Blog Libertate în IT

Sumar

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Abdel, el e Senior PHP developer, proaspăt freelancer. Astăzi o să vorbim despre experiența lui cu freelancingul. 

Abdel: Tehnologia asta am avut-o în față atunci, dar programarea în sine, de mic – îmi plăceau calculatoarele și așa. Când m-am stabilit în România a trebuit să intru la facultate și am ales ceva ce ține de calculatoare […] am fost cu el unde lucra și după ce am plecat de acolo am început să colaborez cu acel prieten. Am lucrat timp de 2 ani și ceva cu el ca full stack developer pe PHP, Javascript, tot ce ține de web și, la un moment dat, am vrut să fac o schimbare și să trec la următorul nivel de a face freelancing.

Abdel: Din cauză că am acces la comunitatea din program, la Q&A-uri am învățat super multe chestii. Știam deja super multe informații despre freelancing: cum să caut, cum să găsesc și am stat să găsesc înainte de a termina programul și cam asta a fost, în mare. 

Raul: Față de momentul în care ai intrat în program, cu cât ai crescut proporțional? 

Abdel: Pot să zic că 4.5x – lucrând mult mai puțin de 8 ore. A fost o creștere foarte mare și nu mă așteptam la atât.

Raul: Genial! Și cum te simți acum, în momentul în care ești freelancer – pentru că tu deja ai început să lucrezi ca freelancer de ceva vreme – față de momentul în care ai intrat în program și momentul în care ai renunțat la companie să faci freelancing.

Abdel: Foarte încrezător, foarte bazat pe mine, am mai multă încredere în mine acum. […] Cred că am avut 3 frici, nu era doar 1. Partea de a discuta cu cineva la un interviu pentru că nu prea am avut interviuri […]  Practicând chestia asta, vorbind și cu mulți colegi din comunitate, vorbind și cu voi, mi-a intrat în sânge, așa, m-am obișnuit cu ideea că e ceva normal. Nu stau să mă gândesc ce și cum. Înainte dacă avea un interviu mă pregăteam cu 7 săptămâni înainte, eram speriat. Nu mai am chestia asta, pur și simplu intru normal și o iau ca o discuție normală.

Raul: Aici e o chestie interesantă pe care ai spus-o. Practic, te-ai calibrat pe piață.

Abdel, îți urez mult succes, dacă o să mai ai întrebări, ne auzim în continuare în comunitate sau poți să ne scrii în privat și mult spor în continuare! 

Dacă ai peste 3 ani de experiență și vrei să faci trecere în freelancing, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră […] Hai să ne auzim la un call, eu am fost Raul și Abdel, salut!

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Abdel, el e Senior PHP developer, proaspăt freelancer. Astăzi o să vorbim despre experiența lui cu freelancingul. 

Abdel, tu ai 3 ani de experiență în domeniu, de ce ai ales programarea și cam pe ce ai lucrat până acum? De ce ai ales PHP? 

Abdel: În sine, tehnologia asta am avut-o în față atunci, dar programarea în sine, de mic – îmi plăceau calculatoarele și așa. Când m-am stabilit în România a trebuit să intru la facultate și am ales ceva ce ține de calculatoare și, la acea facultate, cu ajutorul unui prieten, am început să învăț programare, am fost cu el unde lucra și după ce am plecat de acolo am început să colaborez cu acel prieten. Am lucrat timp de 2 ani și ceva cu el ca full stack developer pe PHP, Javascript, tot ce ține de web și, la un moment dat, am vrut să fac o schimbare și să trec la următorul nivel de a face freelancing. Pe Cristi îl urmăresc de când a început cu youtube-ul, cu google-ul, cu toată nebunia asta și mi-a plăcut super mult, m-am interesat despre program, despre toate astea. Am văzut cum e, mi-a plăcut și am zis să văd și eu cum este. 

Am intrat în program, lucrurile au fost foarte rapide. Eu încă n-am terminat programul.

Raul: Mai ai task-uri. 

Abdel: Din cauză că am acces la comunitatea din program, la Q&A-uri am învățat super multe chestii. Știam deja super multe informații despre freelancing: cum să caut, cum să găsesc și am stat să găsesc înainte de a termina programul și cam asta a fost, în mare. 

Raul: Față de momentul în care ai intrat în program, cu cât ai crescut proporțional? 

Abdel: Pot să zic că 4.5x – lucrând mult mai puțin de 8 ore. A fost o creștere foarte mare și nu mă așteptam la atât. Target-ul meu era de 2x și am avut mai mult.

Raul: Genial! Și cum te simți acum, în momentul în care ești freelancer – pentru că tu deja ai început să lucrezi ca freelancer de ceva vreme – față de momentul în care ai intrat în program și momentul în care ai renunțat la companie să faci freelancing.

Abdel: Foarte încrezător, foarte bazat pe mine, am mai multă încredere în mine acum, înainte nu aveam încredere, mai ales pe partea tehnică aveam frica că nu sunt pregătit. Când am început să discut cu mai multă lume și să-mi măresc network-ul și să văd atâtea situații, chestii, mi-a oferit multă încredere. În plus, și lucrând, fac chestii mult mai ușoare, câteodată, față de ce făceam înainte…câteodată și mai complexe, depinde de ce task am, dar mi-a oferit o super mare încredere și m-a ajutat super mult și mă ajută în continuare, crește încrederea. 

Raul: Uite o chestie interesantă aici. Tu, cumva, ai prins încrederea asta în tine prin acțiunile pe care le-ai luat pentru că ai început să acționezi în piață și ai început să vezi că ești suficient de bun, adică nu trebuie să fii mai bun pentru că ești suficient de bun și da, cu cât ești mai bun acum, o să fie mai confortabil să lucrezi, să iei alte proiecte, dar erai suficient de bun pentru piață ca să te plătească așa bine. 

Cum crezi că ai trecut peste ideea asta de nu sunt suficient de bun tehnic? Tu ai 3 ani de experiență în domeniu și erai chiar la limita inferioară de intrare în program, sunt convins că sunt mulți programatori, acum, care se uită la noi, și-au făcut anii ăștia de experiență, au lucrat de 3 ani în corporație și încă nu se simt suficient de buni tehnic, încă au neîncrederea “nu știu dacă o să mă descurc cu freelancing-ul, nu sunt suficient de bun”. Cum ai trecut peste chestia asta? 

Abdel: Cred că am avut 3 frici, nu era doar 1. Partea de a discuta cu cineva la un interviu pentru că nu prea am avut interviuri. 

Raul: Tu ești foarte sociabil. 

Abdel: Și partea de limba engleză, la fel, asta a fost o frică la mine. În timp ce eram în program am tot început să vorbesc cu recruiteri, să dau interviuri tehnice și am văzut că totul e super simplu și, m-ai ales că mie îmi place să vorbesc cu oamenii, tot aveam frică pe partea asta de interviu. Practicând chestia asta, vorbind și cu mulți colegi din comunitate, vorbind și cu voi, mi-a intrat în sânge, așa, m-am obișnuit cu ideea că e ceva normal. Nu stau să mă gândesc ce și cum. Înainte dacă avea un interviu mă pregăteam cu 7 săptămâni înainte, eram speriat. Nu mai am chestia asta, pur și simplu intru normal și o iau ca o discuție normală. Au început să-mi placă discuțiile tehnice pentru că învăț și chestii noi. La interviuri, mai demult, eu nu puneam întrebări sau așa…acum am început să fac chestia asta, discut cu cel care dă interviul tehnic și, într-un fel, îi place și lui chestia asta pentru că mă vede interesat. Au fost multe trick-uri așa pe care le-am învățat și le-am prins și m-au ajutat super mult și, practicând asta, acum mă simt super lejer, o pot face oricând chiar dacă vorbesc cu o firmă mare. Înainte mă gândeam că dacă e o firmă mare trebuie să șitu asta și asta. Nu mai fac asta, pur și simplu intru normal și e foarte ușor. E mai ușor decât lumea își imaginează – că e greu, nu cer un rate mare – nu, e super simplu. 

Raul: Aici e o chestie interesantă pe care ai spus-o. Practic, te-ai calibrat pe piață. Ai avut mai multe experiențe până ai început să te calibrezi și să îți dai seama că nu e chiar așa bau-bau și o să fie clienți în continuu. De fapt, aici e secretul freelancing-ului, să ajungi în abundența asta de lead-uri, de clienți, să poți să vorbești cu oameni în continuu, să îți dai seama că piața e infinită și în momentul în care îți dai seama de asta, îți dai seama că poate nu o să meargă bine primul interviu, poate la al 2-lea încă te calibrezi, dar de la al 3-lea deja ai încrederea în tine că orice ar fi știi ce să vorbești. 

