Blog Libertate în IT

Sumar

Raul: Suntem alături de Viktor Ardelean, el e proaspăt freelancer și azi ne va povesti despre experiența lui cu freelancing-ul și cu trecerea asta de la stadiul de angajat la freelancer.

Viktor: În total am 7 ani plus, cumva de experiență, am lucrat cel mai mult pe back-end, pe Java, cu Spring Boot, dar și în domeniul big data cu toate tehnologiile din spate. Și am folosit și serviciile AWS.

Cristi: Și cum a venit lumea asta a freelancing-ului către tine? De unde dorința de a face freelancing?

Viktor: Eu am luat-o ca pe un nou challenge pentru mine. Deci, la job mi-a fost super ok și proiectul și clientul și colegii, a fost o zonă super confortabilă. Și am simțit că trebuie să încerc ceva nou. Și cumva, să trec la un alt nivel, dar nu direct la partea de antreprenor sau să am compania mea. 

Raul: Ok și noi am început să lucrăm împreună, care a fost cel mai mare avantaj pe care l-ai văzut în programul nostru și în colaborarea dintre noi? 

Viktor: Cel mai mare avantaj mi s-a părut că, toate informațiile de care am avut nevoie au fost deja gata structurate și gândite. Adică, practic a scurtat foarte mult timpul ca să trec de la angajat la freelancer.

Cristi: Și ce rezultate ai obținut? Procentual vorbind, față de income-ul pe care îl aveai tu?

Viktor: Am obținut acum o rată de 3 ori mai mare decât am avut la job-ul anterior. Ceea ce e super fain, după cam 3 luni de pregătiri și așa mai departe. 

Cristi: Și cum ți s-a părut procesul ăsta de achiziție de clienți? Ți s-a părut ceva dificil? Au fost dificultăți pe care le-ai întâmpinat în procesul de achiziție?

Viktor: Super, super rapid. Deci, odată ce am avut toate materialele și cumva informațiile puse la punct. Am primit foarte multe oferte cumva și interviuri, adică, chiar a mers repede, nu știu, în 2 săptămâni am semnat contractul de când m-am apucat să caut clienți.

Raul: Super! Viktor, tu ce planuri ai de viitor? Pornind din punctul ăsta. 

Viktor: Eu în viitor acuma, vreau să îmi pun la punct și mai bine partea de achiziție de clienți, că acum sunt la primul client și vreau practic acuma să îmi cresc rețeaua de clienți.

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init. Suntem alături de Viktor Ardelean, el e proaspăt freelancer și azi ne va povesti despre experiența lui cu freelancing-ul și cu trecerea asta de la stadiul de angajat la freelancer. Viktor spune-ne mai întâi pe ce tehnologie ești, cu ce ai lucrat în trecut și cam câți ani de experiență ai. 

Viktor: În total am 7 ani plus, cumva de experiență, am lucrat cel mai mult pe back-end, pe Java, cu Spring Boot, dar și în domeniul big data cu toate tehnologiile din spate. Și am folosit și serviciile AWS, deci cumva în zona asta. 

Cristi: Și cum a venit lumea asta a freelancing-ului către tine? De unde dorința de a face freelancing?

Viktor: Păi v-am descoperit pe net, pe Facebook și pe YouTube. Eu nu știam nimic de freelancing până să vă descopăr pe voi și cumva mi s-a părut interesantă ideea și după 7 ani de lucrat ca și angajat, am zis că e momentul să ies din zona de confort și să încerc ceva nou, că n-am nimic de pierdut.

Raul: Super tare! Adică, mi se pare super tare că te-ai gândit să faci asta după atâția ani. Că în general prinzi un fel de inerție în locul unde stai.

Cristi: Și mai ales, neavând o idee plantată în interior. Pentru că mulți intră în IT cu gândul că la un moment dat o să facă freelancing, dar la tine înțeleg că ai mers pe drumul ăsta, apoi ai văzut că e oportunitatea freelancing-ului acolo. Ce avantaje prezenta pentru tine freelancing-ul? Sau ce era diferit față de ce aveai deja la job? 

Viktor: Eu am luat-o ca pe un nou challenge pentru mine. Deci, la job mi-a fost super ok și proiectul și clientul și colegii, a fost o zonă super confortabilă. Și am simțit că trebuie să încerc ceva nou. Și cumva, să trec la un alt nivel, dar nu direct la partea de antreprenor sau să am compania mea. Cumva, asta nu cred că mi-aș dori dar partea asta de freelancing, după ce am studiat și așa, mi se pare ceva între antreprenoriat și angajat și cumva am zis că uite asta e ceva pentru mine.

Cristi: Deci, a fost un pas natural pentru tine să treci la următoarea etapă, adică așa, și să treci la următorul nivel.

Viktor: Da.

Cristi: Bun.

Raul: Ok și noi am început să lucrăm împreună, care a fost cel mai mare avantaj pe care l-ai văzut în programul nostru și în colaborarea dintre noi? 

Viktor: Cel mai mare avantaj mi s-a părut că, toate informațiile de care am avut nevoie au fost deja gata structurate și gândite. Adică, practic a scurtat foarte mult timpul ca să trec de la angajat la freelancer. Deci ăsta mi s-a părut cel mai mare avantaj și faptul că am primit feedback personalizat, pe experiența mea și pe toate ideile mele. Altfel, ar fi trebuit să fac eu munca asta, nu știu, să caut pe net, research, ar fi durat mult mai mult ca și timp și na, sigur n-aș fi obținut un rezultat așa de calitativ.

Cristi: Și ce rezultate ai obținut? Procentual vorbind, față de income-ul pe care îl aveai tu?

Viktor: Am obținut acum o rată de 3 ori mai mare decât am avut la job-ul anterior. Ceea ce e super fain, după cam 3 luni de pregătiri și așa mai departe. 

Cristi: Asta e comparând venitul brut sau venitul net? 

Viktor: Venitul net. 

Cristi: Awesome!

Raul: Tu cum te simți acum, în momentul în care ești acum freelancer, comparativ cu momentul în care ai intrat în program?

Viktor: Să știi că nu e mare diferență, ar fi fost probabil o diferență mai mare dacă nu ar fi fost situația cu Covid-ul, aș fi fost la birou cumva zi de zi. Dar, comparativ cu anul trecut ca și angajat, în care am lucrat de acasă tot timpul, nu mi se pare nici o diferență la modul de lucru. Deci, la partea de lucru efectiv mi se pare la fel, singura chestie care e în plus, e partea de achiziție de clienți, pe care trebuie s-o faci în plus față de un angajat, dar merită acel efort în plus.

Cristi: Și cum ți s-a părut procesul ăsta de achiziție de clienți? Ți s-a părut ceva dificil? Au fost dificultăți pe care le-ai întâmpinat în procesul de achiziție?

Viktor: Super, super rapid. Deci, odată ce am avut toate materialele și cumva informațiile puse la punct. Am primit foarte multe oferte cumva și interviuri, adică, chiar a mers repede, nu știu, în 2 săptămâni am semnat contractul de când m-am apucat să caut clienți, ceea ce e super fain.

Cristi: Mie mi-a plăcut foarte mult la tine că ai avut o proactivitate în colaborare, foarte bine pusă la punct, adică erai tot timpul cu întrebările la tine, tot timpul să te asiguri că fiecare detaliu e pus la punct. Bineînțeles și noi match-uim treaba asta, dar mi-a plăcut că erai și tu la rândul tău foarte atent cu orice lucru și nu scăpa nimic și asta bineînțeles e o atitudine câștigătoare, care te duce mai rapid să zic așa, la rezultatele respective. 

Raul: Adică și mie mi-a plăcut cumva că a încercat să consolideze fiecare bucată de informație pe care o primea de la noi și asta e super tare.

Cristi: Adică, nu numai o întrebare dintr-un unghi, ci aceeași problemă atacată din mai multe unghiuri ca să te asiguri că ai imaginea completă și asta le spunem tuturor oamenilor care lucrează cu noi. În momentul în care vin să lucreze, să ne pună foarte multe întrebări, să pună întrebări, întrebări, întrebări, să nu existe întrebare nerăspunsă. Pentru că, în felul ăsta îți completezi imaginea știi, și îți faci un bine ție până la urmă.

Viktor: Și încă vă mai pun întrebări, chiar dacă obținut clienți și așa. Asta mi se pare foarte tare, chiar dacă am trecut de programul acela de 3 luni și am deja un client, încă ne mai întâlnim săptămânal și colaborăm în continuare. Deci, asta mi se pare foarte fain. 

Cristi: Absolut!

Raul: Ai spus o chestie interesantă înainte legată de munca efectivă, de faptul că, tranziția pentru tine spre freelancing a fost naturală, nici măcar n-ai simțit că ai trecut în freelancing pentru că, tot de acolo lucrai, de acasă, același stil de muncă. Bănuiesc că și acum lucrezi într-o echipă de programatori și practic e același mod de a lucra ca programator, nu ești one-man-show.

Viktor: Da, exact. Atâta tot că în echipa n-am pe nimeni din România, dar putea să fie la fel de bine și cineva din România în echipă na, că și înainte tot lucram cu colegi din afara țării, acum la fel, tot așa din afara țării, avem meeting-uri, toate cele. 

Raul: Aici mi se pare că multă lume nu înțelege, adică multă lume are impresia că dacă intră în freelancing va trebui să lucreze mult mai mult sau o să fie un sistem complet diferit decât ce găsești acum prin companiile din România. Tu ai simțit ceva diferență, nu știu, să lucrezi mai mult, mai puțin? Sau a fost efectiv super asemănător ca înainte?

