara și lucrurile au devenit mult mai ușoare pentru mine, adică sculele performante te ajută mult mai mult, o să mut pe 3 pe 4. 3, să îmi continui noul hobbie pe care mi l-a permis freelancing-ul, să pot să mă dau cu dronele cât mă ține ziua, când e timp liber și 4, mai sunt 4 luni și devin tată. 

Cristi, Raul, Victor: Felicitări! 

George: Și de asta 4 se leagă cu 1 pentru că nu o să mai pot să lucrez de acasă așa bine și trebuie să găsesc un loc din care să pot să lucrez fără să interferez cu ce o să se întâmple pe aici. O să fie o evoluție interesantă, 2022. 

Cristi: Foarte tare!

Raul: Și eu am făcut asta când eram freelancer, la începuturi…practic ne-am luat un apartament cu alți 3 programatori și eram toți acolo, practic, în spațiul respectiv și era foarte fain pentru că ne-am făcut spațiul cum am vrut noi, fiecare avea programul lui. Era unul care venea după 12, eu mă duceam dimineața, dar ne întâlneam, mai povesteam și în rest fiecare își făcea treaba și e fain să îți separi, cumva, viața personală de viața asta profesională, dacă poți să faci asta, dacă vrei să faci asta. Știu că sunt persoane care lucrează foarte bine și de acasă. Eu n-am putut. Mi-a  plăcut mediul ăsta mai social. 

George: Da, asta încerc să fac. Să pot să-mi despart viața socială. Viața personală o să devină mult mai complicată cu nu copil și plus, acum nu e că încep să fiu aberant, dar am avut experiențe cu primul contract în care cineva avea copil mic și când debloca el microfonul nu mai auzeai nimic altceva și am zis să nu fiu acel tip, să încerc să separ lucrurile și la fel, camera asta va deveni camera copilului, bla, bla, bla. Deci, spațiul meu se cam reduce la un birou în sufragerie și n-o să fie chiar foarte fain și am zis că vreau să am biroul meu, să mut și laboratorul acolo cu totul pentru firmă, deci…o să fie o altă mutare, alte cutii și alte nebunii. 

C 

Cristi: Awesome! 

risti: Bun! Băi, ce povești faine, nici nu știu cât a trecut, cât am vorbit. Felicitări amândurora și ne bucurăm că faceți parte din comunitate și vă așteptăm în continuare cu povești și update-uri și next level-uri în continuare acolo în comunitate pentru că e loc de crescut pentru fiecare dintre voi în fiecare direcție pe care ați ales-o și da, sărbători fericite vă doresc! Raul, vrei să adaugi ceva? 

Raul: Sărbători fericite și mult spor cu 2022! Planuri mărețe la amândoi, ceea ce mi se pare super tare. 

Victor: Multumim! Sărbători fericite și vouă și ne vedem în Libertate.init()

George: Sărbători fericite! La mulți ani, Cristi, încă o dată pentru că știm că a fost ziua ta.

Cristi: Mersi, mersi! 

George: Welcome to 28 with me, here. 

Cristi: Acolo o să fie next level 

George: Să fie cât mai frumos. 

Cristi: Oamenilor care ne urmăresc, dacă vreți să ne contactați, să vedeți dacă puteți să lucrați cu noi, puteți să intrați pe libertateinit.ro, avem acolo toate detaliile posibile. Cristi, Raul, George și Victor. Le mulțumim lui George și lui Victor pentru disponibilitatea de a împărtăși experiența lor. Salutare tuturor!

Sumar

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Cosmin Marc, el e C++ developer și astăzi o să vorbim despre experiența lui ca și C++ developer cu freelancing-ul. 

Cosmin, mai întâi spune-mi câți ani de experiență ai și de când lucrezi cu C++. 

Cosmin: Salut! Am cam 9 ani de experiență și lucrez pe C++ încă din liceu […] găsesc constant proiecte […] Sunt acum de când cu IoT-ul ăsta…super, super interesante proiecte. Cred că acum, efectiv, o să explodeze partea asta de C++ pentru că toată lumea vrea device-uri care să fie super eficiente, să aibă conectivitate. 

Raul: Momentan tu pe C++ lucrezi pe device-uri sau au ceva proiect care nu necesită device? 

Cosmin: Momentan lucrez pe un proiect unde facem hărți pentru mașini autonome și achiziții de date. Cumva există parte de hardware, dar pot să fac development lejer fără hardware. Ce se practică de obicei, oricum, chiar dacă ești cu hardware-ul în birou – cum s-ar zice – lumea preferă să dezvolte un mic simulator prin care cumva să-ți poți testa chestiile. 

Raul: Cum ai ajuns să faci freelancing? Adică așa, în mare.

Cosmin: În mare…am lucrat în Cluj vreo 3-4 ani, cam așa. Am început din anul 2 de facultate, am devenit contractor destul de repede, cred că din al 2-lea an și tot timpul, cumva, am vrut să am flexibilitate, să aleg eu pe ce lucrez, să nu-mi zică nimeni ce să fac și să decid eu pentru mine […] După 2 ani jumate produsul ajunsese deja la o maturitate și era destul de stabil și știam cam tot ce se întâmplă pe acolo și am vrut să mai văd și altceva și să mai văd cumva un alt mindset […]  Zic “trebuie să existe o metodă mai simplă prin care dacă ești suficient de bun cineva tot trebuie să lucreze cu tine, no matter what, adică să faci tu condițiile” și după evident că v-am văzut pe voi […] așa că am intrat în contact cu cineva care era deja în program și l-am întrebat cum e și așa mai departe.

Raul: Super! […] Care crezi că a fost cel mai mare avantaj în colaborarea cu mine și cu Cristi? 

Cosmin: Cel mai mare avantaj cred că e eficiența […] voiam să eficientizez tot și să optimizez pentru timp. Știam că na, oricum, banii o să vină după, nu contează…oricât ar fi costat, aș fi zis: “da, uite, expertiza știu că costă” și asta a fost pentru mine cel mai important; faptul că m-am mișcat repede și am învățat strategii, am învățat partea de comunicare […] am primit feedback personalizat. Asta cred că e foarte important. 

Raul: Da. Și e un skill pe care poți să-l înveți destul de repede ca programator ca să fii eficient în zona asta, ca să-ți prinzi ofertele. Ce oferte ai văzut pe C++? La ce rate sunt ofertele pe care le găsești pe piață?

