Blog Libertate în IT

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(), suntem alături de Virgil Adumitroae, el e iOS developer, e freelancer și astăzi vrem să vorbim despre experiența lui cu freelancing-ul și zona de nomad digital

Virgil: Salut! Eu sunt Virgil, am aproape 6 ani de experiență ca iOS developer și am început să lucrez ca și contractor de aproape vreo 4 ani; am făcut shift-ul din corporație spre contractor și după aceea mi-am dat seama că găsisem clientul ăsta, dar nu mai știam cum să găsesc alți clienți.

Cristi: Cum l-ai găsit, clientul ăsta? 

Virgil: Foarte amuzantă povestea […] l-am găsit – clientul ăsta – pe reddit. Intrasem pe un sub pe reddit, era for hire, parcă, sau ceva de genul și am găsit nu post “căutăm un iOS developer”. Avea un mail, parcă, i-am trimis un mail și i-am spus că sunt interesat, parcă am avut un call cu el și după aceea mi-a zis:”ok, îți dăm acces la cod și ai de rezolvat bug-ul ăsta”

Raul: La tine care a fost motivul pentru care ai vrut să intri în Libertate.init()? Motivul principal.

Virgil: Păi, motivul principal era că…atunci când lucram în corporație sau la firme din România, știam ideea asta:”dacă vrei să renegociezi salariul, cea mai bună variantă este să ai o contraofertă […] Am încercat singur să mai găsesc un client și nu mi-a ieșit și mi-am dat seama că:”ok, oamenii ăștia știu ceva”, au atâția oameni care încep să aibă testimoniale și să zică că își găsesc clienți. Știam că există piața acolo, numai că nu știam cum să ajung la ea. Încercasem singur, am văzut că nu-mi iese și am zis:”ok, hai să discutăm cu Cristi și Raul să vedem dacă mă pot ajuta”. 

Raul: Ce mi se pare interesant e că tu n-ai făcut-o neapărat din cauză că voiai să schimbi clientul actual, ci, mai degrabă, din cauză că voiai să ai leverage pe renegociere.

Virgil: Am început povestea mea în Libertate.init(), a fost un pic mai complicată. Am început cu voi, am început cu procesul, totul foarte fain structurat, începeau să vină oferte, dar, la început, pot să zic că am fost bombardat…pot să zic că m-am speriat de câte oferte veneau și nu știam să le filtrez foarte bine […] dar am continuat cu clientul respectiv și am încercat să lucrez cu două proiecte în paralel, nu mi-a ieșit atunci, dar, după aceea, am terminat cu primul proiect pe care l-am găsit cu Libertate.init() și am început, din nou, să caut, dar nu așa intens […] eu cu el stabilisem la început că hai odată la 6 luni să avem un 1 to 1 în care să discutăm, să spunem cum merge colaborarea și, de obicei, renegociam, era o creștere de 500 de dolari la 6 luni, cam era standard, dar, după aceea, au început să apară oferte și vedeam că găsesc clienți, am discutat altfel cu el. I-am spus că valoarea mea în piață este asta:”primesc oferte de 60 de euro pe oră”, cam ăla era standardul la care mă învârteam. El a spus ok, lasă-mi un pic de timp să mă gândesc și după aceea am renegociat cu el la alt trade și am avut creșterea…știu când am început cu el că aveam 4000 de dolari pe lună și acum e 8400 de dolari pentru că știa ideea asta că “I wanna get 6 figures”. Adică, îmi pusesem target-ul ăsta că vreau să fac 6 figures. 

Raul: Și ți-a dat. Ai reușit să obții, ceea ce e super tare. 

Acum la ce rezultate ești în freelancing, după primul an? 

Virgil: Am prins un nou proiect de săptămâna asta și e foarte fain, destul de similar cu ceea ce fac și am semnat pe 6 luni cu posibilitate de extindere pe 70 de euro pe oră.

Raul: Hai să vorbim despre zona asta de travel pentru că sunt foarte interesat cum e experiența ta ca nomad digital. 

Virgil: Da. Am observat că dacă vrei să lucrezi și să călătorești în același timp, trebuie să fii foarte disciplinat și să încerci să îți găsești o rutină să-ți simplifici viața cât de mult poți și să menții rutina indiferent de locul în care te duci și să nu încerci să grăbești călătoria. Adică, să faci schimbarea asta de mindset că nu ai o săptămână sau două săptămâni în care te duci undeva și trebuie să bifezi toate locurile, ci ar trebui să te duci pe ideea că stai măcar o lună și încerci să trăiești ca un localnic.