Viktor: Mai mult nu trebuie să lucrez, singura diferență este că uite, dacă ai nevoie să lucrezi mai mult de 8 ore pe zi, să zicem că lucrezi 9 ore, ești plătit totuși pe 9 ore ca freelancer. Dar, ca și angajat în România lucrezi 9 ore, dar ești plătit 8 ore, deci mi se pare totuși un avantaj, deși nu trebuie să lucrezi mai mult, deci tot 8 ore pe zi. Și asta ziceam în mod excepțional, dacă trebuie să lucrezi cumva mai mult, atunci ești și plătit.

Cristi: Sau dacă ai nevoie de mai mulți bani într-o perioadă apeși pedala puțin mai tare acolo și…

Viktor: Da, da, da.

Raul: Super! Viktor, tu ce planuri ai de viitor? Pornind din punctul ăsta. 

Viktor: Eu în viitor acuma, vreau să îmi pun la punct și mai bine partea de achiziție de clienți, că acum sunt la primul client și vreau practic acuma să îmi cresc rețeaua de clienți cât mai mult cumva, da, ca să am mai multe surse de unde să obțin oportunități de job și cumva să ajung la stadiul ăla în care simt că oricând pot să schimb clienții și că am cumva oportunități constante. Nici acum nu-mi fac griji dar, clar că se poate muncii în continuare. 

Cristi: Da, poți să rafinezi în continuare asta și să obții rate și mai bune și să crești în timp din mai multe puncte de vedere, ideea e că faci pasul ăsta spre freelancing, obții un prim proiect care să fie ca starting point, dar și de aici trebuie să ai o creștere, nu trebuie să te plafonezi acolo, nu vrei să rămâi la nivelul respectiv. Asta e strategie post primul client.

Viktor: Exact, la asta vreau să lucrez. 

Raul: Viktor eu sunt foarte entuziasmat de parcursul tău rapid în program și îți urez mult spor în continuare ca freelancer și ne auzim în continuare în comunitate. Dacă ai întrebări intră la Q&A și pune întrebările oricând. 

Viktor: Mersi mult pentru tot. 

Raul: Dacă vrei să cum să-ți găsești clienți în freelancing și să faci trecerea spre freelancing în cel mai scurt timp posibil hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, intră pe Libertateinit.ro și programează-te la un call. Eu am fost Raul, Cristi și Viktor. Salut!

Cristi: Salutare!

Sumar

Ca programator e important să înțelegi că piața de IT e dinamică și e influențată și de piața globală economic, adică de factorul economic și de factorul social. Aici a intervenit Covid-ul și a intervenit o inflație care vine rapid după Covid, pentru că pe perioada de Covid, oamenii și-au ținut banii la saltea, nici nu prea aveau cum să-i consume, adică nu au scos banii în piață.

Acum oamenii scot din nou bani în piață și surpriză, acum a venit din nou inflația peste noi. Măririle astea pe care le vezi la rată de la recruiterii români sunt de fapt doar o ajustare la inflație, adică dacă lucrezi sub sumele astea pe piața locală din România, înseamnă că ești pe pierdere deja. Dacă nu ai primit mărire de cel puțin dublu față de cât aveai înainte înseamnă că deja ai început să pierzi.

Ce vreau să zic e că ratele astea sunt atât de mici față de piața globală, încât nu ar trebui să accepți nimic care nici măcar nu e apropiat de ratele astea, dacă accepți acum ofertă ca și contractor sau ca și angajat.

Soluția ca să fii pe val cumva și să fii întotdeauna înaintea inflației, să nu rămâi în urmă cu inflația și să nu pierzi bani în timp și să rămâi la același nivel, nu e să accepți rate care îți vin pe LinkedIn.

Lead-urile astea pasive care îți vin pe LinkedIn de la recruiteri, întotdeauna o să fie în defavoarea ta pentru că oamenii ăștia asta fac, adică ei o să scrie la 100-200-1000 de developeri și încearcă să găsească developeri pentru rata pe care o oferă intermediarul cu care lucrează.

Dacă găsești clienți care plătesc mai mult, o să poți să lucrezi la fel, cu aceeași experiență tehnică, în același mod, nu o să fii mai deștept sau mai puțin deștept, o să lucrezi la fel și o să primești bani mai mulți, doar pentru că ai găsit clientul mai rapid sau doar pentru că ai fost poziționat pe piață pentru rate mai mari.

Dacă vrei să înveți cum să faci freelancing în mod corect și să ajungi la acești clienți mai rapid, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe Libertateinit.ro și programează-te la un call.

Transcriere completă

Salut! Raul, de la Libertate.init. Sunt în Disneyland, Florida, în spatele meu e Magic Castle și în video-ul ăsta vreau să vorbesc despre un lucru magic care se întâmplă în piața IT din România.

Anume, că vin o grămadă de recruiteri din piața locală și oferă rate 30-35-40 de euro pe oră. Întrebarea e, de ce se întâmplă lucrul ăsta? Și de ce e greșit să accepți astfel de rate ca programator și dacă încă ești angajat și poate faci mai puțin decât atât. 

Ca programator e important să înțelegi că piața de IT e dinamică și e influențată și de piața globală economic, adică de factorul economic și de factorul social. Aici a intervenit Covid-ul și a intervenit o inflație care vine rapid după Covid, pentru că pe perioada de Covid, oamenii și-au ținut banii la saltea, nici nu prea aveau cum să-i consume, adică nu au scos banii în piață. Statele au tot pompat bani pe diverse ajutoare, pentru medici, pentru avocați de exemplu și pentru diverse categorii sociale. 

Acum oamenii scot din nou bani în piață și surpriză, acum a venit din nou inflația peste noi. Măririle astea pe care le vezi la rată de la recruiterii români sunt de fapt doar o ajustare la inflație, adică dacă lucrezi sub sumele astea pe piața locală din România, înseamnă că ești pe pierdere deja. Dacă nu ai primit mărire de cel puțin dublu față de cât aveai înainte înseamnă că deja ai început să pierzi.

No și acum, care-i ideea cu ratele astea? Ideea e că tu poate te gândești: “Da bă, uite ce rată faină, primesc 5000-6000 euro pe lună și m-am dublat față de cât primeam înainte ”. Poate acum un an de zile era ok, că erau mai rare în piața locală ofertele astea, acum sunt peste tot. 

În momentul în care intri într-o ofertă de genul ăsta, tu o să rămâi probabil 6 luni, 1 an, poate 2 ani acolo și rata nu o să-ți crească foarte mult pentru că cumva, pe asta mizează o companie locală, că ești mulțumit cu rata pe care o primești acum, e o mărire mare, cumva o să fii mulțumit cu proiectul pe care o să te punem și nu o să pleci.

Ce vreau să zic e că ratele astea sunt atât de mici față de piața globală, încât nu ar trebui să accepți nimic care nici măcar nu e apropiat de ratele astea, dacă accepți acum ofertă ca și contractor sau ca și angajat.

Realitatea din piața globală s-a schimbat, ratele au început să crească datorită inflației și banii ăștia nu mai valorează la fel cum valorau înainte, acum un an de zile. Lead-urile astea pasive care îți vin pe LinkedIn de la recruiteri, întotdeauna o să fie în defavoarea ta pentru că oamenii ăștia asta fac, adică ei o să scrie la 100-200-1000 de developeri și încearcă să găsească developeri pentru rata pe care o oferă intermediarul cu care lucrează. 

În modul ăsta nu o să câștigi niciodată pentru că nu ajungi la clientul final și cineva practic a angajat niște recruiteri să te găsească pe tine și să-ți ofere o rată cu mult inferioară decât ai putea obține de la un client final. 

Soluția ca să fii pe val cumva și să fii întotdeauna înaintea inflației, să nu rămâi în urmă cu inflația și să nu pierzi bani în timp și să rămâi la același nivel, nu e să accepți rate care îți vin pe LinkedIn: “Uite wow, mi-a dat mai mult decât mi-a dat la firmă acum”. Ci să înveți cum să-ți găsești clienți în piața globală, adică cum să te conectezi tu cu clienții, nu să aștepți să-ți vină recruiterii în mod pasiv și să zici da ok, uite a venit cineva și mi-a dat proiectul.

Pentru că, cine vine spre tine niciodată nu o să cu, adică nu o să ai nici un beneficiu în zona asta, o să tot trebuiască să accepți ce îți oferă, cam asta e. Și dacă vrei să ai un beneficiu și să înveți cum să faci freelancing la cel mai înalt nivel și cum să obții practic din programare banii pe care-i meriți pe munca ta, ar trebui să înveți să-ți găsești clienți, asta-i singura chestie. 

Să înveți să-ți găsești clienți și să nu mai aștepți după recruiteri sau după intermediari să-ți găsească ei clienții. Că până la urmă, munca lor e foarte ușoară, adică ei doar fac conexiunea între un client final și un programator. Toată munca tu o să o faci, adică tu o să lucrezi 6 luni-1 an sau 2 ani pe proiectul respectiv și îți dai seama peste 10 ani de zile că uite am lucrat pentru intermediarul ăsta, atunci mi s-a părut că e o ofertă bună și de fapt puteam să fac de 5 ori mai mult sau de 6 ori mai mult. 

Doar că atunci, nu mi-am găsit eu clientul că am lucrat printr-un intermediar, care în fiecare lună îmi mânca din rata pe care o puteam obține. Și totuși e un lucru bun care vine de la recruiterii locali, anume că, sper că în punctul ăsta dacă ești programator și vezi pe astfel de rate începi să înțelegi că banii pe care îi faci din programare, salariul tău sau venitul pe care îl faci, nu e conectat cu experiența tehnică. E conectat mai degrabă cu clientul pe care l-ai găsit, e conectat pentru cine lucrezi. 

Dacă găsești clienți care plătesc mai mult, o să poți să lucrezi la fel, cu aceeași experiență tehnică, în același mod, nu o să fii mai deștept sau mai puțin deștept, o să lucrezi la fel și o să primești bani mai mulți, doar pentru că ai găsit clientul mai rapid sau doar pentru că ai fost poziționat pe piață pentru rate mai mari. 