Abdel: Și, părerea mea, contează super mult soft skill-ul pe lângă partea tehnică. Partea tehnică a fost ultima problemă la mine. A contat super mult cum discut cu clienții, cum mă prezint și m-au ajutat super mult și ideile voastre și ce mi-ați spus. 

Raul: Am avut odată un Q&A în care am povestit o situație în care am văzut, înregistrat, interviul cu 2 clienți din program, unul era super bun tehnic, dar pe partea asta socială avea vibe-ul prost în call-ul respectiv, era obosit după câteva interviuri și celălalt care avea vibe super bun, la jumătate de întrebări nu a știut să răspundă. Ghici pe cine au luat? 

Abdel: Pe cel cu vibe-ul bun pentru că contează super mult persoana cu care discuți. Cel puțin, la locul de muncă acum, mă plac foarte mult doar pentru faptul că vorbesc, discut, râd mereu. Chiar dacă nu știu partea tehnică, nu știu anumite chestii, a contat super mult pentru ei cum sunt eu ca om și cum discut și cum gândesc.

Raul: Știi ce e interesant pe partea asta tehnică? Niciodată nu o să le știi pe toate și cu cât devi mai bun, cu atât îți dai seama că știi mai puțin. E important să fii adaptabil.

Abdel: Am avut chiar un interviu tehnic și îmi povestea persoana de acolo zicându-mi că niciodată nu se așteaptă ca persoana care vine să le știe pe toate pentru că le învață, aici, la ei și mi-a plăcut super mult chestia asta. 

Raul: Super tare! Care sunt planurile tale pe viitor acum că ești freelancer? Cum vezi dezvoltarea asta în continuare? 

Abdel: În continuu vreau să merg pe partea asta de mentorat, mi se pare o idee super bună, chiar ieri am vorbit cu un mentor nou, dar pe partea de programare în sine, la un nivel mai high level, pe arhitectură, pe toate astea. Eu, înainte de a intra în program, nu-mi plăcea chestia asta, dar după ce am intrat și am văzut, s-a schimbat cu totul perspectiva despre ce înseamnă să ai un mentor, ce înseamnă să fie unul mereu acolo să te ajute și toate chestiile astea, ajută super mult și e o idee foarte bună și asta vreau să fac – să mă dezvolt, să investesc în mine, nu o să fug după rate, o să fug după a investi în mine și, automat, va veni și creșterea asta în rate. 

Raul: Da. Practic, crești în valoare și atunci o să crești și în rate. Tu ai doar 3 ani de experiență, ai intrat la momentul perfect, cumva. De aici poți să mergi numai în sus. Sperăm că o să țină piața cu noi și da. Momentan merge foarte bine piața asta de freelancing. Mă bucur foarte mult să aud lucrul ăsta și eu mă bucur că, poate, am fost printre primii tăi mentori și ți-am dat un imbold să investești mai mult în tine. Nu cred că o să fie toți mentorii buni, poate o să mai ai și investiții proaste, dar asta nu înseamnă nimic.

Abdel. Mereu vei avea de învățat de la orice persoană. 

Raul: Chiar azi am primit o întrebare în Q&A: Cum alegi un mentor? Și aici am un video legat despre asta, cum alegi un mentor. Trebuie să înțelegi domeniul care încearcă să te învețe. În orice domeniu vrei să mergi, cum vrei să mergi tu pe arhitectură, trebuie să înțelegi: “cine mă poate învăța zona asta? Cine e dispus să îl plătesc ca să mă învețe?” Pentru că sunt oameni super buni arhitecți, dar nu sunt dispuși să te învețe pentru că nu vor să mentoreze, dar sunt oameni care vor să facă asta și te uiți la oamenii ăștia, îți alegi tu unul cu care rezonezi cel mai bine, care ar trebui să fie mai sus decât ești tu în zona respectivă și sunt convins că o să înveți o grămadă de lucruri noi și o să îți scurteze drumul spre progres cu ani de zile. 

Abdel: Așa este. E ideea asta că un mentor nu doar că îți dă informația, ți-o structurează într-un anumit mod și o înțelegi mult mai bine și e și mereu acolo, asta contează. 

Raul: Exact! Știi ce vreau să mai menționăm la final? Lumea nu știe că tu nu ești din România, originar, ești din Egipt și vorbești perfect Română. 

Abdel: Mersi! Chiar îmi era puțin frică că o să intru și o să mă încurc puțin cu gramatica, cu toate astea, dar a fost ok.

Raul: Abdel, îți urez mult succes, dacă o să mai ai întrebări, ne auzim în continuare în comunitate sau poți să ne scrii în privat și mult spor în continuare! 

Dacă ai peste 3 ani de experiență și vrei să faci trecere în freelancing, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Nu lăsta fricile astea – că nu ești suficient de bun tehnic sau nu știi să comunici cu un client – să te oprească să faci freelancing. Sunt atâția oameni cu care am lucrat, inclusiv Abdel, care a avut fricile astea și a trecut peste ele. Hai să ne auzim la un call, eu am fost Raul și Abdel, salut!

Sumar

Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt în Lima, Peru, la marginea oceanului Pacific și în video-ul de astăzi vreau să vă vorbesc despre modificările de taxe care tocmai au avut loc în România.

Principalele modificări sunt: micșorarea plafonului de la 100.000 de mii de euro la 25.000 de euro, pe an, la PFA la norma de venit […] și mărirea impozitului pe dividende de la 5% la 8% la SRL.

În ziua de azi, ceea ce se întâmplă la nivel global e un fel de sclavie modernă pe nivele economice, pe bază economică. De asta foarte mulți români au mers să lucreze în străinătate pentru că nu au avut oportunități să facă bani în România […] dacă tu te-ai fi născut în India și trăiai sub un dolar pe zi, cum trăiesc marea lor majoritate, singura ta șansă să ieși de acolo nu era într-un job în piața locală pentru că job-urile din piața locală erau la același nivel – la nivel de survival. Era dacă, cumva, reușeai să intri într-un domeniu pe care puteai să-l vinzi în piața globală […] În România, stilul ăsta nu e chiar așa extrem, în sensul că avem mai multe opțiuni să câștigăm mai mulți bani, dar chiar și așa opțiunile se restrâng treptat și cu cât se mărește diferența economică dintre vest și România […]  și de asta eu când aud programatori care zic că sunt confortabili la corporație, nu le trebuie mai mulți bani, câștigă suficient, mi se pare trist pentru că, cumva, dacă ai mentalitatea asta, nu îți faci rău doar ție – ca și persoană – pentru că nu o să ai mai multe opțiuni în timp, cu cât avansează, dar faci rău și copiilor tăi și familiei tale pentru că, efectiv, le scazi din opțiunile pe care le-ar putea avea […] Pe mine mă pasionează foarte mult lucrul ăsta și de asta am pornit Libertate.init() pentru că, cumva, încerc să ofer opțiunea asta de a lucra în piața globală pentru mai mulți programatori – eu și Cristi. Speranța mea e ca după ce reușești să obții un venit mai mare și îți satisfaci nevoile astea din România – gen să ai o casă, o mașină și alte nevoi financiare – să investești, cumva, resursele de atenție și de timp în a dezvolta un business și poate chiar să ridici cumva țara asta cu afacerile pe care le dezvolți. 

Eu am fost Raul de la Libertate.init() de aici din Lima, Peru. Mult spor, salut! 

Transcriere completă

Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt în Lima, Peru, la marginea oceanului Pacific și în video-ul de astăzi vreau să vă vorbesc despre modificările de taxe care tocmai au avut loc în România. Principalele modificări sunt: micșorarea plafonului de la 100.000 de mii de euro la 25.000 de euro, pe an, la PFA la norma de venit. Norma de venit era cel mai avantajos sistem fiscal din România până în momentul de față pentru un programator și, a 2-a modificare, e mărirea impozitului pe dividende de la 5% la 8% la SRL. Acum, o să las peste video-ul ăsta o poză cu restul modificărilor și cu taxele care sunt în momentul de față, dar astea erau cele 2 principale și am făcut calculul pentru fiecare tip de firmă și practic, concluzia e că, o să plătești, dacă ești un programator care face peste 7.000 de euro pe lună, între 7.000 – 10.000 euro în plus la taxe față de cât plăteai până acum. Nu e o diferență enormă, dar, cumva, e o diferență pe care înainte nu o plăteai. 