Raul: Uite, o chestie faină pe care o faci tu acum, practic, îți aloci toate resursele pe care le faci din freelancing, le aloci în travel și călătoritul ăsta, cumva, te dezvoltă ca persoană pentru că îți arată foarte multe lucruri despre tine pentru că te scoate dintr-un mediu în care ești obișnuit cu toate persoanele din jurul tău, cu clădirile, cu mâncările și te pune într-un loc noi și now what? Ce-mi place să fac aici? Cine sunt eu de fapt? Și începi să te cunoști. Și noi chiar zicem în programul Libertate.init() că acest călătorit ar fi un pas foarte fain pe care poți să alegi să-l faci ca să te dezvolți în continuare.

Virgil: Da, da, da. Pentru că mi-am dat seama că diferența cea mai mare dintre călătoritul clasic în care pleci o săptămână undeva, maxim 2 […] Când stai mai mult de 2 săptămâni într-un loc, chiar trăiești ca un localnic și îți vin idei noi, poate vezi oportunități de business, adică, îți deschide niște oportunități la care nu te-ai fi gândit pentru că dacă călătorești ca și turist ai acolo o săptămână în care faci lucrurile turistice, nu poti să zici…mna, ai mers acolo, ai făcut niște lucruri, dar nu ai înțeles cum trăiesc oamenii ăia, cum gândesc.

Raul: Virgil, sunt super încântat de experiența ta cu freelancing-ul și îți urăm mult succes în continuare. Să pui poze că eu te urmăresc. Mi-a fost ciudă când ai fost în Mexic pentru că și eu vreau să ajung acolo. Ne auzim în continuare în comunitate, dacă ai întrebări, poți să ne scrii oricând și mult sport în continuare! 

Virgil: Mulțumesc mult pentru tot ce ați făcut.

Raul: Dacă ești iOS developer și vrei să ai viața asta de nomad digital, să călătorești prin toată lumea și să lucrezi din diverse locuri, hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertateinit.ro și programează-te la un call. 

Eu am fost Raul, Cristi și Virgil, salut! 

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(), suntem alături de Virgil Adumitroae, el e iOS developer, e freelancer și astăzi vrem să vorbim despre experiența lui cu freelancing-ul, zona de nomad digital și o să fie o discuție foarte faină cu Virgil.

Virgil, salut, spune-ne mai întâi cam ce experiență ai în domeniu pe zona asta de mobile development. 

Virgil: Salut! Eu sunt Virgil, am aproape 6 ani de experiență ca iOS developer și am început să lucrez ca și contractor de aproape vreo 4 ani; am făcut shift-ul din corporație spre contractor și după aceea mi-am dat seama că găsisem clientul ăsta, dar nu mai știam cum să găsesc alți clienți. 

Cristi: Cum l-ai găsit, clientul ăsta? 

Virgil: Foarte amuzantă povestea. Înainte să găsesc clientul ăsta știu că am început să mai caut proiecte și acum îmi aduceam aminte – înainte de interviul ăsta încercam să fac, așa, un mic story, să-mi aduc aminte – că am prins odată un client. Sincer, nu mai țin minte unde l-am prins, pe upwork, și lucrasem cu el la o chestie super scurtă de un weekend, făcusem vreo 500 sau 600 de de dolari primiți pe paypal și după aceea…știam că se poate freelancing pe programare. Adică, astă fusese și unul dintre motivele pentru care mă apucasem de programare și l-am găsit – clientul ăsta – pe reddit. Intrasem pe un sub pe reddit, era for hire, parcă, sau ceva de genul și am găsit nu post “căutăm un iOS developer”. Avea un mail, parcă, i-am trimis un mail și i-am spus că sunt interesat, parcă am avut un call cu el și după aceea mi-a zis:”ok, îți dăm acces la cod și ai de rezolvat bug-ul ăsta”. Era un bug super simplu, el estimase că mi-ar lua o săptămână și știu că eu îl făcusem în câteva ore, ceva de genul și am zis că e gata. El a fost foarte mulțumit și am început să lucrez cu el part time pentru că atunci deja lucram la o companie în România și partea și mai amuzantă este că la un moment dat am avut oportunitatea să plec să locuiesc în Ibiza. 

Cristi: De acolo era el? De ce Ibiza? Te chemase la el sau ai ales tu asta ca destinație? 

Virgil: Nu, nu, nu. Clientul e din State, dar atunci – long story short – am cunoscut pe cineva, o fostă prietenă care locuia acolo. Ne cunoscusem aici în țară, ea avea un business acolo și am zis:”ok, cum putem să facem să continuăm relația?” – ea trebuia să fie plecată vreo 6 luni pe an – și deja începusem colaborarea asta cu clientul, erau deja vreo 4-5 luni. El mă întrebase la început:”vrei să treci full time?”. Eu nu eram sigur, deși vedeam că mă plătește, eram ok…nu sunt așa sigur până când se întâmplă asta și după aceea am avut discuția în care i-am propus clientului, că vreau să plec și să locuiesc acolo, să trec full time pe poziția respectivă. Așa am început colaborarea pe termen lung. 

