Sumar
Astăzi vă prezentăm experiența lui Daniel Pancu, DevOps freelancer și fondator al unui business, dar și ONG, în care își investește veniturile din IT. Astfel, el aduce un impact notabil în cadrul comunității din Iași, ajutând tații privați de libertate să aibă o șansă la o relație mai apropiată de copiii lor. De asemenea, el deține și o cafenea destinată oamenilor străzii, care sunt în număr din ce în ce mai mare. Dar visul lui nu se oprește aici! El dorește să pună bazele unei cantine, destinate oamenilor fără un acoperiș deasupra capului.
În cazul în care v-ați întrebat vreodată ce ați putea face cu un venit atât de mare din freelancing, iată exemplul lui Daniel! O atitudine modestă este ceea ce te face să te deblochezi și să folosești potențialul tău propriu la capacități maxime! Toate lucrurile bune care ți se întâmplă trebuie să fie o motivație pentru a întoarce acele lucruri pozitive în comunitate, în societate.
Obiectivele superficiale, precum achiziționarea unei mașini, a unei case, achitarea mai rapidă a unui credit, călătorii în jurul lumii și în destinații exotice, nu te pot motiva pe termen lung! Ca freelancer în IT e destul de ușor să atingi astfel de scopuri. Greșeala multora este aceea că după ce ajung în punctul în care și-au propus, nu mai găsesc acea motivație, nu mai găsesc acel ceva care să îi determine să fie din ce în ce mai buni și să se autodepășească încontinuu. Setarea unor obiective dificile, care ies din tipar, nu este ușoară, însă este cea care poate aduce cel mai mare nivel de satisfacție.
Munca continuă la propria persoană, la nivelul de cunoștințe se poate face doar cu foarte, foarte multă pasiune. Daniel, ghidat de această pasiune pentru binele oamenilor din jurul lui, a reușit să își mărească consistent veniturile ca freelancer DevOps, demonstrând că indiferent pe ce tehnologie ești, dacă ai acel spark, poți face treabă foarte bună și freelancing de calitate.
Dacă vrei să faci trecerea spre freelancing nu pentru a face mai mulți bani sau să călătorești toată ziua prin alte țări, ci pentru a avea mai mult impact în societatea din jurul tău, în lumea din jurul tău, în viața prietenilor sau a apropiaților tăi, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, intră pe libertate.init.ro și programează-te la un call.
Noi am fost Raul, Cristi și Daniel! Salut!
Transcriere completă
Salutare! Este meci cu Daniel Pancu, un programator foarte bun și care a prins ofertă înainte să intre în programul Libertate.init(), sau cam în paralel în timp ce intra în programul Libertate.init() a prins deja o ofertă foarte bună și totuși a decis să facă programul Libertate.init() și să continue cu structura noastră. Daniel, hai să începem un pic discuția pe zona asta de, ok, de ce ai ales să continui cu programul, deși tu ai prins o ofertă, deși aveai ceva stabil, ceva ok, în zona asta de contracting, de contractor?
Daniel: Prima dată vreau să încep, să zic, cu ce aveam în minte înainte să încep programul și aveam cumva un feeling puternic că o să găsesc un contract. Deci, când am ales să intru în program, eu cumva știam că o să prind niște contracte bune. Numai că am intrat în program pentru că știu că am, aveam foarte multe lacune ca… și poate mai am, ca freelancer, adică legat de imaginea mea, am nevoie ca să îmi formez imaginea și am văzut la voi chestiile astea, am văzut prezentat tot în toate video-urile astea de prezentare și am zis că nu am informațiile necesare și am nevoie să învăț de la voi cum ar trebui să îmi formez imaginea, asta în primul rând.