Și lucrul ăsta e un lucru bun pentru că poți să vezi deconectarea de la creșterea incrementală la o creștere exponențială sau no, să te dublezi, triplezi, doar prin faptul că ești poziționat corect și că găsești clienți de calitate mai rapid. 

Urmând firul logic pe ideea de dinainte, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci, cea mai bună strategie e să ajungi la rata maximă pe care o poți obține, cât mai repede posibil. Pentru că, ce rost are să intri într-un proiect de 6 luni de zile sau un an, pentru o rată inferioară, când tu cu aceleași skill-uri tehnice găsești un client mai de calitate poți să faci dublu,triplu sau de 5 ori mai mulți bani decât ai face acum. 

Până la urmă, oricum timpul tău ți-l dai pe o companie și o firmă de outsourcing și măcar dacă tot ți-l dai pe bani ca și freelancer, să obții maximul de valoare din munca ta de programator. 

Dacă vrei să înveți cum să faci freelancing în mod corect și să ajungi la acești clienți mai rapid, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe Libertateinit.ro și programează-te la un call.

Eu am fost Raul de aici, din Disneyland din Orlando. Salut!

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init. Suntem alături de Adrian Caraiman, el e Java Developer și tocmai a trecut în freelancing. Adi, spune-ne mai întâi câți ani de experiență ai în domeniu?

Adrian: Împliniți, 20 de ani. Deci s-au adunat ceva ani, intenționam să fac acest pas mai demult. De fiecare dată am tot amânat că au mai intervenit evenimente externe.

Evenimente s-au produs fix la jumătatea carierei mele, deci după 10 ani aproape de Germania și aproximativ 6 ani în aceeași corporație.

Cristi: Și asta te-a îndreptat și spre freelancing? Ideea de a te întoarce în România sau care a fost motivația pentru freelancing?

Adrian: Cum spuneam mai la început, intenționam de mai de mult să fac acest pas. Am avut șansa în diferitele companii de a activa cu colegi freelanceri și de multe ori consideram că suntem ca de la egal la egal și m-aș fi văzut și eu în aceeași postură.

Cristi: Care au fost barierele pe care le-ai întâmpinat, trecând dintr-un job în freelancing?

Adrian: Chiar dacă am avut 20 de ani de experiență și experiența Vestului, să-mi schimb mindset-ul nu a fost chiar așa simplu, simplu precum am crezut. Și desigur, să câștig încrederea în forțele proprii, astfel încât în interviu să transmit sentimentul ăsta de siguranță clientului și în final să zică:”Da, vreau să lucrez cu acest om”.

Raul: Știu că, în call-ul pe care l-am avut cu tine îți doreai foarte mult flexibilitatea asta, să poți să călătorești, să stai dacă vrei în România o perioadă.

Adrian: Da, aș vedea mai degrabă ca și câștig să zicem, din punct de vedere profesional, ok, ca și angajat, ai poate mai multă siguranță a zilei de mâine a job-ului, dar pe de altă parte este șansa să te plafonezi. Pe când în freelancing ești cumva nevoit să fi tot timpul pe fază, ești cumva mai în priză să rămâi up to date.

Raul: Adrian, noi îți dorim mult succes în freelancing, ne auzim în continuare în comunitate.

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init. Suntem alături de Adrian Caraiman, el e Java Developer, tocmai a trecut în freelancing, după o experiență foarte lungă de muncă în companii și vrem să aflăm astăzi experiența lui legată de freelancing. Adi, spune-ne mai întâi câți ani de experiență ai în domeniu?

Adrian: Împliniți, 20 de ani. Deci s-au adunat ceva ani, intenționam să fac acest pas mai demult. De fiecare dată am tot amânat că au mai intervenit evenimente externe, care au pus acest eveniment pe lista de așteptare și bineînțeles la un moment dat am zis că tot se vor găsi motive să amân și m-am decis să sar puțin cu capul înainte și să vedem ce se întâmplă.

Raul: Tu ai lucrat destul de mult și în afară poți să ne povestești puțin despre experiența ta de muncă, înainte de freelancing?

Adrian: Practic de pe băncile facultății am fost căutat de o firmă germană, au venit ei la Sibiu, unde făcusem eu facultatea și un profesor de la facultate ne-a ales, am fost chiar 3 colegi din același an, am fost nominalizați să zic așa, să primim contracte în Germania și da, în Iulie, Iunie terminam facultatea și în Decembrie eram deja în Germania. 

A fost nebunia tinereții, dar a fost și un road trip interesant din care pot să zic că am avut multe de câștigat. 

Cristi: Din Germania știu că ai tranzitat spre Elveția la un moment dat, pentru că noi doi chiar acolo ne-am întâlnit și ne-am cunoscut și știu că am avut atâtea seri de cântat la chitară și așa mai departe. Cum a fost din Germania în Elveția, care a fost parcursul până acolo?

Adrian: Evenimente s-au produs fix la jumătatea carierei mele, deci după 10 ani aproape de Germania și aproximativ 6 ani în aceeași corporație. A fost o companie mai mare, m-am decis să-mi caut o nouă provocare și s-au oferit mai multe interviuri, printre care și cel la Zurich, cu o zi înainte avusesem la Paris interviu, dar acesta a ieșit în condiții bune și Elveția fiind o țară faină și mie îmi și place mult, decizia a fost destul de ușoară. 

Cristi: Elveția sau România?

Adrian: Acum 10 ani Elveția.

Cristi: Și acum?

Adrian: Acum România. Încet, încet, dar sigur decizia este România.

Cristi: Și asta te-a îndreptat și spre freelancing? Ideea de a te întoarce în România sau care a fost motivația pentru freelancing? 

Adrian: Cum spuneam mai la început, intenționam de mai de mult să fac acest pas. Am avut șansa în diferitele companii de a activa cu colegi freelanceri și de multe ori consideram că suntem ca de la egal la egal și m-aș fi văzut și eu în aceeași postură. 

Dar cum am zis, anumite evenimente m-au tot împiedicat sau amânat și oricum parcursul către freelancing l-aș fi încercat indiferent de decizia de a mă întoarce în țară. Însă în condițiile actuale constat că este chiar un avantaj în acest sens, a fii freelancer, ești mai independent de o companie și lucrul ăsta te face să poți lucra aproape de oriunde, în zilele noastre. 

Cristi: Care au fost barierele pe care le-ai întâmpinat, trecând dintr-un job în freelancing? 

Adrian: În cazul meu, particular cumva, fiind în Elveția și perioadă de preaviz strictă, acest lucru a fost cel mai dificil pentru mine. A fost o perioadă destul de încărcată cea de tranziție, iar până acolo, chiar dacă am avut 20 de ani de experiență și de experiența Vestului, să-mi schimb mindset-ul nu a fost chiar așa simplu, simplu precum am crezut. Și desigur, să câștig încrederea în forțele proprii, astfel încât în interviu să transmit sentimentul ăsta de siguranță clientului și în final să zică:”Da, vreau să lucrez cu acest om”.

Cristi: Ce spui tu aici e o chestie pe care o observăm foarte des, adică oamenii care au mai multă experiență, care au peste 10 ani de experiență sau 20 de ani de experiență sunt cumva ironic mai neîncrezători că ei pot face, pentru că știu atât de multe încât își dau seama cât de multe nu știu de fapt, pe când un om care e mai pe la început, 3-5 ani de experiență, e mult mai încrezător să se arunce în lumea asta.

 Asta se confirmă de fiecare dată când lucrăm cu oamenii și de asta mi se pare mult mai important și un salt mai mare, felicitările mai mari se cuvin pentru tine că ai făcut din punctul ăsta trecerea versus un om care-i mai la început și are să zicem așa, un avânt mai mare.

Raul: Încredere oarbă.

Cristi: Exact.

Adrian: Plus de asta, mai este și aspectul că, de regulă dacă activezi un număr de ani, într-o companie, într-o corporație, intri cam pe o nișă și nu mai ești super up to date cu ce se cere în momentul acesta. 

Ăsta a fost și cazul meu, practic și în Elveția am lucrat 10 ani la aceeași companie, am mai schimbat în cadrul companiei, dar ultimii 3 ani au fost în aceeași echipă și cu aceleași tururi.

Cristi: Și cum a fost să folosești experiența asta, astfel încât să le arăți clienților că poți să le aduci valoare, chiar dacă te-ai supraspecializat pe ceva care era intern companiei în care ai lucrat?

Adrian: Păi, aici a intervenit mult și mai înainte, mindset-ul de freelancer. Adică, ca și freelancer trebuie să fii dinamic și ancorat în discuția curentă și să găsești tot timpul poate și într-o situație care te dezavantajează, un mic punct de suport pe care să poți construi o discuție coerentă și să convingi clientul că poate nu ești super up to date cu tehnologiile pe care le folosește el, dar experiența cumulată îți permite să te mapezi pe universul lui și să-i și aduci plus valoare. 

Cristi: Practic ai început să vorbești pe limba lui. Noi așa spunem, că ai început să vorbești într-un mod în care să te înțeleagă, chiar dacă tu ai experiența asta mare în spate. Adrian, tu ce rezultate ai obținut, în urma programului Libertate.init?

Adrian: Am obținut un contract destul de bun, deci pentru Elveția este o rată normală, de 100 euro pe oră, dar consider că cel mai mare câștig este cum am spus, independența și libertatea de a putea alege unde doresc să profesez, atât ca locație și ca alegerea proiectului în care vreau să lucrez.

Raul: Știu că, în call-ul pe care l-am avut cu tine îți doreai foarte mult flexibilitatea asta, să poți să călătorești, să stai dacă vrei în România o perioadă, să mergi în Vama Veche dacă vrei vara să te distrezi și să și lucrezi în același timp. 