Cosmin: Aș zice de la, nu știu, 70 în sus până la 100, 100 și – pe oră – liniștit.

Raul: Super, super. Cosmin […] Care e următorul pas pentru tine? Vrei să mergi în business, vrei să călătorești? 

Cosmin: Următorul pas…în primul rând, vreau să maximizez tot ce se poate pe zona asta […] Probabil că da, o să vreau să mă duc pe partea de business

Raul: Cosmin, eu îți urez mult spor și ne auzim oricum în continuare în comunitate și la cât mai multe proiecte și la cât mai mare rata. 

Cosmin: Da! Să fie, să fie 

Raul: Dacă ești developer de C++ și vrei să treci în freelancing […] hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Eu am fost Raul și Cosmin. Salut!

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Cosmin Marc, el e C++ developer și astăzi o să vorbim despre experiența lui ca și C++ developer cu freelancing-ul. 

Cosmin, mai întâi spune-mi câți ani de experiență ai și de când lucrezi cu C++. 

Cosmin: Salut! Am cam 9 ani de experiență și lucrez pe C++ încă din liceu. Am mai cochetat așa cu mobile un pic, am și dezvoltat pe back-end, dar, în principiu, majoritatea proiectelor pe care am lucrat au fost pe C++. 

Raul: Super tare! 9 ani experiență de C++. Și merge freelancing-ul pe C++? Cum e momentan lumea asta? 

Cosmin: Da, merge, găsesc constant proiecte…e clar că sunt. E puțin mai dificil cu partea asta de remote, în special dacă ai device-uri pe care trebuie să lucrezi că de obicei C++ e folosit foarte mult pe partea de embedded, dar cei mai mulți clienți sunt super ok să-ți trimită acasă device-ul, dacă se poate…dacă nu, poți să găsești o soluție cu echipa să testeze altcineva dacă e chiar…nu știu. Am avut la un moment dat un proiect cu o firmă, adică eram în discuții cu o firmă și ei aveau un proiect pe niște device-uri care erau puse în trenuri și mie îmi ziceau că au o cameră plină de device-uri din alea și n-ai cum să le iei acasă și cumva așa era set-up-ul că altcineva îți, practic…nu neapărat că îți testa ce ai făcut pentru că erau și teste automate, dar gen ultimul test făcut direct pe hardware era de altcineva din echipă. Deci există posibilitate în direcția asta. Proiecte sunt. Sunt acum de când cu IoT-ul ăsta…super, super interesante proiecte. Cred că acum, efectiv, o să explodeze partea asta de C++ pentru că toată lumea vrea device-uri care să fie super eficiente, să aibă conectivitate, să aibă putere de procesare mare și nu prea ai alte opțiuni la nivelul ăla. 

Raul: Chiar acum mi-am luat un inel, un oura ring și cred că și ăsta e făcut cu C++.

Cosmin: Da, da. Și eu mi-am comandat versiunea a 3-a. 

Raul: Da, versiunea a 3-a e ăsta. Am așteptat după el…am crezut că nu mai vine. Bun. Momentan tu pe C++ lucrezi pe device-uri sau au ceva proiect care nu necesită device? 

Cosmin: Momentan lucrez pe un proiect unde facem hărți pentru mașini autonome și achiziții de date. Cumva există parte de hardware, dar pot să fac development lejer fără hardware. Ce se practică de obicei, oricum, chiar dacă ești cu hardware-ul în birou – cum s-ar zice – lumea preferă să dezvolte un mic simulator prin care cumva să-ți poți testa chestiile, să vezi cum îți reacționează aplicația la ce ai tu de dezvoltat acolo. Deci nu e nevoie strictă de hardware. 

Raul: Și încă o curiozitate pe care sunt convins că o mai are lumea e dacă lucrezi cu ceva librării sau sunt librării interne ale firmei sau cum dezvolți în C++ sau folosești standard library-ul? 

Cosmin: Depinde de proiect. De exemplu: eu pe cele mai multe proiecte am lucrat cu Qt…în principiu proiecte care au nevoie de user interface. De exemplu: dacă e ceva device unde ai interfață grafică, ai un touch screen, ceva, acolo Qt este o alegere destul de comună. Depinde, mai sunt producători din ăștia super mari și firme super mari care au framework-urile lor dezvoltate, evident, dar pentru partea de Qt…în rest standard library cred că pentru restul proiectelor, mai ales care n-au nicio treabă cu user interface sau așa. 

Raul: Da, e standard library. Super, super! Spune un pic istoricul tău ca programator. Știu că tu ai trecut prin mai multe țări, ai lucrat pe mai multe timezone-uri și cum ai ajuns să faci freelancing? Adică așa, în mare. 

Cosmin: În mare…am lucrat în Cluj vreo 3-4 ani, cam așa. Am început din anul 2 de facultate, am devenit contractor destul de repede, cred că din al 2-lea an și tot timpul, cumva, am vrut să am flexibilitate, să aleg eu pe ce lucrez, să nu-mi zică nimeni ce să fac și să decid eu pentru mine. Cumva asta a fost abordarea. Apoi, prin 2015, am fost contactat de o firmă din elveția pe Linkedin. Voiau să construiască ceva platformă medicală și acolo am avut un super mare noroc pentru că am dat de un om care a fost destul de nebun încât să ofere cuiva cu 3 ani de experiență să construiască un produs de la 0 și fără să aibă experiență neapărat de software development în companie. Am început de acolo cumva…from scratch. A fost o experiență super, super tare și a fost un challenge pentru mine că în companiile din Cluj, da, codai, codai, îți făceai task-ul, dar se oprea acolo, cumva, interacțiunea ta cu…erau project managerii care făceau deal-uri cu clienți și așa mai departe. Acum – în compania asta – cumva fiind responsabil de atâtea chestii am ajuns să ating cumva mai multe arii decât, efectiv, partea de codare și într-un an jumare am tras tare, am făcut o echipă și am ajuns cu produsul la 60% din piața din Elveția care e, zic eu, un rezultat destul de bun. 

Raul: Super tare! Și, practic, tu te-ai mutat în Elveția, adică ai lucrat de la ei de acolo. 