Aicea mi se pare fascinant că tu ai avut cumva modestia asta și umilința, să zic așa, să știi, să accepți că nu știi și să vrei să înveți. Că multă lume, când nu știu, acceptă o ofertă mai mare și poate se dublează sau se triplează față de cât era înainte, zice că bă, am reușit! Gata! Nu mai are rost! Ce să mai învăț în plus? De la cine să mai învăț? Și de unde îți vine lucrul ăsta? Știu, eu am vorbit cu tine, știu mai multe lucruri despre tine, o să intrăm în detaliu, dar îs curios cum vezi tu lucrurile, de unde îți vine acest ego scăzut, adică că ai călcat pe ego efectiv și accepți ajutor? O întrebare grea.
Daniel: Nu e o întrebare grea, numai că răspunsul îi mult mai complex. Viața mea, cred că cumva, viața mea nu a fost așa, super favorabilă și am avut, să zic așa, foarte multe probleme în viața mea, de mic copil și cred că la un moment dat, nu știu, Dumnezeu și-a pus mâna peste mine și m-a învățat niște lucruri și m-a învățat că dacă o să fiu, să zic așa, smerit și o să îmi fac treaba, lucrurile o să meargă foarte ușor și foarte bine și asta se întâmplă. Și na, asta e etica mea. Și funcționează pentru mine.
Cu siguranță sunt niște principii foarte solide acolo și te ajută, adică le regăsesc și în mine și pe mine mă ajută să mențin nivelul ăsta de, cum spui tu, smerit, sau cu ego scăzut, că sunt sinonime, practic, lucrurile ăstea, astfel încât să poți să avansezi și să te deblochezi pentru că de multe ori, tu ești propriul tău obstacol, știi, în a realiza anumite lucruri și practic renunțăm la treaba aia cât să deblochezi o grămadă de potențial.
Da, îmi amintesc că acum câteva săptămâni, când am avut call-ul de consultanță cu Daniel, efectiv mi s-o făcut pielea de găină în call, pentru că el îi implicat în comunitatea locală, are și un business local și ajută și știu că ajutai oameni care poate nu au avut șansa ta și au fost, oameni care… Pot să zic în video-ul ăsta?
Daniel: Da, da, da. Dacă nu, zic eu câteva chestii.
Da, adică oameni care îs închiși, care îs în închisoare, i-a ajutat să se reconecteze cu familiile lor și chiar vreau să intri mai în detaliu în zona asta, că poate sunt oameni care ne ascultă și poate vor să contribuie la asta, adică ai un ONG care…
Daniel: Da, da. Am un business, dezvoltat cu familia mea și să zic așa, mulți frați pe care îi am în familie și ne ocupăm de 2 proiecte mari, de câțiva ani chiar, de zile. Unul dintre ele e un proiect cu oamenii străzii și mergem în Iași. Ce am aflat eu de la Primărie e că declarați îs vreo sută și ceva de oameni, dar am aflat în total, că undeva cifra e pe undeva la 400-500 de oameni care stau pe stradă și nu au și nu îs… Cumva sunt tot felul de oameni, tot felul de tipuri de oameni și încercăm să le dăm mâncare, dar cel mai important, ne dorim pe viitor, să reușim să construim ceva pentru ei. Noi ne-am dorit să facem o cafenea, am făcut-o. Și ne dorim să facem o cantină în Iași, dar avem nevoie în continuare, de capital să finanțăm asta. Pe lângă treaba asta, ne ocupăm, suntem, am intrat într-o organizație care se cheamă ”Zi cu tata”. Nu e o organizație făcută de noi, e o organizație făcută de un tip de la Timișoara, în care, pur și simplu, în orașul tău, poți să te implici în închisori, pentru persoanele care au copii și au fost închiși și vă dați seama. Ce facem noi sunt niște cursuri. Intrăm în închisoare, ținem o lună și ceva de cursuri, pentru ei, ca să îi ajutăm să fie mai buni părinți și închisoarea ne dă dreptul să scoatem câțiva din ei, odată la un timp, îi ducem în cafenea, se întâlnesc cu copiii lor, cu soțiile lor. Facem niște lucruri practice. Copiii ăia au cumva, experiența aia, îs cu tata, uite fac, am făcut un scăunel, am făcut, să zic, ceva, un lucru manual și se leagă așa, o legătură între ei și reușim să punem în practică ce îi învățăm. Asta e cel mai important și mulțumim și autorităților din Iași că, cumva îs cu noi și cam asta. Și le arătăm și partea asta, ce a făcut Dumnezeu pentru noi, asta e, asta e mare.