Acum, hai să vorbim un pic pragmatic despre modificările de taxe și despre sistemul fiscal din România. Părerea mea e că ar trebui să profiți de orice oportunitate, ca român, ca să te ridici la nivel de avere, la nivel de wealth pentru că noi nu avem luxul să fim în zona de confort. În ziua de azi, ceea ce se întâmplă la nivel global e un fel de sclavie modernă pe nivele economice, pe bază economică. De asta foarte mulți români au mers să lucreze în străinătate pentru că nu au avut oportunități să facă bani în România și, practic, au mers să lucreze pentru străini. Acum, eu sunt în America Latină și văd lucrul ăsta și cu o grămadă de latino americani care merg să lucreze în america exact pe același principiu că Statele Unite un stat mai dezvoltat economic și, cumva, își permit să plătească o persoană care aici trăiește pe bani mult mai puțini. 

O să îți dau un exemplu extrem ca să înțelegi cum funcționează lucrurile astea la nivel global. De exemplu, dacă tu te-ai fi născut în India și trăiai sub un dolar pe zi, cum trăiesc marea lor majoritate, singura ta șansă să ieși de acolo nu era într-un job în piața locală pentru că job-urile din piața locală erau la același nivel – la nivel de survival. Era dacă, cumva, reușeai să intri într-un domeniu pe care puteai să-l vinzi în piața globală și de asta foarte mulți indieni merg în programare. Să fii programator în India, e ca și cum ai avea un high status, ai un statut superior social pentru că reușești să câștigi mai mult decât un indian care lucrează în alte domenii. 

În România, stilul ăsta nu e chiar așa extrem, în sensul că avem mai multe opțiuni să câștigăm mai mulți bani, dar chiar și așa opțiunile se restrâng treptat și cu cât se mărește diferența economică dintre vest și România, cu atât rămânem fără opțiuni și, momentan, în ziua de astăzi, printre cele mai bune opțiuni să ajungi, cumva, la averea pe care o au țările din vest e să lucrezi în programare, să lucrezi într-un domeniu care se poate conecta cu piața globală și de asta eu când aud programatori care zic că sunt confortabili la corporație, nu le trebuie mai mulți bani, câștigă suficient, mi se pare trist pentru că, cumva, dacă ai mentalitatea asta, nu îți faci rău doar ție – ca și persoană – pentru că nu o să ai mai multe opțiuni în timp, cu cât avansează, dar faci rău și copiilor tăi și familiei tale pentru că, efectiv, le scazi din opțiunile pe care le-ar putea avea. Singura noastră șansă ca români e să avem, cumva, același nivel de statut social ca vestul Europei sau ca America, să lucrăm pentru ei. Cel puțin înainte să ai un business, dacă efectiv lucrezi pentru piața globală. Lucrezi în aceeași piața în care lucrează și ei. În modul ăsta ești pe un picior de egalitate cu ei și dacă îți folosești resursele inteligent, adică, de exemplu: optimizezi taxele și nu aștepți să se mărească iar taxele ca să faci un lucru, efectiv, poți să aduni mai multă avere decât adună ei și poți să ai o viață foarte faină și să-ți deschizi multe opțiuni în viitor. Pe mine mă pasionează foarte mult lucrul ăsta și de asta am pornit Libertate.init() pentru că, cumva, încerc să ofer opțiunea asta de a lucra în piața globală pentru mai mulți programatori – eu și Cristi. Speranța mea e ca după ce reușești să obții un venit mai mare și îți satisfaci nevoile astea din România – gen să ai o casă, o mașină și alte nevoi financiare – să investești, cumva, resursele de atenție și de timp în a dezvolta un business și poate chiar să ridici cumva țara asta cu afacerile pe care le dezvolți. Poate nu neapărat cu afaceri locale, dar chiar poate să-ți dezvolți un business internațional și să te ridici în modul ăsta.

Eu am fost Raul de la Libertate.init() de aici din Lima, Peru. Nu trebuie să-ți fie frică de taxe, poți să câștigi mai mult, poți să-ți negociezi rata mai sus și, practic, să compensezi ăstia 7-10 mii de euro pe care îi pierzi pe an cu un growth pe rata orară în piața globală. Mult spor, salut! 

Sumar

Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video vreau să vorbesc despre o frică pe care am avut-o eu și probabil și părinții mei legată de stilul ăsta de viață de nomad digital, ci anume: ce faci dacă te îmbolnăvești într-o țară străină?

Acum, ce făceam înainte de a pleca în orice țară, îmi făceam asigurare medicală de călătorie, asta o făceam de când eram mic […] poți să o faci și pe emag, mai nou, online, super simplu. Eu mi-am făcut-o printr-un broker de asigurări – m-a costat 141 de lei – și a fost pe o lună de zile pentru America. 

În săptămâna 3 din Las Vegas, m-a luat o gripă […] Astfel, a trebuit să mă duc la urgențe în America și eu știam cam cu o săptămână înainte unde sunt urgent care-urile din America și era un centru privat de urgențe chiar vizavi de hotelul meu […] Am intrat în centru de urgențe și într-un sfert de oră deja eram pe patul de spital, a venit doctorul să se uite în gât – a stat, practic, 2 minute cu mine – și mi-a spus că e o infecție virală […] Mi-a prescris 6 pastile, din care jumătate au fost antiinflamatoare (ibuprofen, prednison și încă ceva ca un fel de paracetamol) și restul erau analgezice. Mi le-a dat să le iau pe loc și după 20-30 de minute a venit să mă verifice dacă mă simt mai bine.

După asta, a venit o tipă care se ocupa de partea de facturare și a început să îmi ceară date. I-am dat pașaportul, după mi-a cerut date legate de asigurare – i-am spus că am asigurare internațională – nu prea putea să o introducă în soft-ul lor, dar, în același timp, a introdus cât a putut din asigurarea pe care o avea […] Mi-a spus că trebuie să fac un downpayment de 3000 de dolari pentru că așa e procedura lor și restul sumei o s-o ceară la firma de asigurare […] le-am zis că pot face 1000 de dolari downpayment care m-am gândit că pentru un uitat în gât și 1000 de dolari era mult, dar ok, am plătit 1000 de dolari […] eu mi-am alocat o grămadă de timp să pun la punct toate documentele, să completez nota de avizare, să le fac poză, să le încarc pe calculator și să le trimit pe email. De asta zic că neplăcerea asta legată de birocrația dintre firma de asigurare și timpul meu a meritat doar din cauza că nu știam, exact, cât de mare e suma pentru care o să mă taxeze americanii pentru serviciile medicale […] mi-au dat 1000 de dolari înapoi, dar pentru restul sumei care nu a fost achitată – 1627$ – corespondenții Statelor Unite vor lua legătura cu unitatea medicală. Practic […] Factura pe care am primit-o de la clinică, a fost în valoare de 2627$ […] Dacă stai să te gândești, pentru un consult, basic, să se uite în gât și să-ți spună că ai infecție virală – consult de 2 minute – e enorm.

Acum, care e concluzia la toată discuția asta? Dacă pățești ceva într-o țară străină, în primul rând trebuie să știi unde sunt urgențele […] Un lucru pe care-l mai fac eu legat de mitigarea fricii, e să am un stash de medicamente. În România poți să-ți cumperi medicamente de bază, de la farmacie, fără prescripție. 

Asta e experiența mea cu partea medicală, sper că a fost utilă dacă te gândești la viața asta de nomad digital. Frica asta e irațională și în orice țară există sisteme medicale, orice țară are doctori, are un sistem medical pus la punct și o să poți să te tratezi. Dacă se întâmplă ceva, știi ce ai de făcut, cel puțin din experiența mea. Poate sunt lucruri pe care nu le văd momentan, încă sunt nou în zona asta de nomad digital. Stai safe, Raul de la Libertate.init(), salut!

Transcriere completă

Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video vreau să vorbesc despre o frică pe care am avut-o eu și probabil și părinții mei legată de stilul ăsta de viață de nomad digital, ci anume: ce faci dacă te îmbolnăvești într-o țară străină? Unde mergi să te tratezi? Cine are grijă de tine mai ales dacă ești într-o țară în care nu e limba ta nativă, nu știi cum funcționează lucrurile în sistemul medical? Ce se întâmplă în situațiile astea? 

Era o frică reală, cel puțin pentru mine, până ce am avut situația în care chiar m-am îmbolnăvit și a trebuit să învăț, exact, ce fac și cum trebuie să acționez și cum mă tratez dacă sunt într-o țară străină. Acum, ce făceam înainte de a pleca în orice țară, îmi făceam asigurare medicală de călătorie, asta o făceam de când eram mic și mergeam în excursii în liceu și o fac în continuare, dar niciodată nu m-am gândit că o s-o folosesc și nici măcar nu știam cum se folosește. Știam doar că e ieftină și poți să o faci și pe emag, mai nou, online, super simplu. Eu mi-am făcut-o printr-un broker de asigurări – m-a costat 141 de lei – și a fost pe o lună de zile pentru America. 