Cosmin: Da, exact. M-am mutat în Elveția, tot timpul, cumva, am vrut să optimizez pentru timp, nu pentru altceva și acolo era un loc destul de bun unde, cumva, mi-a plăcut foarte mult că funcționau chestiile basic și puteai să te bazezi așa pe orice, pe orice că funcționează. 

Raul: E faină aplicația asta la care ai lucrat pentru că ai avut un impact direct în ea și cumva poți să simți impactul ăsta pentru că ai adus-o în piață și practic a fost munca ta, a fost impactul pe care l-ai generat tu. Eu sunt curios de ce ai vrut să faci freelancing. Bănuiesc că încă mai puteai să lucrezi dacă voiai și la aplicația respectivă. 

Cosmin: Da, evident, mai puteam lucra. Da, e super rewarding cumva să vezi, efectiv, ce impact ai în produsul respectiv, să vezi feedback-ul de la oameni, să ajustezi produsul ,cumva, la cererile oamenilor și să îți vină feedback că ești super și merge. Îți dă așa un vibe super bun să continui. După 2 ani jumate produsul ajunsese deja la o maturitate și era destul de stabil și știam cam tot ce se întâmplă pe acolo și am vrut să mai văd și altceva și să mai văd cumva un alt mindset și așa mai departe și m-am angajat la o altă firmă. Era un start-up de data asta, era un produs super mișto cu drone, foarte, foarte fain, dar și acolo am ajuns, după 2 ani, să zic că “bă, gata, trebuie să mai fie un next level undeva” și fără să fii nevoit să îți faci firma ta sau așa, trebuie să mai fie, cumva, un next level să poți ajunge să-ți alegi tu pe ce proiect vrei să lucrezi, plus că în Elveția era super greu să îți schimbi job-ul, nu ca în Cluj…Îți lua cam vreo 3 luni. Te duceai la interviuri, preaviz de 3 luni, era super, super complicat. Zic “trebuie să existe o metodă mai simplă prin care dacă ești suficient de bun cineva tot trebuie să lucreze cu tine, no matter what, adică să faci tu condițiile” și după evident că v-am văzut pe voi. Am urmat cumva ghid-ul pe care l-ai postat tu la un moment dat pe youtube de “cum să-ți alegi un mentor” așa că am intrat în contact cu cineva care era deja în program și l-am întrebat cum e și așa mai departe. Evident că pe internet am găsit toate țepele și toate astea, dar, cumva, eu sunt tot timpul atent dacă omul ăla…de exemplu: a trecut prin experiența aia, adică nu era un om care să fi trecut prin program și să zică: “bă, e nașpa, e țeapă, nu vă băgați”. Oricum pentru mine nu era așa…nu am mindset-ul ăsta de gata: oricine îți cere bani vrea să te fraierească sau așa. Mi se pare că la noi există des mentalitatea asta. Așa că, am intrat în call cu voi și am început drumul ăsta. 

Raul: Super! Mă bucur că ți-a fost util video-ul ăla. Poate o să las link și sub video-ul ăsta că e mai vechi video-ul. Cred că e de când eram în America, în LA. 

Cosmin: Cred că video-ul ăsta a venit mult după ce am intrat eu în program, dar aveam și eu strategia asta. Adică, e cumva un basic checks, să vezi pe cineva din interior, că din exterior…pline sunt forum-urile. 

Raul: Da. Știu că tu ai avut call-ul chiar cu mine și am început să lucrăm în program și care crezi că a fost cel mai mare avantaj în colaborarea cu mine și cu Cristi? 

Cosmin: Cel mai mare avantaj cred că e eficiența. Dacă ești destul de perseverent, cred că poți să ajungi la aceleași rezultate și pe cont propriu, deși aș zice că în 99% din cazuri ai șansa să pornești pe o cale foarte greșită pentru că…

Raul: Și pe o rată foarte greșită 

Cosmin: Asta clar… Și programatorii sunt obișnuiți să caute pe google orice și dacă cauți pe google nu ajungi bine pe treaba asta, dar cum am zis și mai devreme, voiam să eficientizez tot și să optimizez pentru timp. Știam că na, oricum, banii o să vină după, nu contează…oricât ar fi costat, aș fi zis: “da, uite, expertiza știu că costă” și asta a fost pentru mine cel mai important; faptul că m-am mișcat repede și am învățat strategii, am învățat partea de comunicare. Nu aveam neapărat o problemă aici, dar, efectiv, per fiecare problemă pe care am avut-o am primit feedback personalizat. Asta cred că e foarte important pentru că suntem diferiți și nu funcționează la fiecare ce a funcționat la celălalt. 

Raul: Da, așa e. Sunt oameni care au mai multe probleme pe zona asta de comunicare, de vânzare și alții poate pe partea de interviuri sau de vorbit cu oamenii după interviuri. 

Cosmin: Da. Îmi aduc aminte și eu la primul interviu, cum eram asa…adică aveam experiență în interviuri. Și prin Cluj mergeam așa la interviuri doar să vedem ce au alții, ce oferă și așa. Nu neapărat că voiam să-mi schimb job-ul, dar să-mi fac cumva experiență de interviu. Chiar și așa tot eram așa în mindset-ul ăsta de “ah, dacă nu fac bine, dacă nu zic bine” și chestiile astea te emoționează în timpul interviului și se simte. Se simte în conversație. De multe ori îmi înregistram call-urile și eram “vai, doamne, nu l-aș angaja pe băiatul ăsta”, dar e o chestie de mindset pe care ți-o reglezi în timp. 

Raul: Da. Și e un skill pe care poți să-l înveți destul de repede ca programator ca să fii eficient în zona asta, ca să-ți prinzi ofertele. Ce oferte ai văzut pe C++? La ce rate sunt ofertele pe care le găsești pe piață? 

Cosmin: Sunt oferte pe o plajă destul de mare în funcție de, evident, industrie. Aș zice de la, nu știu, 70 în sus până la 100, 100 și – pe oră – liniștit. Depinde foarte mult pe partea de C++ pe ce ești specializat. De exemplu: pe partea de banking și high frequency trading și low latency programming e destul, destul de hardcore așa de învățat. Acolo se duce și rata mai sus, dar trebuie să plusezi pe partea asta de expertiză, dar se găsesc proiecte și ce mi se pare super fain e că poți să ai acces la niște proiecte la care nu te-ai fi gândit vreodată că o să ai acces să lucrezi. 