Foarte tare.
Asta efectiv, nu știu, mă face să mă bucur că îs în programul ăsta și…
I get it! Nu știu dacă se vede.
Cristi deja are piele de găină.
Pe bune, chiar…
Ți-am și zis, Dane, că ai acces nelimitat la noi. Poți să ne întrebi orice. Vreau să te ajut să crești cât de mult în zona asta, pentru că știu că tu, resursele pe care le ai, o să le investești în cauze de genul și asta încă efectiv, nu există, adică nu știu…
Yep. Și cu prima ocazie în care sunt sau suntem în Iași, dăm un semn și cine știe ce content iese de acolo și care poate aduce mai multă atenție și mai multă lumină pe treaba asta.
Da. Bun. Hai să vorbim un pic și despre tehnologii. Tu pe ce stack ești și pe ce ai vrut să faci freelancing și pe ce faci freelancing acuma?
Daniel: Primii 2 ani care îi am de experiență i-am muncit ca FullStack Developer, adică parte de front-end și parte de back-end, cu baze de date și ușor, ușor am mers pe zona asta de back-end și DevOps. Am început să învăț mai multe lucruri despre DevOps și mi-am dat seama că este o foarte mare nevoie în arhitecturile astea, de micro-servicii, servicii orientate pe Elbec sau Event Driven Arhitecture. Și cumva, m-am îndrăgostit de asta și acum lucrez chiar la fostul loc de muncă. Am fost desemnat să fac 50% partea de DevOps, 50% partea de back-end. Și în DevOps, cumva, DevOps-ul a evoluat în ultimii ani, avem infrastructure as code, avem chestii complexe, cloud. Avem tot felul de lucruri care îs foarte, foarte interesante, nu mai e cum era odată, acum 6 ani. Asta în mare, așa.
Ok și pe proiectul ăsta de freelancing pe care l-ai prins, practic îi pe jumătate back-end, jumătate DevOps, corect?
Daniel: Da, da.
Și tu ai vrut cumva să tranzitezi pe partea de DevOps, că asta te pasionează mai tare.
Daniel: Nu chiar, nu chiar. Eu îmi doresc cumva să fiu Developer, dar să găsesc proiectele în care pot să fac development în zona de DevOps și sunt proiecte în care efectiv te implici în tot ce înseamnă automatizarea procesului. Și îs chestii complexe, dar și proiectul trebuie să fie de așa natură.
Mi se pare că te-ai nișat într-o zonă interesantă, asta cu development pe DevOps. Și da, este piață. Este piață și pentru asta, adică tu ai dovedit că este piață în zona asta. Tu ești primul, practic, care și-a prins un proiect, care e mai mult pe DevOps decât pe back-end adică mai mult pe DevOps decât pe back-end.
Care a fost motivația ta pentru freelancing, ținând cont și de povestea pe care ai spus-o. Sunt curios unde se potrivește freelancing-ul în toată ecuația vieții tale?