În săptămâna 3 din Las Vegas, m-a luat o gripă. Gripa asta e un pic mai nașpa decât o răceală în sensul că simptomele sunt mai puternice și te iau dintr-o dată. Sunt simptome de frisoane, dureri în gât, nu mai ai poftă de mâncare, febră și toate vin așa dintr-o dată. În primele 3 zile am zis că o să treacă, dar ziua 4 a fost destul de rău – m-a durut foarte tare gâtul – iar 3 de zile mâncam foarte puțin și chiar dacă luam paracetamol, nu făcea mare lucru. Astfel, a trebuit să mă duc la urgențe în America și eu știam cam cu o săptămână înainte unde sunt urgent care-urile din America și era un centru privat de urgențe chiar vizavi de hotelul meu, chiar peste drum. Am intrat în centru de urgențe și într-un sfert de oră deja eram pe patul de spital, a venit doctorul să se uite în gât – a stat, practic, 2 minute cu mine – și mi-a spus că e o infecție virală, nu bacteriană, un lucru care m-a calmat pe moment pentru că dacă era bacteriană știam că trebuie să iau antibiotice și nu mi-ar fi trecut așa ușor. 

Mi-a prescris 6 pastile, din care jumătate au fost antiinflamatoare (ibuprofen, prednison și încă ceva ca un fel de paracetamol) și restul erau analgezice. Mi le-a dat să le iau pe loc și după 20-30 de minute a venit să mă verifice dacă mă simt mai bine. Într-adevăr, mi-au scăzut simptomele,  m-am simțit mai bine și cam asta a fost interacțiunea mea cu doctorul, o interacțiune de 2-3 minute. 

După asta, a venit o tipă care se ocupa de partea de facturare și a început să îmi ceară date. I-am dat pașaportul, după mi-a cerut date legate de asigurare – i-am spus că am asigurare internațională – nu prea putea să o introducă în soft-ul lor, dar, în același timp, a introdus cât a putut din asigurarea pe care o avea. Eu aveam o poză cu asigurare pe telefon. Mi-a spus că trebuie să fac un downpayment de 3000 de dolari pentru că așa e procedura lor și restul sumei o s-o ceară la firma de asigurare, dar și ăsta 3000 de dolari o să mi pot deconta după ce își decontează ei banii de la firma de asigurare. Eu, în punctul ăla, le-am zis că pot face 1000 de dolari downpayment care m-am gândit că pentru un uitat în gât și 1000 de dolari era mult, dar ok, am plătit 1000 de dolari. 

Pe moment, nu am realizat, dar, efectiv, pentru un consult simplu și să-ți prescrie niște medicamente, m-a costat 1000 de dolari pe loc și probabil mult mai mult o să vină în viitor pentru firma de asigurare. Ăsta e sistemul medical din america. E super scump pentru nimic, practic. Pentru niște servicii care ar trebui să fie basic, servicii de supraviețuire. După, doctorul mi-a prescris niște medicamente pe care să le cumpăr de la farmacie. Le-am luat și m-am tratat 2 zile cu medicamentele astea și cam după a 6, 7-a zi mi-a trecut complet gripa și a început nebunia cu firma de asigurări în sensul că: tu ca să-ți recuperezi banii de la firma de asigurări și ei să înceapă un proces, au nevoie de o grămadă de documente și o să-ți arăt acum cât de mare bătaie de cap este ca să obții banii de la firma de asigurări. Eu i-am obținut destul de ușor, dar în același timp o grămadă de timp pe care l-am alocat în direcția asta…dacă nu era vorba de sumele astea mari, dacă era 100-200 de euro, 500 de euro, nici nu m-aș fi complicat cu firma de asigurări. Aș fi decis să nu folosesc firma de asigurare doar ca să nu-mi bat capul cu atâtea mail-uri, documente și tot felul de nebunii. O să fac un share screen ca să-ți arăt cum funcționează după ce te-a tratat, ți-a făcut factura, ai plătit ceva downpayment pe loc și după trebuie ca firma de asigurări să contacteze clinica și să plătească restul sumei pentru tine. Încă un disclaimer, în America la firma asta erau practic 2 părți: clinica care m-a taxat și doctorul care era un contractor pentru clinică, taxa separat. Eu, momentan, am doar factura de la clinică, nu am și factura de la doctor. Asta probabil a obținut-o firma de asigurări. 

Astea sunt mail-urile pe care le am legate de firma de asigurări . 

Primul mail a fost aici. I-am sunat să le spun că am avut un incident și ei mi-au cerut adresa de email, câteva date și mi-au trimis un număr de dosar. După aceea m-au pus să le trimit dovada părăsirii României și datele de contact ale clinicii – ăsta a fost primul mail. Le-am trimis dovada părăsirii României și aici e foarte tricky dacă ești într-o țară ca America unde îți pune viză pe pașaport, e foarte ușor să dovedești că ai părăsit România pentru că îți apare viză pe pașaport, dar dacă ești în altă țară care nu-ți pune viza sau ai cumva intrarea mai light în țară, ar trebui să păstrezi biletul de avion că altfel nu știu cum ai putea dovedi că ai intrat în țara respectivă. Eu le-am mai dat și biletul de avion București – Las Vegas și le-am mai dat și datele de contact ale clinicii pe care eu le-am luat de la clinică pentru că în momentul în care i-am întrebat de asigurare, mi-au dat niște hârtii pe care cei de la asigurări e posibil să le ceară. Le-am dat și o chitanță în valoare de 1000$ pe care am plătit-o pe loc și am plătit-o cu cardul meu. 

După primul mail, mi-au trimis altul unde au greșit numele, dar numărul de dosar era al meu unde mi-au cerut o grămadă de documente. De la a-h. Nota de avizare, polița de asigurare, act de identitate, documente medicale cu diagnostic, facturi emise, copie extras de cont, documente cu părăsirea graniței României și orice alte documente relevante și mi-au spus că pentru sume mai mici de 1000 de euro îmi pot deconta banii direct dacă le trimit prin e-mail, în format pdf, documentele, dar dacă suma e mai mare trebuie să le trimit prin poștă sau la adresa firmei de asigurări. Am avut noroc că suma era mai mică de 1000 de euro și voiam să mi-o deconteze acum. 

Din nou, eu mi-am alocat o grămadă de timp să pun la punct toate documentele astea, să completez nota de avizare, să le fac poză, să le încarc pe calculator și să le trimit pe email. De asta zic că neplăcerea asta legată de birocrația dintre firma de asigurare și timpul meu a meritat doar din cauza că nu știam, exact, cât de mare e suma pentru care o să mă taxeze americanii pentru serviciile medicale și nu voiam să am probleme în statul american și nu voiam eu să plătesc suma respectivă pentru că de asta mi-am făcut asigurarea. 

Urmează următorul mail în care mi-au spus că…mi-au dat 1000 de dolari înapoi, dar pentru restul sumei care nu a fost achitată – 1627$ – corespondenții Statelor Unite vor lua legătura cu unitatea medicală. Practic, dacă ne uităm la mail-ul anterior, eu a trebuit să sun la unitatea medicală, să îmi dea o factură și după aceea am trimis factura spre firma de asigurări și le-am spus că o să se mai emită o factură de către doctorul care m-a consultat și că nu știu cât e factura respectivă, iar singura plată pe care am făcut-o a fost de 1000$. Factura asta pe care am primit-o de la clinică, a fost în valoare de 2627$. Adică eu am plătit 1000 și a mai rămas de plătit 1627 care e enorm. Dacă stai să te gândești, pentru un consult, basic, să se uite în gât și să-ți spună că ai infecție virală – consult de 2 minute – e enorm și sistemul medical din america nu-l înțeleg. Mi se pare super aiurea și, efectiv, dacă ești un om de rând care nu e asigurat acolo, nu știu cum ai putea să ai acces la servicii medicale. O să te bage în datorii încât nu o să poți toată viața să îți plătești facturile astea pentru chestii basic. Dacă stai să te uiți ce mi-a prescris aici, sunt chestii basic.