Adrian: Da, aș vedea mai degrabă ca și câștig să zicem, din punct de vedere profesional, ok, ca și angajat, ai poate mai multă siguranță a zilei de mâine a job-ului, dar pe de altă parte este șansa să te plafonezi. Pe când în freelancing ești cumva nevoit să fi tot timpul pe fază, ești cumva mai în priză să rămâi up to date și cred că pe termen lung poate fii chiar un avantaj față de situația de angajat intern.

Cristi: Adică, chiar îți poate oferi mai multă siguranță, decât siguranța pe care ți-o poate oferi un job, prin prisma faptului că te ține obligat, up to date  cu ceea ce se întâmplă în piață și în felul ăsta tot timpul ești la zi.

Adrian: Plus că îți poți alege proiectele pe care vrei să mergi, astfel încât să se suprapună pe ceea ce îți dorești să faci.

Raul: Adrian, tu în ce direcție vrei să te îndrepți din punctul ăsta? Adică, acum faci freelancing la un nivel foarte înalt, nu știu, în ce direcție îți vezi dezvoltarea ta în continuare?

Adrian: Pe termen scurt, planul meu este să fac și un concediu. N-am mai avut un concediu de mult și cam este timpul, dar după concediu, de ceva intenționez să am un concediu mai consistent, dar după aia încet încet, încerc în continuare să-mi solidific, să-mi stabilizez poziția pe care o am și când voi avea mai mult timp, acum este destul de încărcat programul și nu-mi permite foarte mult timp pe lângă. Dar, când mă voi mai elibera, îmi doresc să construiesc în direcția de arhitect.

Raul: Adrian, noi îți dorim mult succes în freelancing, ne auzim în continuare în comunitate și sperăm să ne vedem când vii în România. Știu că ultima dată nu ne-am sincronizat, dar poate data viitoare când vii.

Adrian: Sigur, ne vom întâlni și abia aștept să ne vedem.

Raul: Dacă vrei să înveți cum să faci freelancing în mod corect și la cel mai înalt nivel, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, intră pe site-ul Libertateinit.ro și programează-te la un call.

Eu am fost Raul, Cristi și Adrian. Salut!

Sumar

Sunt în New York și în video-ul ăsta vreau să vorbesc despre stilul de viață din New York comparativ cu cel din România. Despre prețuri, la chirie, la mâncare și la alte utilități și despre ce salarii au persoanele care lucrează aici.

Chiria în New York e foarte scumpă, oriunde ai sta, chiar dacă stai într-un Airbnb sau dacă ai un studio închiriat, un apartament închiriat, chiria e foarte scumpă, în zona asta, în Manhattan, în centru. A fost 4.200$ chiria pe 28 de zile.

Mâncarea, din nou, foarte scumpă în New York. Pentru 3 mese pe zi, dai undeva, între 70 și 100 de dolari și asta se adună undeva la 3.000$, doar pentru mâncare.

No și e foarte interesant cum vezi diferența asta mare de economie, adică vezi oameni care câștigă, nu știu, 200.000$ pe an, după care le ia statul jumătate și rămân cu 10.000$, cu care în orașul ăsta ești acolo la, limita supraviețuirii decente.

Și aici de fapt e o oportunitate pentru un român, adică pentru un programator român. Un programator român care se conectează la piața asta globală și reușește să ia bani din piața globală, potențialul lui e enorm, adică poți să ajungi la niște sume pe care nu le credeai posibile.

Pe când un programator aici cumva, la cel puțin 4 ani de experiență e la limita supraviețuirii și chiar și la 5 sau 10 ani experiență, să zicem că ar ajunge la 500.000$ pe an și ar avea nu știu, 10.000$ profit pe lângă 10.000$ pe care-i consumi pe stil de viață.

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul, de la Libertate.init. Sunt în New York și în video-ul ăsta vreau să vorbesc despre stilul de viață din New York comparativ cu cel din România. Despre prețuri, la chirie, la mâncare și la alte utilități și despre ce salarii au persoanele care lucrează aici. Cât timp am stat în New York, aproape de 2 luni deja, mi-am făcut 3 prieteni, o persoană care-i student la economie, o persoană care e barman și încă un programator. Vreau să vorbesc și despre situația lor, cum trăiesc ei momentan în acest oraș. 

În primul rând hai să începem cu chiria. Chiria în New York e foarte scumpă, oriunde ai sta, chiar dacă stai într-un Airbnb sau dacă ai un studio închiriat, un apartament închiriat, chiria e foarte scumpă, în zona asta, în Manhattan, în centru, unde practic se întâmplă lucrurile, nu în suburbiile New York-ului. 

Eu de exemplu, am un Airbnb, l-am luat pe 28 de zile, 28 de zile e o lună la ei, așa consideră ei o lună și îți dă 40% reducere Airbnb-ul dacă îți iei pe 28 de zile chirie aici. A fost 4.200$ chiria pe 28 de zile și prietenii mei care sunt în diverse domenii, ei dau undeva la 3.100-3.500$ pe luna, pentru un apartament cu o cameră, o sufragerie mică și o bucătărie sau o sufragerie cu bucătărie. Adică niște studio-uri tot așa, foarte mici.

Mâncarea, din nou, foarte scumpă în New York. Pentru 3 mese pe zi, dai undeva, între 70 și 100 de dolari și asta se adună undeva la 3.000$, doar pentru mâncare. Mâncare, apă și alte lucruri pe care ți le mai cumperi pentru uz personal. 

Toate lucrurile astea cumva se adună, deja cu chiria și cu mâncarea ajungi la peste 6.000$, undeva la 7.000-7.500$, doar să ai unde să stai și să mănânci. Pe lângă aceste două lucruri, în New York mai și ieși în oraș, adică mai vizitezi, mai iei un Uber din când în când, poate mai ieși în weekend la un restaurant sau într-un club și toate cheltuielile astea extra cu transportul și cu ieșitul în oraș și astea se adună și ajungi, nu știu, se adună undeva la încă 2.000-3.000$ pe lună. 

Ajungi cumva să dai pe lună peste 10.000$, fără să simți că ai făcut foarte multe lucruri cu banii ăștia. Adică se duc foarte ușor banii, fără să simți că ai un stil de viață fain de banii ăștia, adică stai în condiții minime, mâncare și ieși în oraș în weekend și ajungi la peste 10.000$. 

No și acum vreau să-ți povestesc despre ce salarii sunt aici și cum trăiesc oamenii de aici, cum își permit să plătească sumele astea pe lifestyle, adică pe un stil de viață minim. 

O să încep cu persoana care-i student, el momentan dă undeva la 3.100$ pe chirie pe lună și probabil îi mai dă facultatea sau părinții anumite facilități ca să poată să se susțină în New York. Pentru că altfel nu-mi explic cum ar putea să stea aici și am vorbit cu el despre așteptările salariale, adică el e student la economie și speră ca pe viitor să se angajeze la un fond de investiții sau la bursă, adică să fie un fel de researcher la bursă. 

Salariul inițial pe care îl așteaptă după facultate e de 150.000$ pe an, doar că aici taxele sunt foarte mari, sunt 50% din salariul pe care-l faci, deci va rămâne cu 75.000$ și chiar am discutat cu el despre asta, că i-am spus: “bă, tu cu banii ăștia nu poți să te susții în New York, adică să ai suficienți bani să stai în Manhattan, în centru, ori stai într-o suburbie și pierzi o grămadă de timp ori tre să mai aduci bani de acasă”. Și a zis că: “Da, înțeleg, știu că așa e, dar asta nu e pentru o perioadă foarte lungă, adică poate o să fie un an, doi și după mă aștept cumva să cresc foarte repede și să cresc spre 500.000$ pe an și să lucrez poate la un hedge fund”. Ăsta era visul lui.

Persoana care era barman, lucra doar vineri, sâmbătă, duminică și el făcea pe weekend între 600-1.000 de dolari, în funcție de ce bacșiș era la bar și de câți clienți mergeau în clubul respectiv. El spera să se angajeze ca programator, adică să facă ceva curs de programare și într-un an sau doi să schimbe complet domeniul și să se angajeze ca programator și la banii pe care îi făcea, era foarte atent cu orice ban pe care îl consuma. 

Adică, încerca să optimizeze la maxim orice cheltuială, mai avea bani de la părinți și cumva reușea să se susțină aici cumva, cât timp făcea cursul de programare. Adică era la nivelu în care, la un moment dat mi-am luat un sandwich și nu l-am putut mânca pe tot că era în stil american, cu o grămadă de carne. I-am dat jumătate din sandwich și aproape că nu știu, mi-a mulțumit acolo din tot sufletul pentru jumătatea aia de sandwich, în condițiile în care el făcea 4.000$ pe lună.

A treia persoană era programator. El are 4 ani pe Python, încă nu a lucrat cu framework-uri pe Python, era un programator destul de la început, el făcea 225000$ pe an și rămânea cu 130.000$, după taxe. Deci practic rămânea cu jumătate și de banii ăștia dacă ieșeam cu el la restaurant în oraș, zicea:”bă Raul hai să ne luăm la pachet mâncarea, ca să nu lăsăm bacșiș la chelner sau la cei care livrează mâncarea”. Adică era la nivelul ăsta în care încerca să-și optimizeze banii de mâncare, ca să mai rămână cu ceva pe lângă. Speranța lui era tot așa, să schimbe jobul, să lucreze pentru alte companii, care să-l plătească cu 300.000$ sau să ajungă la 400.000$ pe an ca programator.

No și e foarte interesant cum vezi diferența asta mare de economie, adică vezi oameni care câștigă, nu știu, 200.000$ pe an, după care le ia statul jumătate și rămân cu 10.000$, cu care în orașul ăsta ești acolo la, limita supraviețuirii decente, să zicem așa. Adică, poți să trăiești în centru, poți să trăiești în Manhattan, dar trăiești la limită, trăiești ca o persoană normală, ca un regular person, dar la limita supraviețuirii. Adică trebuie să faci niște economii dacă vrei să rămâi cu ceva sau dacă vrei să-ți ajungă toți banii pentru mâncare, nu poți să fii foarte spendy de banii ăștia. 