Raul: Adică spui că e fain, spui că e challenging pe C++ și rata e mare pentru că sunt mai puțini developeri. Sunt mai puțini decât pe alte tehnologii și trebuie să fii un om bun ca să scrii pe C++. Eu știu cât de urât e limbajul, în sine. De exemplu: nu e ca Python-ul care e un limbaj foarte fain de scris cod în el. 

Cosmin: Da, dar acum să zicem că cu versiunile mai noi a mai avansat așa un pic, e mai simplu de învățat, dar poți să te împuști în picior destul de ușpr. 

Raul: Super, super. Cosmin, pentru tine care ar fi următorii pași? Ai spus o chestie interesantă: tu simțeai că este o zonă înainte de antreprenoriat care e zona asta de freelancing și ai văzut ce putere are zona asta dacă o folosești. Care e următorul pas pentru tine? Vrei să mergi în business, vrei să călătorești? Știu că acum ești în Franța. Din Elveția în Franța. 

Cosmin: Următorul pas…în primul rând, vreau să maximizez tot ce se poate pe zona asta, să știu că am ajuns la maximum unde se poate ajunge în zona de freelancing și după, nu știu, am auzit de la alții mai deștepți și mai buni ca mine că primul milion e diferit, restul toate sunt la fel. Vreau să văd măcar cum e primul. Probabil că da, o să vreau să mă duc pe partea de business, în principiu să dau înapoi, să încerc să mai dau înapoi societății…să am un impact mai mare, practic. Cred că asta e super rewarding, de la un punct în colo, să vezi că efectiv ai impact. 

Raul: Știi ce sunt curios? Ai vrea să îți faci un business în România pe viitor sau te gândești să ți-l faci, undeva, afară? 

Cosmin: Nu…evident. În România clar. 

Raul: E mult potențial aici și de asta ziceam că. Adică tu ai fost acum în mai multe țări, ai văzut și Elveția și Franța. 

Cosmin: Da, chiar asta discutam de ceva vreme cu niște prieteni că ziceau “pfaa, dar ce fain e acolo, că nu știu ce” și zic “ bă, da, e super fain, totul funcționează, dar nici dacă vrei să verifici cât de drepte sunt trasate liniile de la parcare, e useless, știi deja că sunt drepte”. De asta am început să văd cumva în România, chiar dacă e greu cu birocrația, că nu știu ce, bla, bla ,bla, am început cumva să văd o grămadă de oportunități acolo, mai degrabă decât cumva părțile rele. 

Raul: Da. Orice problemă de la noi e de fapt o oportunitate, dacă o rezolvi. 

Cosmin: Dacă știi cum să te uiți la ea. 

Raul: Exact, exact! Cosmin, eu îți urez mult spor și ne auzim oricum în continuare în comunitate și la cât mai multe proiecte și la cât mai mare rata. 

Cosmin: Da! Să fie, să fie 

Raul: Dacă ești developer de C++ și vrei să treci în freelancing, e o abundență de oportunități în piața globală, hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Eu am fost Raul și Cosmin. Salut!

Sumar

Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt în South Pointe în Miami și în video-ul ăsta vreau să vorbesc despre tipuri de proiecte din freelancing […] ce fel de proiecte există pentru un programator care ar vrea să se apuce de freelancing și care are peste 3 ani de experiență. 

Primul tip de proiect, de tip wordpress. Zic de tip wordpress pentru că sunt proiecte simple […] nici măcar nu trebuie să fii programator ca să le faci. Apoi există proiectele de tip MVP-uri […] proiecte care dovedesc ceva, adică vrea să se dovedească o anumită funcționalitate […] aceste proiecte ar trebui să fie făcute de un programator junior sau maxim un mid-developer. Și apoi există a 3-a categorie de proiecte […] acolo ar trebui să lucreze un senior, o persoană care are peste 3 ani de experiență în domeniul IT. Astea sunt proiecte complexe care necesită o echipă de developeri și care rezolvă niște probleme de business mai mare. 

Acum, un programator senior nu trebuie neapărat să lucreze printr-o firmă de outsourcing, adică printr-un intermediar […] tu ca freelancer poți să mergi direct spre companii și să îți oferi serviciile spre ele. De fapt, asta face un freelancer.

Ca și muncă efectivă, freelancing-ul nu diferă cu nimic față de a lucra într-o firmă de outsourcing sau într-o corporație. Partea de execuție e la fel, clienții sunt similari […] pur și simplu te ocupi tu să îți faci achiziția de clienți în mod corect și să primești, practic, maximul de valoare din munca ta.

Dacă vrei să înveți cum să faci achiziția de clienți în mod corect […] hai să ne auzim la un call de consultanță cu mine, cu Cristi sau un expert din echipa noastră. Intră pe libertateintit.ro și programează-te la un call. 

Eu am fost Raul, salut!

Transcriere completă

Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt în South Pointe în Miami și în video-ul ăsta vreau să vorbesc despre tipuri de proiecte din freelancing. Adică ce fel de proiecte există pentru un programator care ar vrea să se apuce de freelancing și care are peste 3 ani de experiență. Asta e o întrebare pe care o primim foarte frecvent în program. Și din program, dar și de la oamenii care vor să intre în program: “ok, ce fel de proiecte sunt în zona asta de freelancing? Cum poti să ajungi…sau, ok, dacă ajungi freelancer, lucrezi pe proiecte mai nașpa sau care e faza cu proiectele? N-au cum să fie fix proiectele care sunt acum în corporație sau în firmele de outsourcing”. 

Și hai să analizăm ce tipuri de proiecte sunt în programare în ziua de azi.