Le-am trimis factura și mi-au spus că mi-au dat banii înapoi și o să plătească ei restul. După aceea urmează următorul mail în care mi-au dat să completez un alt formular ca să intre ei în posesia documentelor medicale din partea spitalului. Probabil aveau nevoie de documentele astea pentru dosar. Am completat documentul și l-am trimis înapoi. După mi-au dat un alt mail în care era un alt document pentru că era alt model pe care îl avea clinica decât firma asta de asigurări. Practic, timp de o lună jumătate, am făcut back and forth-uri cu firma de asigurari și nici în ziua de azi nu știu exact dacă s-a soluționat, dacă mai au nevoie de ceva de la mine, dacă nu mai au nevoie. 

Chiar merită să îți faci asigurare de călătorie, dar e un proces neplăcut și dacă nu eram în sistemul ăsta medical din America, probabil că nu l-aș fi făcut și chiar dacă plăteam asigurarea, ca să o am, dacă erau cheltuieli mici, nu mi-aș fi bătut capul să-mi recuperez 100 de euro sau 500 de euro de la firma de asigurări. De asta asigurările sunt un business așa profitabil pentru că ei știu, de fapt, cât de complicat e să obțină banii și mulți nici nu or să-ți bată capul. Acum, cu America, da, o să-ți bați capul la costurile astea.

Nu toate sistemele medicale sunt la fel. De exemplu, am avut o experiență în Dubai în care am avut nevoie de niște picături pentru ochi pe care nu le puteam lua de la farmacie din cauză că acolo totul e cu prescripție și nu-ți dă nimeni nici chestii basic din farmacie. Aveam nevoie neapărat de un doctor. Problema era că era weekend, în Dubai sunt o grămadă de clinici private care erau închise și nu puteam ajunge la un doctor care să-mi prescrie să-mi iau picăturile și a trebuit să mă duc la urgențe, la o clinică publică din Dubai care cred că era printre singurele în Dubai. M-am dus acolo și costul pe care a trebuit să-l plătesc pe loc a fost undeva în jur de 50 de lei care a fost super mic și efectiv nu mi-am mai bătut capul chiar dacă aveam asigurare medicală și pentru dubai.

Acum, care e concluzia la toată discuția asta? Dacă pățești ceva într-o țară străină, în primul rând trebuie să știi unde sunt urgențele pentru că urgențele or să fie primul loc în care o să mergi. Clinicile private cum ar fi Regina Maria din România sau Medlife nu o să le găsești într-o țară străină pentru că nu știi cum funcționează sistemul lor și chiar dacă le-ai găsi, dacă pățești ceva în weekend sau în afara orelor de program, nu poți să te bazezi pe o clinică privată. De exemplu, în America, clinicile private sunt cu programări, au program scurt, e un sistem super weird la privat în America. De asta e important să găsești care e urgent care-ul dintr-o țară străină. Unde sunt urgențele, unde poți ajunge să te tratezi? Dacă ai suna ambulanța, unde o să te ducă ambulanța? Așa poți să mitighezi frica asta de ce te faci dacă te îmbolnăvești. Trebuie să știi unde sunt urgențele, să ai asigurare de călătorie pe care o faci oricum – dacă sunt cazuri mai grave, o s-o folosești, dacă sunt chestii basic sau într-o țară în care costurile sunt mari, poți să o plătești ca să nu-ți bați capul cu toată birocrația asta pe care ți-am aratat-o. 

Un lucru pe care-l mai fac eu legat de mitigarea fricii, e să am un stash de medicamente. În România poți să-ți cumperi medicamente de bază, de la farmacie, fără prescripție. Asta înseamnă că poți să-ți iei orice. Un antibiotic general, paracetamol, algocalmin, ibuprofen, dezinfectante și, practic, basic-ul. Îți trebuie câteva medicamente de bază pe care să le ai în bagaj și în caz că se întâmplă ceva minor, să te poți trata singur acasă. Dacă e ceva mai major sau ai nevoie de doctor, atunci o să apelezi la urgențe. 

Asta e experiența mea cu partea medicală, sper că a fost utilă dacă te gândești la viața asta de nomad digital. Frica asta e irațională și în orice țară există sisteme medicale, orice țară are doctori, are un sistem medical pus la punct și o să poți să te tratezi. Dacă se întâmplă ceva, știi ce ai de făcut, cel puțin din experiența mea. Poate sunt lucruri pe care nu le văd momentan, încă sunt nou în zona asta de nomad digital. Stai safe, Raul de la Libertate.init(), salut! 

Sumar

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Virgil Borcea, el e senior java architect, e freelancer de ceva vreme și astăzi vreau să vorbim despre experiența lui freelancing-ul.

Virgil: În primul rând, salut! Mi-a plăcut foarte mult partea de dezvoltare, tot timpul am încercat să înțeleg ce se întâmplă dedesubt și ce poți să faci ca să îmbunătățești cât mai bine sistemele […] am undeva la 12 ani experiență, am trecut prin vreo 3 companii și la ultima companie am stat destul de mult. Practic, acolo am învățat, am avut timp să învăț calumea. 

Raul: Nice! De ce ai vrut să treci în freelancing? 

Virgil: Sincer, mă pasiona destul de mult subiectul, în schimb…tot timpul am spus că fac mai târziu. A venit pandemia și mi-am dat seama că poate ar fi momentul să încerc, să văd despre ce e vorba […] diversitate de proiecte – îți alegi tu proiectul pe care vrei să lucrezi și sunt proiecte, ai de unde alege și partea financiară. 

Raul: Care a fost principalul lucru pe care consideri că l-ai învățat din Libertate.init?

Virgil: Să îmi dau seama că lucrurile depind de mine, dacă vreau să obțin ceva. Și cartea sell or be sold a făcut lucruri magice. Mi-am dat seama că treaba se aplică nu numai în partea profesională, dar se aplică peste tot.

Raul: Inclusiv în viața personală. 

Virgil: Exact! Exact! Am fost, cred, cea mai bună investiție pe care am făcut-o în ultimii 10 ani. 

Raul: Nice! Și cum e munca față de cum era înainte? Multă lume se gândește la freelancig că trebuie să fii one man show. De exemplu la tine – ai foarte multă experiență – “sigur a reușit că are multă experiență”, știi? 

Virgil: Ce pot să spun e că, strict în momentul de față, munca e mult mai liniștită, în schimb, cred că depinde foarte mult de la om la om. Dacă vrei, poți să îți faci haos în viață și în partea de freelancing pentru că când am început, lucram pe 2 proiecte – o perioadă – și simțeam că îmi iau burn out și am zis că trebuie să fac ceva.

Raul: Care ar fi planurile tale de viitor? Ești freelancer, o să lucrezi pe contractul ăsta o vreme. 

Virgil: Mă coafează foarte mult partea de antreprenoriat. În schimb, în momentul de față, am niște idei, dar nu știu exact în ce direcție să merg.

Raul: Bun! Virgil, mersi de timpul alocat. Îți urez mult spor! Ne auzim în continuare în Q&A-uri dacă mai ai întrebări sau dacă mai vrei să ne vezi. 

Dacă ai lucrat deja de ceva vreme în firme de programare și vrei să treci la next level – să faci freelancing și să-ți găsești un singur client și să intri în challenge-uri mai interesante în piața globală – hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, eu am fost Raul și Virgil, salut! 

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Virgil Borcea, el e senior java architect, e freelancer de ceva vreme și astăzi, Virgil, vreau să vorbim despre experiența ta cu freelancing-ul. Hai să începem cu experiența ta tehnică. De ce te-ai gândit să mergi în zona asta de arhitectură? Care a fost motivația ta? 

Virgil: În primul rând, salut! Mi-a plăcut foarte mult partea de dezvoltare, tot timpul am încercat să înțeleg ce se întâmplă dedesubt și ce poți să faci ca să îmbunătățești cât mai bine sistemele și ce poți să faci ca să pornești un proiect de la 0 și cum faci să-l scanezi ca să enduserii să nu vadă ce se întâmplă în spate, să nu simtă niciun fel de problemă din punct de vedere al unui sistem. Practic, optimizări, de ținut sistemul în picioare, chestii de genul.

Raul: Deci, practic, ai fost pasionat de partea asta de design a sistemului. Tu ai mulți ani de experiență, eventual dacă poți să spui experiența ta în domeniu, dar știu că ai câțiva ani în spate. 

Virgil: Da, undeva la 12 ani experiență, am trecut prin vreo 3 companii și la ultima companie am stat destul de mult. Practic, acolo am învățat, am avut timp să învăț calumea. 

Raul: Nice! De ce ai vrut să treci în freelancing? 