Atunci, mi-am dat seama că aici cel puțin, trăiesc foarte mulți oameni și asta-i o chestie foarte interesantă. Trăiesc foarte mulți oameni în America și în New York, e plin de oameni pe stradă, New York-ul de fapt cred că e cel mai aglomerat oraș, adică cei mai mulți oameni pe km pătrat din America. 

Chiar și așa, mulți oameni sunt plătiți la nivelul ăsta. Adică stai să te gândești, ok, e o diferență super mare de economie între America și România, adică știam asta și înainte să vin aici, dar nu am crezut că-i o diferență chiar așa mare. Adică o diferență care să nu știu, care lor abia le permite să trăiască și nouă banii ăștia cumva ne-ar permite să investim și să ne dezvoltăm business-uri, să creștem, doar din cauză că, cheltuielile de viață la noi sunt foarte mici. 

Și aici de fapt e o oportunitate pentru un român, adică pentru un programator român. Un programator român care se conectează la piața asta globală și reușește să ia bani din piața globală, potențialul lui e enorm, adică poți să ajungi la niște sume pe care nu le credeai posibile. Cumva reușești să strângi banii ăștia în România, deși clientul tău e din piața globală și chiar să construiești ceva, adică ai o șansă să poți să te detașezi de job sau de freelancing și să faci business sau să construiești ceva cu banii ăștia. 

Pe când un programator aici cumva, la cel puțin 4 ani de experiență e la limita supraviețuirii și chiar și la 5 sau 10 ani experiență, să zicem că ar ajunge la 500.000$ pe an și ar avea nu știu, 10.000$ profit pe lângă 10.000$ pe care-i consumi pe stil de viață, tot n-ar putea face mare lucru pentru că imobiliarele sunt foarte scumpe, investițiile în alte zone sunt destul de scumpe și e foarte greu să-și facă un business fără să ceară investiții sau să-l ajute cineva la început cu bani și cu resurse. 

New York e un oraș foarte frumos, e o varietate enormă de oameni, de culturi, de mâncăruri și găsești practic orice ai vrea să găsești în orașul ăsta, eu aș veni aici o luna, două luni pe an și dacă ești freelancer și vrei să devii nomad digital, chiar îți recomand să vizitezi New York-ul sau să stai măcar câteva săptămâni în America, în zona asta, ca să vezi cum e. Adică, efectiv să vezi atâția oameni la un loc și cum interacționează unul cu altul și cum funcționează orașul ăsta, îți deschide mintea foarte mult spre ce e posibil în piața globală și ce posibilități sunt de fapt în lume.

Dacă vrei să devii freelancer și să faci asta în cel mai rapid mod posibil, să accesezi rate din piața globală, și cu banii pe care-i faci ori să călătorești ori să-i investești într-un business sau în alte lucruri, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită, împreună cu mine, cu Cristi sau cu niște experți din echipa noastră, intră pe Libertateinit.ro și programează-te la un call.

Eu am fost Raul din New York. Salut!

Sumar

Raul: Salut, Raul și Cristi, de la Libertate.init, suntem aici alături de Denis, el e react Develover momentan, dar a lucrat pe diverse tehnologii în trecut și tocmai a făcut trecerea spre freelancing.

Denis: Păi, eu când am început să lucrez în domeniul ăsta IT, am început ca UI developer și UI designer. Apoi, foarte repede am vrut să plec spre development pentru că îmi plăcea partea asta de implementare, de butoane, de tot ce ține de mișcare pe ecran și după aia am început să lucrez într-un start-up.

Cristi: Am vrut să exemplific faptul că ceea ce spunem noi în video-uri, ideea că trebuie să-ți vinzi skill-ul de programator, nu neapărat pe tehnologia în sine, ci să pivotezi spre alte tehnologii dacă e nevoie și clienții înțeleg asta, astfel îți oferă practic șansa să te plătească să înveți.

Cristi: Procentual vorbind, care e diferența față de rate-ul pe care îl aveai înainte sau salariul pe care îl aveai înainte?

Denis: Da păi, dacă e să vorbim în ore full-time, ar fi fost undeva la 6 ori jumate, dar eu având contract de part-time, de aproape 13 ori.

Cristi: Care au fost principalele provocări pe care le-ai avut în drumul ăsta de creștere de 12-13 ori a venitului?

Denis: În Libertate.init, ce m-a ajutat foarte mult, adică ce a avut un impact foarte mare, este structura, adică este foarte clar ce ai de făcut, pas cu pas. 

Cristi: Foarte tare. Care sunt planurile tale de aici înainte? Adică ai opțiunea asta, ai pârghiile, de acum unde te duci? Încotro?

Denis: Păi în principiu am în plan să lucrez timp de un an ca freelancer, poate chiar și doi, până îmi strâng ceva resurse. M-aș gândi poate la deschiderea unei firme de outsourcing sau ce îmi place mie cel mai mult este pe partea de development a produselor, adică să dezvoltăm un produs de-al nostru și după să-l punem pe piață. Acolo mă văd eu ca antreprenor, adică dezvoltarea produselor personale sau a firmei, nu chiar outsourcing. 

Raul: Dacă vrei să începi să faci freelancing în mod corect, ca să-ți aduni resurse în mod rapid, pentru ca pe viitor să poți să ai oportunitatea să-ți faci un business sau chiar să te dezvolți pe alte direcții ale vieții, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, intră pe Libertateinit.ro și programează-te la un call.

Transcriere completă

Raul: Salut, Raul și Cristi, de la Libertate.init, suntem aici alături de Denis, el e react Develover momentan, dar a lucrat pe diverse tehnologii în trecut și tocmai a făcut trecerea spre freelancing.

Cristi: Și cred că, Denis, dacă nu mă înșel ești primul om din libertate.init, care nu e din România.

Denis: Da, da, salutare tuturor, sunt din Serbia și da, am venit în România cu ocazia să studiez și după aia m-am angajat și cam acolo m-am dezvoltat eu ca persoană.

Cristi: Am înțeles, și ai învățat româna practic în ultimii ani de zile sau o știai de când ești mic?

Denis: O știam, că sunt destul de aproape de România și de graniță, se vorbește pe aici, dar de destul mult am evoluat acolo, adică, oamenii, colegii din cameră, și destul de mult am învățat și acolo. E ok să știi cuvinte, dar după aia când trebuie să intri în conversație trebuie să și înțelegi cum se vorbește.

Cristi: Deci tu câți ani ai acum și când ai terminat facultatea?

Denis: 24 am acum și anul ăsta am terminat facultatea.

Cristi: Ok, deci proaspăt absolvent.

Raul: Da, tu ești în Serbia acum, corect?

Denis: Da, da sunt acasă.

Raul: Super, suber, bun. Denis, spune-ne cam care a fost parcursul tău ca programator, cam pe ce tehnologii ai lucrat și de ce ai ales să lucrezi cu React.

Denis: Păi, eu când am început să lucrez în domeniul ăsta IT, am început ca UI developer și UI designer. Apoi, foarte repede am vrut să plec spre development pentru că îmi plăcea partea asta de implementare, de butoane, de tot ce ține de mișcare pe ecran și după aia am început să lucrez într-un start-up, în care am început să lucrez cu Tune, majoritatea lucrurilor erau implementate în Java script, ecosistemul Javascript cu Node pe partea de back-end și cu Q pe partea de front-end, apoi au mers lucrurile mai departe, am schimbat un job, al doilea, al treilea și apoi a venit corporația.

Cristi: Și cum a fost în corporație?

Denis: Păi da, asta era în principiu lucrul din care eu am vrut să mă scap de lucrurile astea, adică, a fost ok, nu pot să zic. Eu am lucrat 4 ani ca freelancer și după a fost nevoie să fac practică la facultate și în momentul ăla, am ieșit de pe proiect cu clientul cu care am lucrat și am zis că hai că aplic la o firmă locală din Craiova și mă înscriu la practică, fac practica și să vedem cum facem mai departe. 

Doar că m-am angajat direct și am lucrat 2 ani acolo aproape. Tot așa, proiect pe PHP și la un moment dat m-am cam săturat de proiectul ăla, m-am plafonat destul de mult în salariu pentru că eu lucram part-time și nu puteam să găsesc job pe part-time să fiu plătit mai mult, firmele erau foarte deschise să mă plătească mai mult pentru skill-urile mele, doar că nu voiau part-time. Și aici a apărut problema și asta chiar am vrut să rezolv. Cam așa au decurs lucrurile.

Raul: Ok, și tu ai intrat în programul Libertate.init, am început să lucrăm împreună și ai găsit un proiect pe React, din câte știu.

Denis: Da, exact. Deci eu am început să fac profilul de view și de Javascript, dar am găsit după aia un proiect pe React, care este destul de șmecher, adică îmi place foarte mult ce e în spate și ce se întâmplă pe acolo și da, în principiu o să continui cu React. Sunt foarte entuziasmat de ce se întâmplă pe acolo, pentru că, cine a lucrat cu view știe că multe, multe idei sunt luate din React și multe lucruri sunt comune, așa că sunt foarte happy că am oportunitatea să învăț și React dar și să lucrez, adică să fac bani în timp ce învăț.

Cristi: Ce experiență ai pe React?

Denis: 0. Nimic. Deci, în afară de prin ce mă uitam eu prin documentație și ceva clipuri pe net, nimic, adică doar Javascript și view cam atât. Pe React n-am experiență în producție cu aplicații de React.

Cristi: Am pus întrebarea asta știind că ai 0 experiență, am pus întrebarea asta ca să exemplific faptul că ceea ce spunem noi în video-uri, ideea că trebuie să-ți vinzi skill-ul de programator, nu neapărat pe tehnologia în sine, ci să pivotezi spre alte tehnologii dacă e nevoie și clienții înțeleg asta, astfel îți oferă practic șansa să te plătească să înveți. Pentru că tu asta urmează să faci. Care e rate-ul la care ai ajuns?