Daniel: Acuma vreo 4 ani de zile am întâlnit o personă care făcea freelancing. A făcut freelancing 6 luni de zile la o firmă care avea sediul aici, dar erau doar 4 angajați și după aia a fost dat afară, a fost închisă firma și persoana aia lua un salariu foarte mare, avea un program super flexibil, față de mine, care lucram la o corporație și cumva nu era așa flexibil programul. Și totodată mi-o dat curaj cumva să mă gândesc că pot să strâng niște bani, cu care, pe urmă, să pot să, eventual să investesc în ceva și să reușesc să îmi ating visurile care le am. Și atunci am zis, ok, trebuie să fie, trebuie să fie o soluție, chiar dacă puțini oameni fac asta, trebuie să fie. Și am rămas așa, cu un gând în inima mea că o să reușesc odată, să reușesc ”să fur” partea asta de freelancing, chiar dacă lucrez din România. Dar nu știam piața, era cumva… nu cunoșteam nimic… ca o persoană care nu are informații dar ține așa, un gând acolo, care na…. Motivația, să zic așa, îi următoarea: în primul rând, lucrezi pentru tine. Eu asta consider – că lucrezi pentru tine, e firma ta. Mi-o plăcut băieții din prima săptămână, când am intrat și am lucrat. M-au tratat exact ca un consultant, nu m-au tratat ca o persoană care are nu știu câți ani experiență și trebuie să execute ceva, ci pur și simplu trebuie să vină, să ofere o soluție. Și pentru mine, asta-i, să zic așa, în engleză, like a relief. Adică pot, în sfârșit, să le arăt ce știu și să le arăt că-s bun. În corporație, totdeauna, persoanele care au fost peste mine cu câțiva ani experiență, dacă veneau și spuneau nu, dar nu se pricepeau la lucrul ăla, cumva, asta crea o tensiune pentru mine, da? Nu reușeam să arăt ce știu, nu reușeam să le arăt că pot să vin cu o soluție și trebuia totdeauna să lupt. Am luptat anul ăsta la firmă, anul trecut la firma asta la care am lucrat, am lucrat foarte mult să le arăt că se poate, nu-i adevărat dacă omul zice nu, nu se poate, Dane, stai liniștit, nu se poate. Chiar se poate, eu știam că se poate. Și a trebuit să lupt cu ei, pe când la firma asta nu fac asta. Oamenii vin la mine, chiar majoritatera-s DevOps, nu-s developeri. Eu îs singurul back-end developer în toată echipa asta și oamenii deja mi-au dat task-uri super faine și-s bucuros de asta. O să le arăt că se poate face ușoară treaba.
E atât de mult potențial în mulți oameni care sunt în firmele astea, știi? Și ierarhia care e în firme, de multe ori, cenzurează, să zic așa, potențialul respectiv, îl limitează grav. Și sunt oameni care ar putea efectiv să crească, dar prin niște procese birocratice nu au cum și e un peisaj din ăsta, kafkanian aproape, în care na, pur și simplu nu are sens, dar trebuie să faci așa pentru că așa a zis ăla de sus, care are poate doar mai multă experiență decât tine în firma aia, nu neaparat și calitatea pe care o oferă e mai bună decât ceea ce poți tu să faci.
Da, și chiar dacă e o idee bună, știi, cu care vine o persoană din firmă, trebuie să își împingă ideea prin layere de management sau de…
Yep! Stai în politică, discuții, fel și fel, să încerci să faci lobby și așa, mi se pare… Nu știu. Nu îmi place jocul ăsta și nu îmi place jocul ăsta de… într-o firmă, știi?
Daniel, care crezi tu că e principalul avantaj de a fi parte din comunitatea Libertate.init()?
Daniel: Cred că principalul avantaj pentru mine e acela că pot avea acces la proiectele pe care le postează colegii și pot cumva să identific anumite tipuri de roluri pe piața de freelancing și al doilea avanataj e că voi sunteți mentori. Adică sunteți niște persoane dedicate și faceți lucrurile profi. A fost peste așteptările mele! Și asta mă bucură. Și faceți o echipă ideală. Tu, Cristi, cu Raul! Adică vă împărțiți foarte bine task-urile, să zic așa și ce aveți de făcut și împreună reușiți să oferiți cel mai bun content și ce avem nevoie, ca să putem să trecem pe partea asta, de freelancing.
Eu abia aștept să crești în zona asta, adică tu acuma ai intrat doar în zona de freelancing, să stabilizezi cumva nivelul la care ești, să scalezi peste nivelul ăsta și să faci lucruri foarte faine acolo, în comunitate. Pentru că da, dacă nu le faci tu, cine să le facă, știi? Adică eu așa văd lucrurile, că cineva trebuie să vină cu inițiativa, cu resursele și să schimbe efectiv lumea din jurul lui spre mai bine. Până la urmă, despre asta este vorba. Că freelancing-ul în sine nu e o destinație finală, adică nu îl văd, da, ok, faci mai mulți bani. Nu te ajută cu nimica să faci mai mulți bani, nu o să te facă fericit, dar în momentul în care schimbi viețile unor oameni și poți să vezi că banii pe care îi faci au impact în societatea din jurul tău, asta îi, nu știu, îi ceva ideal, adică ceva de vis. Asta e viața pe care vrei să o trăiești.