Virgil: Sincer, mă pasiona destul de mult subiectul, în schimb…tot timpul am spus că fac mai târziu. A venit pandemia și mi-am dat seama că poate ar fi momentul să încerc, să văd despre ce e vorba + că îmi place să stau de vorbă cu oameni, să interacționez și, practic, freelancing-ul despre asta e: a sta de vorbă cu oameni, a le înțelege nevoile și să vezi cum poți să îi ajuți, ceea ce e un lucru destul de bun. În același timp, diversitate de proiecte – îți alegi tu proiectul pe care vrei să lucrezi și sunt proiecte, ai de unde alege și partea financiară. Tot timpul am considerat că banii sunt o consecință a lucrurilor pe care le facem și, practic, au venit de la sine.

Raul: A fost o combinație între factorii ăștia. Care crezi că a fost cel mai important factor pentru tine? Challenge-ul tehnic, partea financiară, plafonarea? 

Virgil: Challenge-ul tehnic. De plafonare am încercat să fug tot timpul și mi-am dat seama cam când vine și, cumva, am reușit să ies tot timpul din bulă, dar challenge-ul tehnic pentru că freelancing-ul îți dă voie să-ți alegi singur proiectele. Practic, nu mai depinzi de nimeni. 

Raul: Acum, pe proiectul pe care ești freelancer, lucrezi ca și arhitect sau ca și developer? Sau e un mix între ele? 

Virgil: Este un mix. În urmă cu o săptămână, membri din echipă m-au ales ca tech lead. Practic, proiectul nu are arhitect, în schimb m-au desemnat să mă ocup eu de partea de design și scos task-uri tehnice și așa mai departe pentru echipă. 

Raul: Aici e o chestie faină, cu cât îți iei mai multă responsabilitate, cu atât mai mult poți să crești și în ranks, dar și în partea financiară, cumva, și sunt convins că ai văzut asta în timp. 

Care a fost principalul lucru pe care consideri că l-ai învățat din Libertate.init?

Virgil: Să îmi dau seama că lucrurile depind de mine, dacă vreau să obțin ceva. Și cartea sell or be sold a făcut lucruri magice. Mi-am dat seama că treaba se aplică nu numai în partea profesională, dar se aplică peste tot.

Raul: Inclusiv în viața personală. 

Virgil: Exact! Exact! Am fost, cred, cea mai bună investiție pe care am făcut-o în ultimii 10 ani. 

Raul: De câtă vreme lucrezi ca și freelancer? 

Virgil: Asta este a 3-a lună. Contractul este cu o echipă din Germania. Trebuie să spun că am mai lucrat cu oameni din Germania și cu companii din Germania și mi se par, din punct de vedere al culturii, foarte apropiați de noi. Mai mult, îmi place foarte mult că pun accent pe calitate și nu se grăbesc, nu fac lucrurile pe repede înainte, ci îți alocă timp ca să găsești cea mai bună soluție și să o implementezi. De asemea, nu se supără în cazul în care depășești termenul pe care ți l-ai asumat, atâta timp cât soluția cu care vii îi ajută. Tot timpul se gândesc în viitor, se gândesc ce trebuie să facem acum. 

Raul: Nice! Și cum e munca față de cum era înainte? Multă lume se gândește la freelancig că trebuie să fii one man show. De exemplu la tine – ai foarte multă experiență – “sigur a reușit că are multă experiență”, știi? 

Virgil: Ce pot să spun e că, strict în momentul de față, munca e mult mai liniștită, în schimb, cred că depinde foarte mult de la om la om. Dacă vrei, poți să îți faci haos în viață și în partea de freelancing pentru că când am început, lucram pe 2 proiecte – o perioadă – și simțeam că îmi iau burn out și am zis că trebuie să fac ceva. Am ieșit și acum simt că trăiesc. Livrez repede și apoi pot să mă concentrez să și cresc…acum, de dimineață, am făcut partea de lead generation. Adică, am timp să fac.

Raul: Ai avut chef să faci. 

Virgil: Este timp. E timp pentru toate și partea financiară îți dă un sentiment de libertate destul de mult. 

Raul: Asta cu lucratul pe 2 proiecte…sunt multe persoane care se gândesc că trebuie să lucreze mai mult ca să facă mai mulți bani, dar, de fapt, poți să crești și în alte moduri. 

Acum, care ar fi planurile tale de viitor? Ești freelancer, o să lucrezi pe contractul ăsta o vreme. 

Virgil: Mă coafează foarte mult partea de antreprenoriat. În schimb, în momentul de față, am niște idei, dar nu știu exact în ce direcție să merg. Tot timpul, în momentul în care apele erau tulburi, lăsăm o perioadă să se așeze ideile. Bineînțeles, le pui pe hârtie și aștepți să vezi ce se întâmplă. Dar una peste alta, mă interesează partea de antreprenoriat și mai departe o să trec în zona asta. 

Raul: Sunt convins că, la un moment dat, o să începi o idee pe care o ai. Acum, tu vezi antreprenoriatul ca și self-funding sau ai merge pe zona de finanțare? Cum vezi direcția asta de antreprenoriat mai departe? 

Virgil: Cred că e un mix între cele 2. Din câte am văzut, pentru a prinde funding, pentru a prinde finanțare ai nevoie de o idee care să rupă gura târgului. Altfel, trebuie să faci un proof of concept și ca să faci asta, ai nevoie de niște bănuți upfront. 

Raul: Super tare! 

Virgil: Cam asta e, da. 

Raul: Virgil, eu îți urez mult succes în continuare, dacă vrei să mai adaugi ceva pentru oamenii care se gândesc să treacă în freelancing, poate pentru oamenii mai experimentați cum ești tu pentru că ai avut deja un momentum în firmele în care ai lucrat. 

Virgil: Ce pot să spun e că mă așteptam să fie mult mai dificil să prinzi proiecte, să găsești proiecte, ceea ce nu este adevărat. Dacă o faci într-un mod corect, poți să găsești un proiect în maxim o lună de zile. Dacă te miști repede, poți să treci pe un proiect pe altul. În schimb, într-o lună de zile 100% găsești proiect. Trebuie doar să-ți dorești, atât. 

Raul: Da. Trebuie să vrei să crești, până la urmă, pentru că sunt nivele în freelancing și noi asta zicem. E un range foarte mare – 30 pe oră pentru 5000 sau pentru 15000. 

Virgil: Da, da, da. Pe de altă parte, spuneați voi la un moment dat – și chestia asta este valabilă – tu te limitezi pe tine câți bani vrei să câștigi; câți bani vrei să faci. La tine este cheia.

Raul: Bun! Virgil, mersi de timpul alocat. Îți urez mult spor! Ne auzim în continuare în Q&A-uri dacă mai ai întrebări sau dacă mai vrei să ne vezi. 

Dacă ai lucrat deja de ceva vreme în firme de programare și vrei să treci la next level – să faci freelancing și să-ți găsești un singur client și să intri în challenge-uri mai interesante în piața globală – hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, eu am fost Raul și Virgil, salut!

Sumar

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Ionuț Faur, el e Senior Android Developer și astăzi vom vorbi despre experiența lui cu freelancing-ul. 

Ionuț: Salutare! Eu am o experiență de 8 ani ca și programator, am început cu un internship pe partea de fullstack developer, am început cu PHP, făceam site-uri de la 0. După internship am fost angajat, am lucrat timp de un an la o companie de aici, după care am trecut la o companie mai mare și atunci am început să lucrez pe android, iar, între timp, au trecut 7 ani de când am experiență pe android. 

Raul: Și de ce te-ai gândit să faci freelancing? Care a fost motivația? 

Ionuț: Eu dinainte să fiu developer, îmi doream să pot să lucrez de oriunde din lume și să fiu plătit destul de bine. Având în vedere că între timp am învățat să fac programare și am văzut că astea sunt oportunitățile, de ce să nu duc skill-ul pe care-l au eu la următorul nivel? 

Raul: Ți-ai dori să fii nomad digital? Asta a fost ideea din spate? 

Ionuț: Da. Asta a fost prima motivație […] Prima excursie o s-o fac în Suedia.

Raul: Noi am început să lucrăm împreună, care a fost principalul lucru pe care l-ai învățat din programul Libertate.init()? 

Ionuț: Principalul lucru și cel mai important a fost schimbarea de mentalitate […] și comunitatea.

Raul: Legat de partea financiară, la ce rezultate ai ajuns ca și freelancer?

Ionuț: Salariul meu ca și freelancer e de 4x mai mare decât ce aveam în corporație ultima dată.

Raul: Și acum cum te simți comparativ cu momentul în care ai intrat în program? Bănuiesc că atunci când ai intrat în program aveai niște nelămuriri, neclarități legate de zona asta. 

Ionuț: Da, mă simt mult mai încrezător. Cred că pot să fiu de acum pe picioarele mele, oricând pot să apelez și la voi și la comunitate.