Denis: Momentan am stabilit cu 40 euro pe oră și sunt foarte mulțumit de rate-ul ăsta, deci îmi place job-ul, îmi place rate-ul și sper să meargă așa mai departe.

Cristi: Procentual vorbind, care e diferența față de rate-ul pe care îl aveai înainte sau salariul pe care îl aveai înainte?

Denis: Da păi, dacă e să vorbim în ore full-time, ar fi fost undeva la 6 ori jumate, dar eu având contractul de part-time, de aproape 13 ori. Deci e o diferență foarte mare, imensă. Nu se compară și cu taxe, cu tot. Deci net de 6 ori pe full-time, poate și de 12 ori pe part-time, cum aveam eu contractul.

Cristi: Dacă îți spuneam asta la începutul colaborării credeai că e posibil?

Denis: Eu vedeam rezultate, adică mă uitam toate clipurile voastre, vedeam ce făceau oamenii. Oarecum știam că se poate, dar nu știam pașii, cum trebuie să merg. Eu mi-am dorit asta foarte mult, doar că în loc să văd, să stabilesc ce vreau și procesul la mine, eu încercam să trag de alte persoane: “Hai să facem un portofolio; hai să facem un proiect mic ca să-l prezentăm pe vebs, să vedem dacă atrage clienți” și de fapt nu e așa, adică nu am făcut mai nimic pe partea tehnică și am prins ofertă foarte bună.

Raul: Denis, ce m-a uimit la tine a fost, nu știu, cumva, dorința asta să schimbi ceva și energia cu care veneai în fiecare call, ne puneai întrebări, ne cereai feedback. Efectiv nu știu, de unde se trage nebunia asta a ta? Că eu așa o văd, ca pe o nebunie cumva.

Denis: Da, deci mie de la început mi-a plăcut, știu că la început eu chiar aveam prieteni care se ocupau cu freelancing și vedeam, adică eu vedeam rezultatele lor, vedeam cum călătoresc, cum își cumpără laptop-uri, cum duc o viață destul de bună. Și mă gândeam băi, ce se întâmplă? Adică, eu lucrez de ceva timp și nici măcar laptop-ul nu pot să mi-l schimb cu atâția ani. Și mi-am dorit chiar foarte mult să scap de delimitarea aia, de birocrație, de viză, de tot și să mă stabilesc aici unde sunt. Să lucrez cu clienții care chiar pot să-mi ofere un ban, care mai departe o să-mi facă și mie viața mai ușoară, decât ce era până atunci. Cam asta e inspirația, adică îmi place munca și business-ul și lucrul.

Cristi: Care au fost principalele provocări pe care le-ai avut în drumul ăsta de creștere de 12-13 ori a venitului?

Denis: În Libertate.init, ce m-a ajutat foarte mult, adică ce a avut un impact foarte mare, este structura, adică este foarte clar ce ai de făcut, pas cu pas. Eu în cursul programului, am mai mers pe o cale, m-am mai întors, m-am mai uitat pe la niște video-uri pe acolo, doar că nu e nevoie. Tu în Libertate.init ai tot pus la punct, pas cu pas, tot ce trebuie să faci și nu e nevoie să te mai uiți pe la ocol, deci ai tot ready for you, numai să începi să execuți. 

Obstacole prea mari nu am avut, în afară de un feedback după care trebuia să modific ceva, asta am făcut. Și pentru mine, care nu vorbesc nativ română, a fost foarte clar, adică totul de la început foarte clar, ce trebuie făcut, cum trebuie executat, deci foarte clar și foarte bine structurat. Ce aș mai menționa pe partea cealaltă cu beneficii, deci nu e obstacol, ar fi community, sunt foarte deschiși, se inspiră unii de la alții, poți să vezi ce rate-uri și ce rezultate au alții și da accesul la feedback. 

Eu dacă făceam ceva pentru mine, eu nu aveam pe cine să întreb, dacă ceva este bun sau nu. Cu ajutorul vostru și cu ajutorul comunității, eu am ajuns să am feedback instant, adică cum ceva nu e bun, “pac, nu e bun”, modifică. Sau partea de QA, de call-uri private cu clienți, mi-a plăcut foarte mult pentru că suntem foarte mulți în call și tu în call-urile respective te lovești de 20-30 de probleme într-o oră. 

Deci problemele le vezi instant de la alții și pe ale tale și ți le rezolvă cineva imediat. Adică voi ne dați clar răspunsuri. Cât timp dacă făceam singur, asta era o problemă, adică trebuia să te dai de multe ori cu capul de perete ca să știi ce trebuie să faci. Deci asta mi-a plăcut foarte mult în program.

Raul: Denis, tu cum te simți acum, față de momentul în care ai intrat în program?

Denis: Mult mai așa, fără stres, adică atunci eram foarte stresat cu munca, cu proiectul în care am lucrat. Acum sunt mega fericit, și financiar văd o stabilitate pe o perioadă mai lungă de un an, văd stabilitate în asta și în final, în sfârșit, pot să lucrez și eu la ceva ce-mi place. Adică nu mai sunt constrâns de o firmă, de un proiect, și tu dacă-l accepți bine, dacă nu, trebuie să pleci. Acum eu pot să-mi aleg proiectele și pot să fac management la mine, adică ce vreau eu să fac, când să fac, cu ce clienți, când lucrez, când nu lucrez, adică foarte foarte stabil pe ideea asta de fluencing.

Cristi: Foarte tare. Care sunt planurile tale de aici înainte? Adică ai opțiunea asta, ai pârghiile, de acum unde te duci? Încotro?

Denis: Ok, păi în principiu am în plan să lucrez timp de un an ca freelancer, poate chiar și doi, până îmi strâng ceva resurse și să mai rezolv ce am de rezolvat acasă și una alta. Poate în ăștia 2 ani, poate o să-mi i-au un intern, am pe cineva cu care aș vrea să mai fac share la skill-uri și să mai încerc să-l învăț, ca să lucrăm mai departe împreună. Apoi m-aș gândi poate la deschiderea unei firme de outsourcing sau ce îmi place mie cel mai mult este pe partea de development a produselor, adică să dezvoltăm un produs de-al nostru și după să-l punem pe piață. Acolo mă văd eu ca antreprenor, adică dezvoltarea produselor personale sau a firmei, nu chiar outsourcing. 

Raul: Asta mi se pare genial, pe mine asta mă motivează să continui să ajut oamenii în continuare în programul ăsta. Că știu că, de exemplu cum e cazul tău, o să-ți aloci resursele pe care le faci, să ții de resursele astea, ca să-ți cumperi libertate să faci un produs sau să-ți faci un business în viitor. Asta mi se pare genial și o să poți să faci asta, în curând o să poți să faci lucrul ăsta, o să ai suficiente resurse, o să ai oameni în jurul tău, dacă îți pui de acum niște oameni în jurul tău și o sa fie genial, să faci produse până la urmă, să faci ceva util, să aduci valoare în lumea asta mai mult decât poate ce poți să faci acum ca și programator. 

Denis: Da exact, deci lucrând ca freelancer, practic poți să strângi mult mai mulți bani decât ca ce puteai să strângi ca un angajat și practic îți cumperi timpul, adică timpul este limitat, toți avem cam același timp în viața asta și trebuie cumva să strângi cât mai mult acum ca să ai pe viitor. Dacă tu de acum, nu stai bine cu timpul și te aștepți ca în viitor să vină ceva, dar  tu nu faci nimic în acțiunea asta și nu ai venit suficient de mult ca să-ți permiți timp liber în continuare, nu prea poți să faci mare lucru. De asta eu aș vrea, adică acum ca freelancer să lucrez, să strâng suficiente resurse și apoi să fiu liber să fac mai departe ce îmi doresc eu.

Cristi: Foarte tare. 

Raul: Denis, noi îți mulțumim pentru timpul acordat, îți urăm mult succes în freelancing și abia aștept să mă anunți, că “uite Raul, mi-am deschis firma, vreau să fac produsul ăsta”.

Denis: Da, cu siguranță o să vă cer câteva sfaturi, câteva idei să am scrise pe o foaie și o să mai discutăm despre așa ceva.

Raul: Super, atunci dă-i drumul la freelancing și hai să ne auzim în continuare.

Salut! Mulțumesc mult.

Cristi: Felicitări Denis!

Raul: Dacă vrei să începi să faci freelancing în mod corect, ca să-ți aduni resurse în mod rapid, pentru ca pe viitor să poți să ai oportunitatea să-ți faci un business sau chiar să te dezvolți pe alte direcții ale vieții, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, intră pe Libertateinit.ro și programează-te la un call.

Raul: Eu am fost Raul, Cristi și Denis. Salut!

Cristi: Salutare!

Sumar

Am încercat să ajung în America din August 2020, atunci am aplicat prima dată pentru viză. M-am programat în August, la primul interviu, și din August până în Iunie 2021, mi s-au anulat toate interviurile.

Ajung la interviu, înaintea mea cred ca au fost 60 de persoane la interviu în Ambasada. Decizia de a-ți da viza sau nu, e o decizie care e relativ subiectivă, în sensul că, se uită la niște criterii, dar e tot o decizie subiectivă și tot niște persoane din spate decid.

M-au chemat la un moment dat într-o încăpere separată, unde am avut interviu cu o persoană de acolo, și care m-a întrebat: “Da, am văzut că pe una dintre firme ai angajați, am văzut că faci sumele astea, unde vrei să mergi? De ce vrei să mergi în America?” 

Și am spus da sigur, pot să o dovedesc, le-am dat actele firmei, le-am dat extrasele și au văzut că într-adevăr, atât făceam pe lună.