Primul tip de proiect, proiectele de tip wordpress. Zic de tip wordpress pentru că sunt proiecte simple, de multe ori pagini de contact ori white label-uri pe care nici măcar nu trebuie să fii programator ca să le faci. Adică, de exemplu, sunt și site-uri cum e clickfunnels-ul în care pur și simplu poți să-și faci un site cu drag and drop. Deci astea sunt proiecte pe care le poate face și o persoană care nu e programator. Apoi există proiectele de tip MVP-uri. Proiectele astea sunt proiecte care dovedesc ceva, adică vrea să se dovedească o anumită funcționalitate în aceste proiecte și părerea mea e că aceste proiecte nu ar trebui să fie făcute de un programator senior. Adică, aceste proiecte ar trebui să fie făcute de un programator junior sau maxim un mid-developer, dar în niciun caz un senior nu ar trebui să se ocupe de proiecte care nu au viitor, care sunt proiecte scurte de 2 sau 3 luni, doar vor să dovedească o anumită funcționalitate pentru investitori sau pentru anumite scopuri. Și apoi există a 3-a categorie de proiecte pe care, părerea mea, acolo ar trebui să lucreze un senior, o persoană care are peste 3 ani de experiență în domeniul IT. Astea sunt proiecte complexe care necesită o echipă de developeri și care rezolvă niște probleme de business mai mare, un business serios care are, nu știu, buget mai mare și are nevoie mai mare de developeri. Proiectele astea variază foarte mult: sunt proiecte care sunt de la start-up-uri, start-up-uri care primesc investiție de câteva milioane și au nevoie rapid să li se dezvolte soft-ul, dar și proiecte de tip corporație, adică proiecte care ar fi în zona asta de, nu știu, de exemplu Coca Cola sau E.on, proiecte mai mari, proiecte pentru corporații mai mari. În toată aria asta de proiecte, intră proiectele pe care le face un programator senior și acum, un programator senior nu trebuie neapărat să lucreze printr-o firmă de outsourcing, adică printr-un intermediar. De multe ori, companiile astea, da, își fac outsourcing la recruitment sau vin firmele de outsourcing spre ele și le zic: “bă, uite, avem programatorii ăștia dacă aveți nevoie de ei sau dacă aveți nevoie de oameni vă putem oferi noi”, dar nu trebuie neapărat să se întâmple lucrurile așa și tu ca freelancer poți să mergi direct spre companii și să îți oferi serviciile spre ele. De fapt, asta face un freelancer. Un freelancer identifică nevoia în piață, identifică cine sunt clienții ăstia care au nevoie de developeri și merg spre ei și îi contactează și obțin ofertele fără să aibă intermediari între ei și client. Aici e, practic, frumusețea freelancing-ului că poți să obții beneficiile de a lucra direct cu clientul și de a obține o rată mult mai mare fără să mai treci prin o grămadă de intermediari care doar vorbesc în locul tău, adică, practic, negociază și vorbesc în locul tău. 

Ca și muncă efectivă, freelancing-ul nu diferă cu nimic față de a lucra într-o firmă de outsourcing sau într-o corporație. Partea de execuție e la fel, clienții sunt similari, adică sunt tot în aceeași arie, doar că, diferența e că nu îți face cineva achiziția, pur și simplu te ocupi tu să îți faci achiziția de clienți în mod corect și să primești, practic, maximul de valoare din munca ta de programator. Se lucrează în echipe de developeri, o să lucrezi pe stack-ul pe care ești, nu trebuie să le faci pe toate. E exact la fel munca ca și într-o corporație, singura diferență e achiziția de clienți. 

Dacă vrei să înveți cum să faci achiziția de clienți în mod corect și să ieși din zona asta de corporație și să nu mai accepți, practic, să te intermedieze altcineva, hai să ne auzim la un call de consultanță cu mine, cu Cristi sau un expert din echipa noastră. Intră pe libertateintit.ro și programează-te la un call. 

Eu am fost Raul, salut! 

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Andrei Netotea. El este full stack developer. 

Andrei, povestește-ne de ce ți-ai dorit să faci freelancing și de când ai aflat de ideea asta.

Andrei: De la început îmi doream să fac freelancing, doar că am fost nevoit să fiu angajat o perioadă, până am învățat cum să fac chestia asta mai bine. 

Raul: De unde ai aflat de freelancing? 

Andrei: Am auzit de la niște foști colegi de liceu care au început să facă chestia asta și o făceau în oarecare măsură, dar, până la urmă, toți ne-am angajat. 

Raul: Ce te-a atras cel mai tare la freelancing? 

Andrei: Păi, în primul rând, libertatea. Poți să îți alegi proiectul și, bineînțeles, poți să câștigi mai mult. 

Raul: Care a fost motivația principală pentru care ai mers în companie? 

Andrei: Nevoia de bani. Trebuia să trăiesc din ceva. 

Multă lume ne întreabă – care sunt la început cu programarea – când ar fi momentul potrivit să facă freelancing sau de ce să nu fac după ce termin facultatea și […]  răspunsul nostru e că cel mai mare return după ce termini facultatea e să înveți partea tehnică […] pentru că va veni momentul în care o să faci trecerea spre freelancing.

Cristi: Și care a fost punctul în care ai știut: “bă, eu sunt suficient de bun, tehnic, și pot să fac. Acum e momentul să fac trecerea asta, să fac freelancing cum trebuie” ?

Andrei: Am văzut felul în care mă descurcam pe proiecte. Adică pot să iau singur anumite decizii, pot să gândesc eu arhitectura unui proiect fără să întreb neapărat pe altcineva

Raul: Și după ce ai început programul – Libertate.init() – care a fost obstacol pe care l-ai avut în trecerea asta spre freelancing? 

Andrei: Să vorbesc în fața camerei, să mă vând. Asta era principala problemă. Nu știam de unde să încep…cum să caut clienți. 

Cristi: Care e principalul avantaj la Libertate.init()? 

Andrei: Flexibilitatea asta de a alege clienții. Te învață cum să negociezi, cum să te vinzi. Îți arată valoarea, practic.

Raul: Momentan, pe proiectul pe care ai intrat, o să lucrezi singur sau în echipă? 

Andrei: În echipă. 

Raul: Ok. Aici am vrut să ating un pic un punct mai sensibil pentru că multă lume are impresia că dacă ești freelancer, ești complet diferit față de a lucra ca angajat într-o corporație 

Andrei: Poate să existe și freelancing-ul ăla în care să prinzi un proiect singur, dar depinde de proiect. Nu se prea atinge în momentul de față și bineînțeles că sunt ca și cum ai lucra într-o companie. 

Raul: Ok. Noi sperăm să ne auzim pe viitor și poate chiar din stadiul de antreprenor să ne auzim 

Andrei: Să sperăm să fie așa 

Raul: Mult succes pe viitor! 

Andrei: Mersi! 

Raul: Dacă vrei să faci trecerea spre freelancing, fie că ești full stack developer sau front-end sau back-end, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe site-ul libertateinit.ro și programează-te la o discuție. 