Raul: Bun! Noi oricum ne auzim în continuare în comunitate, dacă ai întrebări poți să îmi scrii oricând și mult spor cu freelancing-ul! 

Dacă ești mobile developer și vrei să faci trecerea spre freelancing, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, intră pe libertateinit.ro și programează-te la un call. Eu am fost Raul și Ionuț, salut!

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul de la Libertate.init(). Sunt alături de Ionuț Faur, el e Senior Android Developer și astăzi vom vorbi despre experiența ta, Ionuț, cu freelancing-ul și cu partea asta de coding, de programare. 

Hai să începem cu experiența ta pe development. De câți ani lucrezi în domeniu și cum de ai ales Android ca și tehnologie? 

Ionuț: Salutare! Eu am o experiență de 8 ani ca și programator, am început cu un internship pe partea de fullstack developer, am început cu PHP, făceam site-uri de la 0. După internship am fost angajat, am lucrat timp de un an la o companie de aici, după care am trecut la o companie mai mare și atunci am început să lucrez pe android, iar, între timp, au trecut 7 ani de când am experiență pe android. 

Raul: Deci ți-a plăcut mai mult partea de mobile. 

Ionuț: Așa s-a întâmplat. Din întâmplare am ajuns acolo pentru că firma la care lucrasem nu mai avea poziții de junior PHP și așa s-a întâmplat să ajung eu pe android. 

Raul: Ok. Și de ce te-ai gândit să faci freelancing? Care a fost motivația să treci în freelancing după ăștia 7 ani ca developer de android? 

Ionuț: Eu dinainte să fiu developer, îmi doream să pot să lucrez de oriunde din lume și să fiu plătit destul de bine. Având în vedere că între timp am învățat să fac programare și am văzut că astea sunt oportunitățile, de ce să nu duc skill-ul pe care-l au eu la următorul nivel și să iau, practic, maxim ce se poate din toată treaba asta cu programarea. 

Raul: Ți-ai dori să fii nomad digital? Asta a fost ideea din spate? 

Ionuț: Da. Asta a fost prima motivație. După care mi-am dat seama că, începând să lucrez ca developer, e destul de plictisitor să stai într-un program de la 9-17 și am văzut că în freelancing ai mai multă libertate, poți să-ți faci programul cum vrei tu, să lucrezi de oriunde și banii să fie, în final, mai corecți.

Raul: Super tare! Și când începi să fii nomad digital?

Ionuț: Peste 2 zile. Prima excursie o s-o fac în Suedia. Am niște neamuri acolo pe care trebuia să le vizitez de foarte mult timp, dar, de când a venit pandemia, s-au cam anulat toate planurile. O să fie prima experiență. 

Raul: Bun! După ce prinzi virusul ăsta, e greu să mai ieși din el. Îți dau așa warning. 

Ionuț: Deja am așa niște planuri făcute cam pe unde să mă duc. Mai aștept un pic. 

Raul: Awesome! 

Noi am început să lucrăm împreună, care a fost principalul lucru pe care l-ai învățat din programul Libertate.init()? 

Ionuț: Principalul lucru și cel mai important a fost schimbarea de mentalitate. Să lucrez ca un freelancer, să am mentalitate de freelancer, să înțeleg că oricând pot să-mi găsesc un client de calitate, trebuie doar să-l caut, să aplic tot ce m-ați învățat în program.

Raul: Deci acum știi cum să găsești clienți, ai ajuns în abundența asta de clienți și îți dă și o încredere în tine, bănuiesc că simți, cumva, asta și la nivel interior. 

Ionuț: Asta am simțit de prima dată când am intrat în program, de la meeting-urile pe care le-am avut, întrebările la care am răspuns, am văzut implicare din partea comunității, din partea voastră, am învățat foarte mult de la întrebările pe care le-au pus colegii din comunitate. Ăsta ar mai fi un lucru foarte important din program: că faci parte dintr-o comunitate – oameni care au aceleași idei ca tine și vă doriți, împreună, să faceți același lucru. 

Raul: Asta cumva, înveți prin […] oameni care sunt un pic mai sus decât tine, dar poate nu sunt doar cu un pas înaintea ta, poate sunt cu 2 pași și ajută foarte mult. Eu cu Cristi, de exemplu, ne căutam acum o comunitate de antreprenori, dar e foarte greu să găsești la nivelul ăsta oameni similari cu noi. Aș vrea să fie, dar e greu să găsim. 

Legat de partea financiară, la ce rezultate ai ajuns ca și freelancer?

Ionuț: Salariul meu ca și freelancer e de 4x mai mare decât ce aveam în corporație ultima dată.

Raul: Nebunie mare. La nivel de venit brut? 

Ionuț: Da. E ceva la care m-am așteptat. Am văzut foști colegi care au intrat în program, am văzut că ei au reușit să îmi puneam întrebarea:”eu de ce să nu pot să reușesc?” Target-ul meu când am intrat în program era să depășesc 10.000 de euro și s-a întâmplat. 

Raul: Și acum cum te simți comparativ cu momentul în care ai intrat în program? Bănuiesc că atunci când ai intrat în program aveai niște nelămuriri, neclarități legate de zona asta. 

Ionuț: Da, mă simt mult mai încrezător. Cred că pot să fiu de acum pe picioarele mele, oricând pot să apelez și la voi și la comunitate. Înainte eram foarte încrezător. Când v-am văzut prima dată prin 2019, parcă, când s-a lansat prima dată programul eu de atunci am vrut să aplic. Am fost printre primii care am dat e-mail, era o listă de e-mail-uri atunci.

Raul: Da, lista de waiting list a lui Cristi, îmi amintesc și eu.

Ionuț: Am avut încredere în mine, în program și în voi, mai ales că i-am văzut și pe foștii colegi care au reușit și știam că o să fie doar o perioadă de timp până să reușesc și eu. 

Raul: Super! Eu mă bucur foarte mult că te-ai gândit să mergi pe zona asta de nomad digital pentru că mie mi se pare…să călătorești, în punctul în care ești acum, e o investiție în tine. Înveți foarte multe lucruri despre tine, ca persoană și îți dai seama ce îți place în lumea asta, unde vrei să trăiești, poate sunt anumite culturi cu care te conectezi mai bine și nu vreau să-ți fac overselling la a fi nomad digital, dar e foarte tare și chiar mă bucur că faci asta. 

Sunt curios, după Suedia, la ce țară te-ai gândit să mergi, în ce țară vrei să mergi? 

Ionuț: M-am gândit să mă duc în Spania, după. 

Raul: Super! Ionuț, noi ne auzim în continuare în comunitate, îți urez mult sport ca și freelancer. Dacă vrei tu să mai adaugi ceva pentru oamenii care au experiența ta, dar încă se gândesc dacă să facă sau nu freelancing. 

Ionuț: Da. Ar trebui să aibă încredere în ei și dacă au niște nelămuriri de genul dacă să facă sau nu, măcar să încerce, să vadă dacă li se potrivește și după să aibă un termen de comparație cum e ca freelancer și cum e în corporație. Să aibă încredere pentru că programul chiar funcționează. Au fost 3 colegi în program, eu sunt al 4-lea și urmează și al 5-lea care să-și găsească proiect, așa că…

Raul: Deja faceți o comunitate faină acolo. V-ați întâlnit să lucrați împreună sau încă nu v-ați gândit la asta? 

Ionuț: Deocamdată nu. 

Raul: Eu am făcut asta cu niște prieteni freelanceri când am început. Ne-am luat un apartament, după ne-am luat o casă și, efectiv, lucram împreună din același loc și a fost super faină experiența. Asta e așa ca o idee.

Ionuț: Am aici pe cineva care ar fi dispus să facă, ceilalți sunt plecați.

Raul: Da, bine, dacă o să pleci nu o să poți să faci asta. 

Bun! Noi oricum ne auzim în continuare în comunitate, dacă ai întrebări poți să îmi scrii oricând și mult spor cu freelancing-ul! 

Dacă ești mobile developer și vrei să faci trecerea spre freelancing, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră, intră pe libertateinit.ro și programează-te la un call. Eu am fost Raul și Ionuț, salut!

Sumar

Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video despre o discuție pe care am avut-o cu mai mulți programatori de-a lungul timpului legată de care e modul de creștere în freelancing ca profesionist, care e career path-ul în freelancing?