Și știu că le-am zis că vreau să mă duc în Las Vegas. Nu știu, mi-a venit așa pe loc, să le spun chestia asta, am zis că  vreau să mă duc în Las Vegas.

Bun, le-am spus chestia asta cu Vegasul, tipul s-a apucat să râdă și mi-a dat viza, cam astea au fost toate întrebările. “Ok, da cât câștigi?” Dacă am angajați și de ce vreau să merg în America? Și am spus da ok, vreau sa mă distrez 2 saptamani.

M-am dus la aeroport, bagajul făcut, tot pregătit să mă duc în America, am renunțat la chiria din Cluj, surpriză, nu m-au acceptat la ghișeu, la ghișeul de check-in de la aeroport. Mi-au spus că au primit un mail de la Ambasada Americii, cum că nu pot pleca în America din cauză că sunt pe o listă neagră de-a lor. 

Nu știam exact ce înseamnă lista asta neagră, am aflat mai târziu că era posibil ca din cauză că, am fost în ultimele 14 zile în Uniunea Europeană, nu am voie să călătoresc și nu am voie să merg spre America.

Așa că, nu m-au lăsat să mă îmbarc în avion, data trecută, dar acum, în sfarsit m-au lăsat și singura variantă ca să ajungi în America momentan, îi dacă mergi prin Turcia sau printr-o țară care îi în afara spațiului Schengen practic. 

Motivul pentru care nu m-au lăsat să plec era din cauza biletului de avion spre Polonia. Asta am aflat mai târziu, din cauză că eu mi-am cumpărat biletul de avion spre Polonia, chiar dacă eu nu m-am îmbarcat în acel avion.

A treia oară, în sfarsit m-au lăsat să mă îmbarc în avion. Ajung în Istanbul și în Istanbul la poartă, din nou mă opresc turcii, cum că sunt marcat în sistemul lor, exact același mail pe care l-au primit cei din Cluj l-au primit și cei din Istanbul. 

Mai aveam 3 ore până la zbor și trebuia să fac rost de o dovadă. Am sunat la aeroportul din Cluj, nu știau nimic. Ultima variantă era sa vorbesc cu cei de la Vola, eu îmi luasem biletul prin Vola. Am avut noroc că, cu 10 minute înainte să se închidă porțile, cei de la Vola mi-au trimis un mail pe engleză. 

Am ajuns în America, iar aici din nou m-au oprit și americanii când am ajuns, și mi-au pus câteva întrebări. Până la urmă m-au lăsat și mi-au dat viza pe 6 luni de zile.

Acum, de ce ți-am povestit lucrul ăsta? Pentru că mi-am dat seama că travelling-ul ăsta e în sine un skill. Dacă înveți sa faci freelancing, poți să faci travelling foarte lejer, în sensul în care, ai resurse să faci travelling în mod confortabil.  Adică, nu trebuie sa pierzi așa mult timp în skill-ul de travelling, dacă tu deja poți să lucrezi și să faci bani din freelancing.

Hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită. O să vorbesc de aici din America, adică probabil că, call-ul va fi după masă, îți pot povesti mai multe despre America, despre calatorit și să vorbim despre freelancing, să vedem cum te putem aduce cât mai repede în stadiul de freelancer.

Transcriere completă

Salut! Sunt Raul, de la Libertate.init, în acest video vreau să vorbesc despre cum am ajuns în America și cum mi-am dat seama că a călători e un skill, pe care poți să-l înveți. 

Am încercat să ajung în America din August 2020, atunci am aplicat prima dată pentru viză, pentru viză da, trebuie să completezi un formular online pe site-ul ambasadei, după ce completezi formularul, le mai trimiți o poză, plătești și te poți programa la un interviu. 

M-am programat în August, la primul interviu, și din August până în Iunie 2021, mi s-au anulat toate interviurile. Adică, mă programam la interviu, stăteam o lună de zile și îmi spuneau că: “appointment cancelled”, din motive de Covid și că nu mai funcționează Ambasada pentru vize de turism sau pentru vize temporare.

În fiecare lună am încercat din nou, am încercat să aplic din nou la viză, din nou mi se anula interviul și mă tot programa și mi se tot anula. Până în Iunie sau Iulie anul ăsta, când în sfârsit m-au acceptat la interviu și mi-am dat seama că nu se mai anulează pentru că nu am mai primit nici un mail cu o lună înainte. 

Așa că m-am dus la București, la Ambasada Statelor Unite de la București, eram încântat că în sfârșit o să-mi i-au viza și am văzut la coadă, adică practic ne-a chemat pe toți la un loc, erau 100 de persoane. 

100 de persoane așteptau toți la 7:30 dimineața să intre în Ambasadă, să aibă interviul pentru viză. Nu știam exact ce presupune interviul ăsta pentru viză, dar cumva cu câteva zile înainte, m-am gândit că poate ar fi bine să le duc ceva documente în plus, chiar dacă nu se specifica nicăieri pe site-ul Ambasadei că ai avea nevoie de ceva documente. Cred că se specifica undeva că ar ajuta dacă ai ceva documente doveditoare în plus în anumite situații. 

Și m-am gândit, ok, ce documente să le duc în plus, ca să le dau încredere mai mare să îmi dea viza și le-am dus documentele de la firmă, le-am dus extract de cont, actele firmei și niște extrase din Registrul Comerțului, ca să vadă că am mai multe companii, mai multe business-uri. 

Ajung la interviu, înaintea mea cred ca au fost 60 de persoane și la interviu în Ambasada sunt ghișee, adică poți să-ți imaginezi un șir de ghișee, tu practic mergi de la un ghișeu la altul și pun pariu că la fiecare ghișeu îți evaluează cumva un anumit lucru. 

Probabil că la unul mi-a evaluat nivelul de engleză, la altul mi-a evaluat nu știu, scopul călătoriei, vedea dacă sunt o persoană ok și fiecare ghișeu cumva te evalua, dar decizia de a-ți da viza sau nu, e o decizie care e relativ subiectivă, în sensul că, se uită la niște criterii, dar e tot o decizie subiectivă și tot niște persoane din spate decid dacă vei primi viza sau dacă nu o vei primii.

Mie mi-au cerut, adică m-au întrebat la un moment dat: “ok, cât câștigi pe lună? Sau ce venituri ai pe lună?” Le-am spus o sumă, o sumă pe care o făceam pe lună și mi-au spus: “ok, poți să dovedești lucrul ăsta?” 

Și am spus da sigur, pot să o dovedesc, le-am dat actele firmei, le-am dat extrasele și au văzut că într-adevăr, atât făceam pe lună și era interesant că au stat, m-au ținut o oră, adică, am stat practic o oră sa aștept la coadă, până ce m-au chemat la un moment dat într-o încăpere separată, unde am avut interviu cu o persoană de acolo, și care m-a întrebat: “Da, am văzut că pe una dintre firme ai angajați, am văzut că faci sumele astea, unde vrei să mergi? De ce vrei să mergi în America?” 

Și știu că le-am zis că vreau să mă duc în Las Vegas. Nu știu, mi-a venit așa pe loc, să le spun chestia asta, am zis că  vreau să mă duc în Las Vegas. “De ce vrei să mergi în Las Vegas?” Pentru că, vreau să mă distrez, știu că acolo e locul în care te poți distra, știu că e viața de noapte foarte faină.

Pe moment nu mi s-a părut un răspuns bun, adică nu știu de ce mi-a venit ideea asta, pentru că eu oricum mă duceam în New York, dar cumva m-am gândit că dacă le spun de Las Vegas și le spun că practic vreau să mă duc să consum bani, o sa fiu mult mai ușor de acceptat pentru viză, decât dacă le zic că mă duc în New York sau într-un oraș în care, poate s-ar fi gândit că aș fi lucrat, mai ales că am observat la cei de dinaintea mea care au fost la interviu că, din 60 de oameni pe care i-am văzut înaintea mea, doar o singură persoană a fost acceptată și tipa era manager de restaurant în București.

Pe toți ceilalți i-au respins, erau foarte mulți tineri, în momentul în care te-au văzut că ești tânăr și nu ai venituri suficiente, te-au respins. Nu știu dacă așa a fost și înainte de pandemie, dar acum din experiența mea și din ce am văzut la Ambasada, se dă foarte greu viza de America.

Bun, le-am spus chestia asta cu Vegasul, tipul s-a apucat să râdă și mi-a dat viza, cam astea au fost toate întrebările. “Ok, da cât câștigi?” Dacă am angajați și de ce vreau să merg în America? Și am spus da ok, vreau sa mă distrez 2 saptamani.

Am mers înapoi la ghișeu, mi-au spus că o să îmi trimită pașaportul în câteva zile lucrătoare, aparent mi l-au trimis în a doua zi. Adica, în 2 zile a și ajuns în Cluj pașaportul, ceea ce mi s-a părut super rapid. După ce am avut pașaportul cu viza, eu chiar în perioada respectivă eram încă în Praga, eu am zburat din Praga în București, să mă duc la interviul de viză, după aceea am ajuns din București înapoi în Praga, pentru ca mai aveam câteva zile de stat în Praga. 

În momentul în care m-am întors din Praga știam deja că pașaportul mi-a ajuns în România, mi-am și luat biletul de avion pentru România, iar biletul spre America mi l-am luat cu o săptămână după ce m-am întors din Praga. Și mi-am luat o escală prin Polonia, adică, prin Polonia era super ieftin biletul, era undeva la 600 de euro biletul dus-întors spre America. 

M-am dus la aeroport, bagajul făcut, tot pregătit să mă duc în America, am renunțat la chiria din Cluj, surpriză, nu m-au acceptat la ghișeu, la ghișeul de check-in de la aeroport. Mi-au spus că au primit un mail de la Ambasada Americii, cum că nu pot pleca în America din cauză că sunt pe o listă neagră de-a lor. Nu știam exact ce înseamnă lista asta neagră, am aflat mai târziu că era posibil ca din cauză că, am fost în ultimele 14 zile în Uniunea Europeană, nu am voie să călătoresc și nu am voie să merg spre America.