Eu am fost Raul, Cristi și Andrei. Salut!

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Andrei Netotea. El este full stack developer, main front end, angular, a lucrat pe back-end cu .Net și cu Python. Andrei a vrut să facă freelancing că să aibă mai multă libertate și și-a dorit de foarte mult timp să facă această trecere, iar cu programul nostru a reușit să facă trecerea și astăzi vrem să aflăm experiența lui cu programul Libertate.init(). 

Andrei, mai întâi, povestește-ne de ce ți-ai dorit să faci freelancing și de când ai aflat de ideea asta. 

Andrei: De la început îmi doream să fac freelancing, doar că am fost nevoit să fiu angajat o perioadă, până am învățat cum să fac chestia asta mai bine. 

Raul: De unde ai aflat de freelancing? 

Andrei: Am auzit de la niște foști colegi de liceu care au început să facă chestia asta și o făceau în oarecare măsură, dar, până la urmă, toți ne-am angajat. Și ei s-au angajat. În timp, am zis că poate într-o zi o să revin la viața asta de freelancer. 

Cristi: Deci ai făcut freelancing puțin înainte? 

Andrei: Da, da. Vreo 6 luni până să mă angajez. 

Cristi: Și ce tipuri de colaborări aveai? 

Andrei: Nu erau foarte așa, nu știu, legale. Erau…cum se făcea înainte prin paypal; doar făceai un proiect ca să fie făcut…adică nu neapărat făcut, dar nu era prea mult pe partea asta legală, doar erai plătit estimat și mai ales, fiind la început, nu prea știam toată partea asta. Ideea era să ne luăm banii și să facem treaba.

Cristi: Deci era genul de lucru pe care-l faci după liceu sau primii ani de facultate și îți dai seama așa puțin cum merge treaba. Proiecte oarecum micuțe, nu ceva foarte mare. 

Andrei: Da, da. Apoi, în timp, am avut și proiecte mai mari și cu contracte mai serioase, doar că erau în țară și nu era rate-ul foarte mare. 

Raul: Ce te-a atras cel mai tare la freelancing? 

Andrei: Păi, în primul rând, libertatea. Poți să îți alegi proiectul și, bineînțeles, poți să câștigi mai mult. 

Raul: Ai zis o chestie interesantă… Voi ați început să lucrați după facultate și apoi ai mers în companie. Care a fost motivația principală pentru care ai mers în companie? 

Andrei: Nevoia de bani. Trebuia să trăiesc din ceva. 

Raul: Ok. Multă lume ne întreabă – care sunt la început cu programarea – când ar fi momentul potrivit să facă freelancing sau de ce să nu fac după ce termin facultatea și – de multe ori – răspunsul nostru e că cel mai mare return după ce termini facultatea e să înveți partea tehnică, adică să devii un expert pe partea tehnică pentru că va veni momentul în care o să faci trecerea spre freelancing, dar dacă tu încă nu ești un expert și nu ai încrederea asta în tine că ești suficient de bun tehnic și…bine, încrederea în tine și rezultate în spate, adică să ai un istoric, e foarte greu să te vinzi în fața unui client străin, un client de calitate și să ajungi la ratele de care discutăm în video-urile astea. 

Andrei: Da. Asta mă gândeam și eu…că trebuie să învăț prima oară partea tehnică și apoi să migrez mai mult spre partea asta de freelancing. 

Raul: Tu acum câți ani de experiență ai? 

Andrei: 4 ani și o lună sau 2. 

Raul: Super! Ok. Momentan ai trecut în freelancing. De ce ai decis să lucrezi cu noi? Adică de ce ai decis să intri în programul Libertate.init(), de ce să nu mergi tu pe cont propriu? Mai ales că tu ai făcut deja asta la un moment dat. 

Andrei: Păi…am văzut niște oameni mai experimentați, care au mai multă experiență ca mine și, tot timpul, dacă am de la cine să învăț, am zis să întreb, să vad care e treaba. 

Raul: Ok. Deci ai vrut practic să obții rezultate mai rapid. 

Andrei: Da, da ,da. 

Cristi: Și care a fost punctul în care ai știut: “bă, eu sunt suficient de bun, tehnic, și pot să fac. Acum e momentul să fac trecerea asta, să fac freelancing cum trebuie” ?

Andrei: Am văzut felul în care mă descurcam pe proiecte. Adică pot să iau singur anumite decizii, pot să gândesc eu arhitectura unui proiect fără să întreb neapărat pe altcineva și am crezut că sigur o să mă descurc și pe partea asta; mai ales având puțină experiență dinainte. 

Cristi: Yep. Care e stack-ul tău preferat? Adică pe ce preferi să lucrezi? 

Andrei: În momentul de față pe angular, parte asta de front-end, aici am cea mai mare experiență, dar vreau să trec și pe partea de back-end ca să ajung full stack…să adun mai multă experiență și acolo chiar dacă am ceva experiență, dar nu-i 100% 

Raul: Și după ce ai început programul – Libertate.init() – care a fost obstacol pe care l-ai avut în trecerea asta spre freelancing? 

Andrei: Să vorbesc în fața camerei, să mă vând. Asta era principala problemă. Nu știam de unde să încep…cum să caut clienți. 

Raul: Și în punctul ăsta simți că ești suficient de ok la abilitatea asta de vânzare ca să poți să îți găsești clienți în continuare? Dacă ai vrea să faci freelancing pentru toată cariera ta. 

Andrei: Da, cred că da. Sigur mai am chestii de învățat, dar nu cred că o să fie o problemă din punctul ăsta de vedere. Am văzut cum e piața și piața are nevoie continuă de programatori și chiar dacă nu ești tu foarte bun, te ajută și piața să te vinzi. 

Raul: Ok, Andrei. Și acum că ești freelancer, care ar fi viziunea ta de viitor? Adică ce vrei să faci în continuare în zona asta de freelancing? 

Andrei: Să ajung la un rate cât mai mare și apoi, dacă se poate, să dezvolt un business din chestia asta. 

Raul: Deci practic ți-ai investi banii pe care îi faci în freelancing într-o afacere și ai dezvolta-o într-un business. 

Andrei: Da

Raul: Te-ai gândit într-un domeniu anume sau încă nu ai o idee clară? 