Daniel: Chiar am avut niște discuții acum cu niște programatori care vor vrea să intre în programul nostru și tot legat de mentalitatea asta, băi, da până la urmă ce o să faci cu atâția bani? Asta e ideea.
Asta e interesant!
Daniel: Cred că obiectivul îi ăsta, să-ți setezi niște target-uri foarte înalte, nu doar o mașină, nu doar o casă. Ok, îți setezi lucrurile ăstea pentru că îți dau o satisfacție, dar trebuie să fie puțin mai sus și asta o să te ajute totdeauna să tragi mai bine, să te ridici mai sus și o să faci lucrurile foarte bune. Dacă te-ai gândit că vrei să faci rost doar de o mașină, 30.000 de euro, 40.000 de mii… hai 60.000 de euro o mașină și după ce ai ajuns la mașina aia, parcă totul, așa, te-o plafonat, nu mai ai un ideal, pentru ce mai tragi? Ok, vin la muncă să ce? Știi?
Da știți ce se întâmplă aici? Majoritatea programatorilor, sau a oamenilor din România copiază obiectivele ăstea de la persoanele din jur, știi? Pentru că nu au un alt sistem de referință, nu știu altceva în jurul lor. De la părinții lor, de la frați, veri, tot mediul… Na, asta e narativa clasică, știi? Îți iei mașină, îți iei casă, te așezi cu familia și asta e viața, știi? Și viața e mult mai largă de atât, știi, dacă îndrăznești, în primul rând. Asta trebuie! Să îndrăznești să vrei mai mult de la tine, să ai un impact mai mare în jurul tău. Uite, cum te implici tu în proiectele ăstea, adică sunt lucruri pe care, poate 1% din oameni le fac și sunt oamenii ăștia, mai puțin, care îndrăznesc mai întâi să ceară și apoi să vadă care sunt soluțiile să ajungă acolo. În momentul în care nu îndrăznești să ceri asta de la tine, normal că freelancing-ul, na, nu are sens. De ce să faci mai mulți bani, da? Dar e o mentalitate limitată de mediul din jur, practic. Și da, sper aicea că oamenii care se uită acuma să se uite la ceea ce faci tu, să vadă tipul de sistem de valori pe care tu îl transmiți, că nu e neaparat vorba doar de a-mi achita un credit mai repede sau de a-mi lua o casă șamd, ci mai mult de implicare în societate, de implicare în România, de comunitatea locală, nu neaparat o comunitate foarte mare, pentru că dacă mai mulți oameni ca tine, dacă ar fi 100 de oameni ca tine, deja câtă diferență ar face treaba asta, știi?! Și ar fi, e incredibil, știi?
Da, adică să și accepți responsabilitatea asta care, da, vine cu banii mai mulți, da e o responsabilitate care îți permite să fii creator, adică îți permite să ai impact. Bun. Daniel, îți mulțumim foarte mult pentru timpul pe care ți l-ai alocat astăzi și pentru discuția de astăzi. Sper să fie utilă pentru multă lume. Noi oricum, ne auzim în continuare în comunitate și îi dăm drumul pe partea asta de freelancing.
Daniel: Da! Și eu mulțumesc mult și să aveți o zi faină și ne auzim!
Dacă vrei să faci trecerea spre freelancing nu pentru a face mai mulți bani sau să călătorești toată ziua prin alte țări, ci pentru a avea mai mult impact în societatea din jurul tău, în lumea din jurul tău, în viața prietenilor sau a apropiaților tăi, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, intră pe libertate.init.ro și programează-te la un call. Noi am fost Raul, Cristi și Daniel! Salut!
Salutare!