Mie-mi place foarte mult serialul Westworld […] E o tipă badass din Westworld (Maeve) și are o vorbă “this is a new world…and in this world you can be whoever the fuck you want” […] Despre asta e vorba în freelancing […] În freelancing tu poți să alegi. Freelancing-ul nu e neapărat ceva diferit decât a fi un programator, e un mindset complet diferit […] Mindset shift-ul ăsta face ca freelancing-ul să fie ceva complet diferit de stadiul de angajat pentru că nu mai poți gândi la fel în momentul în care ești freelancer și odată ce vrei să acționezi în piața globală independent de o firmă de intermediere și nu mai accepți să-ți mai spună cineva ce ți s-ar potrivi. Pur și simplu îți alegi ce vrei să fii. 

Lucrurile funcționează destul de straightforward în sensul că tu decizi ce-ți place […] Apoi, găsești moduri prin care poți să prezinți spre o potențială persoană cu care ai putea colabora că ești bun pentru poziția respectivă. Adică, să te vinzi. 

Am avut oameni în programul Libertate.init() care au intrat ca software architect, în program, și a ieșit ca developer pentru că au decis că nu mai vor să fie software architect sau să fiu team lead, pur și simplu vreau să fiu developer, vreau să am o viață mai liniștită.

acum e și reversul la lucrul ăsta. Am clienți în Libertate.init() – au intrat ca developeri și au vrut să treacă într-o poziție superioară: au devenit arhitecți sau s-au implicat în business-uri și sunt CTO. A fost alegerea lor, nimeni nu i-a forțat să facă asta […] Foarte multă lume nu înțelege că, de fapt, tu tot programator ești în piața globală și poți să alegi în ce poziție de responsabilitate poți să fii. Ăsta e career path-ul din freelancing.

Dacă aveți întrebări din zona asta, puteți să-mi scrieți oricând în comentarii sau pe instagram  raul.libertateinit. Eu am fost Raul de la Libertate.init(), salut! 

Transcriere completă

Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video despre o discuție pe care am avut-o cu mai mulți programatori de-a lungul timpului legată de care e modul de creștere în freelancing ca profesionist, care e career path-ul în freelancing? 

Momentan sunt în Los Angeles, pe coasta Oceanului Pacific și m-am gândit să vorbesc despre lucrul ăsta pentru că mulți programatori nu-și dau seama de potențialul pe care-l aduce freelancing-ul și career path-ul ăsta din corporație e destul de obvious pentru majoritatea pentru că, practic, fiind în acel mediu îți este prezentat că poți să ajungi team lead sau software architect sau poți să crești ca și manager sau poate chiar să fii CTO la un startup sau business. Sună foarte atrăgătoare ideea asta că cineva poate să-ți ofere poziția dacă rămâi suficient de mult timp în companie sau dacă faci treabă bună și crești pe un career path, career ladder. 

Acum, mie-mi place foarte mult serialul Westworld. E un serial care prezintă o realitate virtuală, o realitate alternativă cu roboți. Este un caracter în Westworld care-mi place în mod special, e caracterul Maeve. E o tipă badass din Westworld și are o vorbă “this is a new world…and in this world you can be whoever the fuck you want”. 

Despre asta e vorba în freelancing, exact ce a spus Maeve în video. În freelancing tu poți să alegi. Freelancing-ul nu e neapărat ceva diferit decât a fi un programator, e un mindset complet diferit. Adică, nu mai ai mindset-ul de dependență către cineva care să-ți spună ce să faci în viață sau să-ți aleagă un career path, să-ți spună că asta e calea pe care poți să o urmezi și e ceva ce ar trebui să-ți dorești să ajungi mai high status sau ceva care ți-ar oferi o apreciere mai mare din partea oamenilor din jur, ci, mai degrabă, îți dă toată responsabilitatea ție, să-ți alegi ce destin vrei în viață. Mă refer în viața profesională, în primul rând. Mindset shift-ul ăsta face ca freelancing-ul să fie ceva complet diferit de stadiul de angajat pentru că nu mai poți gândi la fel în momentul în care ești freelancer și odată ce vrei să acționezi în piața globală independent de o firmă de intermediere și nu mai accepți să-ți mai spună cineva ce ți s-ar potrivi. Pur și simplu îți alegi ce vrei să fii. Dacă vrei să fii manager, poți să fii manager, dacă vrei să mergi în zona de CTO, să te implici mai mult într-un business, poți să alegi să faci asta.

Acum, cum poți să faci asta? Cum poți să alegi asta în freelancing și cum funcționează de fapt lucrurile?

Lucrurile funcționează destul de straightforward în sensul că tu decizi ce-ți place. După ce ai petrecut câțiva ani în domeniul programării sunt convins că știi în ce direcție vrei să te îndrepți și unde vrei să te dezvolți în zona asta a programării, dacă vrei să mai faci programare. Apoi, găsești moduri prin care poți să prezinți spre o potențială persoană cu care ai putea colabora că ești bun pentru poziția respectivă. Adică, să te vinzi. Să fii o persoană care ar fi potrivită pentru poziția respectivă, dar și să știi să arăți asta unei persoane care are nevoie de acea poziție pentru că, dacă stai să te gândești, pozițiile astea de CTO sau de Tech Leads sau manager sau să ajungi arhitect, nu sunt niște poziții pe care le-au inventat corporațiile, sunt niște poziții inventate de piață. Nevoia din piață face ca aceste poziții să fie necesare. Noi, de exemplu, la Libertate.init() în momentul ăsta avem 12 oameni cu care lucrăm, 12 colaboratori, și la nivelul ăsta pur și simplu avem nevoie de un manager. Momentan Cristi se ocupă de partea de management și e posibil, în timp, să ne luăm un manager extern sau o persoană care să se ocupe strict de managementul echipei. Nevoia asta nu a venit din cauză că am inventat-o noi – am zis că atunci când o să ajungem la 12 persoane, pe scara corporației libertate.init() ne vom pune un manager și după aceea Cristi va deveni CEO și eu să devin CEO – nu. Pur și simplu sunt niște lucruri care se întâmplă în mod natural într-un business care crește. Adică, o să fie nevoie de persoane care să ia mai multă responsabilitate în acel business și să poată să ia decizii în acel business. Pozițiile astea mai high level nu mai execuți ce ți se spune să faci sau niște task-uri, ci pur și simplu ajungi să iei decizii, ajung să iei mai multă responsabilitate ca și profesionist. Și sunt poziții pe care nu le-a inventat corporație sau nu există un career ladder în lumea asta, există efectiv o piață și niște nevoi care apar odată cu scalarea unui business și odată cu scalarea unei echipe, scalarea financiară a unui startup sau business și frumusețea freelancing-ului e că îți oferă, cumva, accesul la persoane și la business-uri din piața globală în care te poți implica la ce nivel de responsabilitate vrei tu.

Am avut oameni în programul Libertate.init() care au intrat ca software architect, în program, și a ieșit ca developer pentru că au decis că nu mai vor să fie software architect sau să fiu team lead, pur și simplu vreau să fiu developer, vreau să am o viață mai liniștită, doar să codez și să fac mai mulți bani, să mă ocup de alte treburi în paralel, adică de familie, poate chiar să încep un business sau un startup sau să fac niște investiții și au ales să fie developeri pentru că multe firme din România, multe corporații, în momentul în care avansezi în pozițiile astea mai mari, te pun, cumva, să și iei mai multă responsabilitate pe care tu poate nu vrei să o iei și cumva îți vând că ideea asta ar fi un lucru normal. Tu nu poți să alegi să mergi pe o poziție inferioară dacă nu iei responsabilitatea superioară. Să mergi într-o poziție inferioară și să câștigi mai puțin când singura ta șansă ca să câștigi mai mult e să avansezi în poziție și să ai mult mai multă responsabilitate pe care poate nu o vrei în punctul respectiv. 

Ok, acum e și reversul la lucrul ăsta. Am clienți în Libertate.init() – au intrat ca developeri și au vrut să treacă într-o poziție superioară: au devenit arhitecți sau s-au implicat în business-uri și sunt CTO. A fost alegerea lor, nimeni nu i-a forțat să facă asta, pur și simplu asta și-au dorit ei să facă și au găsit resursele și au învățat skill-urile necesare că să treacă în freelancing din poziția de developer direct în poziția de arhitect sau CTO. Despre asta e freelancing-ul, e foarte mult mindset game. Foarte multă lume nu înțelege că, de fapt, tu tot programator ești în piața globală și poți să alegi în ce poziție de responsabilitate poți să fii. Ăsta e career path-ul din freelancing.

Dacă aveți întrebări din zona asta, puteți să-mi scrieți oricând în comentarii sau pe instagram  raul.libertateinit. Eu am fost Raul de la Libertate.init(), din Los Angeles – sunt convins că cei care ați jucat GTA ați condus prin zona asta din Los Angeles – salut!