Andrei: Am așa câteva idei, dar încă nu e ceva 100%. E clar că prima tentație e tot aici, în partea asta de programare, de IT. Mă bazez pe o chestie…ce știi să faci cel mai bine, în aia să te pui să-ți faci un business și oarecum pe chestia asta mă bazez. Dar o să văd mai încolo, când o să am mai mulți bani o să decid ce fac cu ei. 

Raul: Ok

Cristi: Care e principalul avantaj la Libertate.init()? 

Andrei: Flexibilitatea asta de a alege clienții. Te învață cum să negociezi, cum să te vinzi. Îți arată valoarea, practic. Te pune în conexiune cu alți oameni care fac chestia asta și îți face deschidere la piață. 

Raul: Ce contracte ai prins? Pe ce durată e contractul pe care l-ai prins? 

Andrei: Pentru început e pentru un an, dar ei ziceau că or să tot vină proiecte, deci nu o să fie problemă de proiecte. 

Raul: Momentan, pe proiectul pe care ai intrat, o să lucrezi singur sau în echipă? 

Andrei: În echipă. 

Raul: Ok. Aici am vrut să ating un pic un punct mai sensibil pentru că multă lume are impresia că dacă ești freelancer, ești complet diferit față de a lucra ca angajat într-o corporație. Adică o să lucrezi singur, trebuie să știi full stack, să faci totul și de fapt care e realitatea? Tu cum vezi freelancing-ul ? 

Andrei: Pot exista mai multe tipuri de freelancing. Poate să existe și freelancing-ul ăla în care să prinzi un proiect singur, dar depinde de proiect. Nu se prea atinge în momentul de față și bineînțeles că sunt ca și cum ai lucra într-o companie. Se fac majoritatea contractelor acum de freelancing și lucrezi cu alți oameni, ești integrat în altă echipă, poți să te implici mai mult sau mai puțin…depinde de cum ești tu, ce fel de persoană ești, cum te integrezi acolo. 

Raul: Ok. Și de ce crezi că se întâmplă asta? De ce crezi că clienții străini preferă să lucreze cu echipe de programatori în loc să lucreze cu un singur programator? De exemplu, tu ești full stack, de ce nu te-au să le faci proiectul singur? 

Andrei: Păi e mai riscant, e greu să ai doar un singur om, să-l mulțumești. Așa, dacă cumva îți pleacă unul, mai ai alții care pot face treaba. 

Raul: Ok 

Cristi: Și aici, o altă întrebare pe care o am e de ce clientul n-ar lucra cu o companie să externalizeze toată dezvoltarea produsului către o companie de outsourcing și să-și formeze să plătească el freelancerii? 

Andrei: Păi e mai ieftin. Și compania aia de outsourcing își ia comisionul ei, apoi…poate ei dau mai departe dau la câțiva freelanceri. Pur și simplu doar pierde niște bani. Așa dacă ar da direct la un freelancer, sunt mai puțini bani. 

Cristi: Yep. Ăsta e un aspect într-adevăr și mai e și partea în care comunică mai îndeaproape cu echipa lor, e în house treaba. 

Raul: Ai zis o chestie interesantă că practic tu intri într-o echipă de developer și îți faci partea ta acolo. Și de exemplu tu ești full stack developer, dar tu vei face în principiu partea de front-end pe proiectul pe care ești, deși, dacă o să fie nevoie, da, poate că o să mai ajuți și pe back-end sau măcar ai cunoștințe de back-end, dar consideri că e neapărat necesar să fii full stack sau puteai foarte bine cu partea de front-end să-ți găsești un proiect? 

Andrei: Nu, nu, se găsesc multe proiecte și doar cu partea de front-end…doar cu anumite părți din front-end, nici măcar  acolo nu trebuie să știi tot stack-ul. Sunt destui oameni care își găsesc proiecte doar pe CSS sau doar pe…să facă teme în html. 

Raul: Ok. Noi sperăm să ne auzim pe viitor și poate chiar din stadiul de antreprenor să ne auzim… 

Andrei: Sperăm. Mai e până acolo, ăsta e un vis, dar sperăm să fie. 

Raul: E un vis, dar poți să ajungi acolo și abia aștept să ne spui mai multe lucruri despre progresul tău. 

Andrei: Să sperăm să fie așa 

Raul: Mult succes pe viitor! 

Andrei: Mersi! 

Raul: Dacă vrei să faci trecerea spre freelancing, fie că ești full stack developer sau front-end sau back-end, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe site-ul libertateinit.ro și programează-te la o discuție. 

Eu am fost Raul, Cristi și Andrei. Salut!

Sumar

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video vreau să vorbesc despre diferența dintre munca de programator și a unei persoane care lucrează în vânzări. 

Un programator se trezește de dimineață, își deschide calculatorul, intră în Ide și începe să lucreze. E o muncă destul de singuratică […] stă singur, lucrează pe calculator, nu socializează cât timp lucrează […] și cam asta e ziua unui programator. 

Pe când, o persoană care lucrează în vânzări…se trezește și munca lui începe direct cu oameni […] diferența dintre cele două munci e că un programator e foarte eficient […] știe cum să-și eficientizeze toate procesele pentru că el asta face. […] Un om care lucrează în vânzări nu are abilitatea asta, el sună oamenii încontinuu, dar l-ar ajuta foarte mult să știe cum să-și automatizeze munca […]  un om pe vânzări dacă ar avea skill-ul unui programator, si-ar putea automatiza foarte ușor lead-urile și ar putea suna mult mai mulți clienți sau ar putea suna clienți mai de calitate. 

Și atunci […] e o diferență mare între un programator și un om pe vânzări […] un programator nu are abilitățile astea de vânzări și sta singur – în izolare – […] e tratat ca o comoditate […] programatorii în România care lucrează în companii sunt tratați ca niște produse […] O comoditate pe care un patron de firmă sau un recruiter o vinde pe piața globală […] Din cauză că nu știe să se vândă, pur și simplu e tratat ca un produs de o altă persoană care-l vinde pe piața globală.  

 Un om pe vânzări n-o să aibă niciodată problema asta […] o să-și dea seama după câteva telefoane cam care e nivelul lui, care e nivelul celorlalți și o să știe exact cum funcționează piața […] Skill-ul ăsta de vânzări pentru un programator, combinat cu abilitatea lui de a-și eficientiza munca […] Noi în Libertate.init() asta învâțăm oamenii […] Problema e că nu știu cum să-și găsească clienți pentru ca nu știu cum să se vândă. 