Eram pe lista neagră și avea sens pentru că după ce am citit și eu mai în detaliu condițiile de călătorie, și dacă ai fost în Europa, in UE, în ultimele 14 zile, nu poți să ajungi în America. Deci eram pe lista lor neagră. Și am zis ok, o să mai stau încă 9 zile în Cluj, mi-am luat hotel, mi-am luat cazare, am mai lucrat cu echipa din Cluj, am mai stat încă vreo 9 zile și după aceea am zis că sigur acum am depășit termenul de 14 zile, o să mă lase să plec.

M-am dus la aeroport, am trecut de check-in, eram deja fericit că trec de check-in, poate o să și las video de pe Instagram aici:

Continui experiența de nomad digital, și de data asta o să mă duc în New York. Am încercat și săptămâna trecută să plec, doar că zborul era prin Polonia și dacă îi printr-o țară care îi în spațiul Schengen, nu te lasă să pleci, pentru ca trebuie să stai 14 zile într-o țară care îi în afara spațiului Schengen. 

Așa că, nu m-au lăsat să mă îmbarc în avion, data trecută, dar acum, în sfarsit m-au lăsat și singura variantă ca să ajungi în America momentan, îi dacă mergi prin Turcia sau printr-o țară care îi în afara spațiului Schengen practic. De data asta mă duc prin Turcia, prin Istanbul și să sperăm că mă lasă să mă urc in avionul spre New York.

Și apropo, dacă vrei să mă întrebi despre cum e viața de nomad digital sau despre freelancing, poți să îmi scrii oricând pe Instagram, raul.libertateinit e ID-ul meu de Insta. De data asta am trecut de check-in și am ajuns până la poartă și m-au oprit la poartă, tot funcționarii de la aeroport, pe același motiv. Adică, aș fi mers în ultimele 14 zile în spațiul Schengen. 

Asta e interesant, că cele 14 zile sunt pentru spațiul Schengen și România nu e în spațiul Schengen. Adică, trebuia să fi stat 14 zile într-o țară din afara spațiului Schengen, ca să pot să plec în America. Doar că de data asta, nu era corect pentru că, eu am stat deja cred că 16 sau 17 zile în România, nu am ieșit din țara și chiar și așa nu m-au lăsat să plec. 

Motivul pentru care nu m-au lăsat să plec era din cauza biletului de avion spre Polonia. Asta am aflat mai târziu, din cauză că eu mi-am cumpărat biletul de avion spre Polonia, chiar dacă eu nu m-am îmbarcat în acel avion, cumva americanii au presupus că eu am intrat în Polonia și practic, perioada respectivă a început să curgă de 14 zile. Adică, trebuia să ies din Polonia. Deși eu nu m-am îmbarcat în avion, dar eu eram marcat în sistemul lor de date ca eu aș fi fost în Polonia. 

Am zis ok, bun, hai să stau 14 zile de la biletul spre Polonia. Adică nu am ce să fac, trebuie să stau 14 zile de la data când mi-am luat biletul spre Polonia. Am stat practic 3 saptamani, am stat mai mult de 14 zile și să încerc din nou, să încerc a treia oară să plec în America.

A treia oară, în sfarsit m-au lăsat să mă îmbarc în avion. Ca să ajungi în America, singura variantă momentan este să mergi prin Turcia sau prin Serbia, adică trebuie sa mergi printr-o țară care nu e în spațiul Schengen și să nu fi fost tu înainte în spațiul Schengen, adică să nu fi fost cu 14 zile înainte în spațiul Schengen.

Ajung în Istanbul și în Istanbul la poartă, din nou mă opresc turcii, cum că sunt marcat în sistemul lor, exact același mail pe care l-au primit cei din Cluj l-au primit și cei din Istanbul. Și acum eram ok, cum o să pot ajunge eu în America? Adică nu are nici un sens, aproape de 2 luni de zile nu am ieșit din România. 

Da, am înțeles că e biletul de Polonia, am stat 14 zile și de la biletul de Polonia și tot nu mă lasă să plec. Doar că funcționarul ăsta turc, care era la poartă, mi-a spus: “Dacă îmi arăți o dovadă, că nu te-ai îmbarcat în avionul de Polonia, o să te las să te îmbarci în avionul de America. O să le trimit la cei de la border control din America și dacă ei o să-ți permită asta, o sa te îmbarci”. 

Mai aveam 3 ore până la zbor și trebuia să fac rost de o dovadă, dar de ce dovadă să fac rost? Adică, am sunat la aeroportul din Cluj, nu știau nimic, nu numai că nu știau, dar au și râs de mine, adică au zis că: “da, hahaha, nu ai nici o șansa să ajungi în America, au fost și alții care au încercat.” Deci voi nu mă puteți ajuta, da, am înțeles asta. 

După aceea, am sunat la Polish Airlines ca să văd că zborul inițial era cu Polish Airlines. Să văd dacă ei pot să-mi dea ceva dovadă cum că nu m-am îmbarcat. La Polish Airlines degeaba suni, că nu răspunde nimeni, au doar roboți, intri dintr-un robot în altul, și robotul răspunde greu și nu poți obține nimic de la ei. 

Ultima variantă era sa vorbesc cu cei de la Vola, eu îmi luasem biletul prin Vola, să le dau un mail și să văd dacă pot să-mi trimită ei ceva pe engleză, cum că i-au contactat pe cei de la Polish Airlines, o dovadă cum că nu m-am îmbarcat în zborul respectiv. 

Am avut noroc că, cu 10 minute înainte să se închidă porțile, cei de la Vola mi-au trimis un mail pe engleză. Nu era nimic special, nu era o dovadă de la Polish Airlines, era un simplu mail pe engleză, în care mi-au spus: ”The passenger, Raul Pop has cancelled the flight with Polish Airlines”, ceva super basic. 

Cumva asta a fost ultima mea șansă să mă îmbarc spre America. I-am trimis la funcționarul turc, pozele cu mail-ul și cu pașaportul meu, i-am spus că nu m-am îmbarcat, trimite-le la ăștia și dacă mă acceptă bine, dacă nu, nu știu ce pot să-ți trimit, ce pot să-ți aduc în plus, că ăștia de la Polish nu răspund și era și weekend. Mai era un minut până ce să se închidă porțile, și m-au acceptat la zbor. 

Am fugit până în avion, efectiv am fugit până la avion. Au spus: “Ok, du-te rapid să te verifice ăștia, până atunci îți verific eu pașaportul și după aceea fugi până în avion, că se închid porțile la avion, se închid ușile la avion”. Am fugit efectiv în avion și eram super nu știu, grateful că în sfârșit am reușit să mă îmbarc în acel avion. 

Am avut noroc cu tipul ăsta din Turcia, eu habar nu aveam că ei au contact cu cei din America și că pot să fac lucrul asta, adică pot să dovedească la cei din America că, bă eu nu am fost în Polonia, adică eu n-am ieșit din spațiul Schengen, pentru că altfel nu știu cum s-ar fi șters zborul ăla spre Polonia din baza lor de date, adică americanii puteau să creadă că eu sunt încă în Polonia.  Adică nu avea nici un sens cumva, dar nu s-ar fi șters niciodată zborul spre Polonia. 

Am ajuns în America, iar aici din nou m-au oprit și americanii când am ajuns, exact pe aceeași situație, că “ok, ai fost in Polonia, care a fost situația cu tine? Câți bani ai? Câți bani vrei să consumi aici la noi? Unde o să stai?” Mi-au pus câteva întrebări, până la urmă m-au lăsat și mi-au dat viza pe 6 luni de zile.  Deci practic acum pot să stau în America până în Februarie. 

Acum, de ce ți-am povestit lucrul ăsta? Pentru că mi-am dat seama că travelling-ul ăsta e în sine un skill și chiar dacă apar anumite probleme, adică da ok, nu știam cum să călătoresc în mod eficient după perioada de Covid, nu știam că sunt regulile astea pe America. 

Mă puteam informa înainte, dar nu m-am informat, am fost mai mult pe acțiune, decât să citesc foarte mult înainte și să mă informez. Nu a fost ok ce am făcut pentru că eu mi-am indus problema asta cu cele 14 zile și cu biletul spre Polonia, dar în același timp chiar dacă am avut o problemă, nu m-am oprit până ce nu am rezolvat. 

Am încercat de mai multe ori, până ce am rezolvat această problemă. Travelling-ul în sine e un skill, pe care poți să-l înveți, la fel și freelancing-ul, e un skill pe care poți să-l înveți. Dacă înveți skill-ul de travelling, poți sa fii oriunde, poți să călătorești oriunde în lume ușor, cu costuri reduse și să te adaptezi foarte repede dintr-un loc în altul, dintr-un oraș în altul. 

Dacă înveți sa faci freelancing, poți să faci travelling foarte lejer, în sensul în care, ai resurse să faci travelling în mod confortabil. Pentru că e una să faci travelling, să fii backpacker și să stai cu 100 de euro într-un loc și e alta să ai și niște condiții și să poți să-ți permiți niște anumite lucrurii din acel loc. 

Adică, nu trebuie sa pierzi așa mult timp în skill-ul de travelling, dacă tu deja poți să lucrezi și să faci bani din freelancing. Dacă vrei să înveți cum să faci freelancing și poate sa fii digital nomad, nu e ușor. Adică sunt multe challenge-uri, o să mai intru în detalii și în alte video-uri legate de asta. 

Hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită. O să vorbesc de aici din America, adică probabil că, call-ul va fi după masă, îți pot povesti mai multe despre America, despre calatorit și să vorbim despre freelancing, să vedem cum te putem aduce cât mai repede în stadiul de freelancer. 

Eu am fost Raul, sunt aici cu skyline-ul New York-ului în spate și sper să ne auzim în curând. 

Salut!