Dacă înveți baza asta de comunicare, de vânzare și de negociere cu un client, nivelul la care poți ajunge – ca programator – e incredibil. 

Eu am fost Raul de la Libertate.init(). Salut!

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video vreau să vorbesc despre diferența dintre munca de programator și a unei persoane care lucrează în vânzări. 

Mă gandeam, acum, la munca unui programator. Un programator se trezește de dimineață, își deschide calculatorul, intră în Ide și începe să lucreze. E o muncă destul de singuratică. Adică…cumva stă singur, lucrează pe calculator, nu socializează cât timp lucrează, stă pe un scaun sau în picioare – depinde cum lucrează – și cam asta e ziua unui programator. Adică pur și simplu e o izolare, cumva, de restul lumii. O conectare la internet și munca asta cu calculatorul. Pe când, o persoană care lucrează în vânzări…se trezește și munca lui începe direct cu oameni. Adică, ia telefonul și sună oameni în continuu toată ziua. Acum, diferența dintre cele două munci e că un programator e foarte eficient. Din cauză că lucrează pe calculator, știe cum să-și eficientizeze toate procesele pentru că el asta face, practic, automatizează procese pentru companii și atunci normal că își automatizează și lui procesele interne, doar că e o muncă singuratică, o muncă fără partea socială, fără soft skills. Pe când, un om care lucrează în vânzări nu are abilitatea asta, el sună oamenii încontinuu, dar l-ar ajuta foarte mult să știe cum să-și automatizeze munca, gen să își facă tracking la persoanele pe care le sună, să știe exact pe cine trebuie să sune că să aibă rezultate mai bune, să nu piardă timp aiurea și – practic – un om pe vânzări dacă ar avea skill-ul unui programator, si-ar putea automatiza foarte ușor lead-urile și ar putea suna mult mai mulți clienți sau ar putea suna clienți mai de calitate. Și atunci, totuși, e o diferență mare între un programator și un om pe vânzări în sensul că din cauză că un programator nu are abilitățile astea de vânzări și sta singur – în izolare – și lucrează pe calculator, e tratat ca o comoditate. Adică, e oarecum depersonificat  pentru că noi ca oameni avem nevoie de abilitățile sociale ca să interacționăm între noi. În momentul în care, nu știu, 80% din timpul tău, adică timpul alocat în muncă e fără abilități sociale, e pur și simplu în singurătate, lucrul ăsta cumva te depersonifică și de ce zic asta? Pentru că, de multe ori, programatorii în România care lucrează în companii sunt tratați ca niște produse. Ca niște produse, dar cumva, la care și se dă impresia că sunt unici, că sunt speciali, dar de fapt sunt o comoditate. O comoditate pe care un patron de firmă sau un recruiter o vinde pe piața globală și asta mi s-a părut fascinant că, de fapt, punctul slab al unui programator nu-s abilitățile sociale, acolo e foarte eficient, poate face munca cu cea mai mare calitate și cea mai mare viteză. Problema e la partea de vânzare. Din cauză că nu știe să se vândă, pur și simplu e tratat ca un produs de o altă persoană care-l vinde pe piața globală și e fascinant câtă valoare, de fapt, se pierde din cauza asta. Un om pe vânzări n-o să aibă niciodată problema asta pentru că el se calibrează foarte rapid din oamenii cu care vorbește. Adică, el o să-și dea seama după câteva telefoane cam care e nivelul lui, care e nivelul celorlalți și o să știe exact cum funcționează piața. Pe când, dacă nu ai interacțiunile astea sociale, dacă nu iei telefonul și suni oameni, dacă nu vorbești cu oameni, nu ai cum să-ți dai seama cum funcționează piața și care e poziția ta acolo și atunci, pur și simplu, trebuie să te bazezi pe alte persoane să îți spună: “uite, da, ăsta e locul tău, aici, ăsta e gradul pe care îl ai în companie, ăsta e salariul pe care-l meriți” și nu ai control asupra muncii tale, pur și simplu lucrezi, ești foarte eficient, faci muncă de calitate, dar nu ai control asupra valorii pe care o primești din piață, nu ai control poate nici asupra clienților cu care lucrezi și accepți ce și se dă și aici mi se pare destul de trist, la munca de programator, pentru că, deși, programatorii sunt niște oameni foarte eficienți, sunt niște oameni care aduc o valoare enormă, în lume, prin soft-urile pe care le creează, totuși, sunt depersonificați  și sunt tratați ca niște comodități. Și acum, dacă ești pragramator, e destul de inconfortabil să te apuci să înveți vânzări pentru că na, simți un disconfort din cauză că e un skill pe care nu-l ai și e un skill pe care e greu să îl înveți. E greu să îl înveți pentru că e de interacționat cu alte persoane. Adică pur și simplu trebuie să ieși din zona ta de confort, din carapacea asta a spațiului sigur în care ești și pur și simplu trebuie să interacționezi cu alte persoane, dar e o abilitate care se poate învăța destul de repede, mai ales dacă ai feedback constant în zona asta și care te ajută nu doar în programare, nu doar în veniturile pe care o să le ai ca și programator, dar și în viață, în general… O să te ajute în investițiile pe care le faci, în relațiile pe care le ai cu alte persoane, orice fel de relații și în modul în care te miști prin viață. Skill-ul ăsta de vânzări pentru un programator, combinat cu abilitatea lui de a-și eficientiza munca, te poate duce cumva la next level, mai ales dacă trăiești în România unde cheltuielile sunt mici și poți să acționezi în piața globală. Noi în Libertate.init() asta învâțăm oamenii. Adică, noi nu învățăm niciun programator partea tehnică. Toți oamenii care intră în program sunt suficient de buni tehnici. Știu să scrie cod, știu să stea pe un scaun, să aibă o tastatură, un monitor și să scrie codul acolo. Nu asta e problema. Problema e că nu știu cum să-și găsească clienți pentru ca nu știu cum să se vândă. 

Dacă înveți baza asta de comunicare, de vânzare și de negociere cu un client, nivelul la care poți ajunge – ca programator – e incredibil. 

Eu am fost Raul de la Libertate.init(). Salut!