Cristi: Nice! Uneori, când mă uit la Libertate.init(), știi…Libertate.init() distruge puțin magia asta a găsirii unui prim client. Tu ai avut o întreagă poveste: ai intrat pe reddit, ai vorbit cu omul ăsta. Adică, e o întreagă aventură până găsești un prim client, pe când, în libertate.init() vin așa clienții unul după altul, nu mai ai magia asta, să zic și dificultatea asta ca să obții un client. Mă rog, trade off-ul, stabilitate pe lângă ideea că vin clienții pe bandă rulantă îți conferă un anumit control acolo. 

Raul: La tine care a fost motivul pentru care ai vrut să intri în Libertate.init()? Motivul principal.

Virgil: Păi, motivul principal era că…atunci când lucram în corporație sau la firme din România, știam ideea asta:”dacă vrei să renegociezi salariul, cea mai bună variantă este să ai o contraofertă. Dacă te duci la o discuție și nu poți să zici nu, n-ai nici-ul leverage acolo, trebuie să zici da la orice ți se oferă și mi-am dat seama că după 2 ani de colaborare cu clientul respectiv, îmi renegociasem cu el rata, dar știu că voi erați la început și erau video-uri în care vedeam developeri care erau pe la 5000 de euro pe lună și eram:”ok, sunt pe acolo”. După aia au început să apară rate-uri și mai mari și eram:”ok, cred că fac ceva greșit”. Am încercat singur să mai găsesc un client și nu mi-a ieșit și mi-am dat seama că:”ok, oamenii ăștia știu ceva”, au atâția oameni care încep să aibă testimoniale și să zică că își găsesc clienți. Știam că există piața acolo, numai că nu știam cum să ajung la ea. Încercasem singur, am văzut că nu-mi iese și am zis:”ok, hai să discutăm cu Cristi și Raul să vedem dacă mă pot ajuta”. 

Raul: Ce mi se pare interesant e că tu n-ai făcut-o neapărat din cauză că voiai să schimbi clientul actual, ci, mai degrabă, din cauză că voiai să ai leverage pe renegociere și aici multă lumea poate nu înțelege cum se întâmplă renegocierea asta și aș vrea să explic un pic. Ideea în renegociere e că tu nu poți să mergi la un client actual și să renegociezi pe ideea că am lucrat de un an de zile acolo, mi-ai dat mai multă responsabilitate și am mai ajutat câțiva oameni pe proiect…adică, pe faptul că ți-ai făcut munca poate mai decât se aștepta clientul inițial pentru că tu nu ai leverage în negociere. Pur și simplu ești încă în scarcity, tu nu poți să ceri mai mulți bani dacă nu poți să obții mai mult din altă parte și cel mai mare leverage pe care poți să-l ai în negociere e dacă tu, cumva, știi deja cum să-ți găsești clienți. Cum ai zis tu, Virgil, dacă știi deja cum să găsești clienți pe rate mai mari, dar vrei, totuși, să rămâi cu clientul respectiv pentru că îți place de el sau îți place proiectul în care ești, dar în punctul ăla știi că:”eu aș putea pleca”. Adică, sunt super dispus să-mi spună și nu, dar îi dau o șansă să îmi spună da pentru că-mi place de el. Ăsta e punctul în care vrei să renegociezi. Ai obținut leverage-ul ăsta? 

Virgil: Da, l-am obținut. Am început povestea mea în Libertate.init(), a fost un pic mai complicată. Am început cu voi, am început cu procesul, totul foarte fain structurat, începeau să vină oferte, dar, la început, pot să zic că am fost bombardat…pot să zic că m-am speriat de câte oferte veneau și nu știam să le filtrez foarte bine și am primit acum un an o ofertă, am acceptat-o…proiectul nu a mers cum am vrut eu și nu era ce-mi doream, dar am continuat cu clientul respectiv și am încercat să lucrez cu două proiecte în paralel, nu mi-a ieșit atunci, dar, după aceea, am terminat cu primul proiect pe care l-am găsit cu Libertate.init() și am început, din nou, să caut, dar nu așa intens…2021 a fost un an de călătorit pentru mine, decât pentru căutat proiecte și am discutat cu clientul actual și am zis:”uite, încep să primesc oportunități de genul, ce facem, cum discutăm?”. Pentru că eu cu el stabilisem la început că hai odată la 6 luni să avem un 1 to 1 în care să discutăm, să spunem cum merge colaborarea și, de obicei, renegociam, era o creștere de 500 de dolari la 6 luni, cam era standard, dar, după aceea, au început să apară oferte și vedeam că găsesc clienți, am discutat altfel cu el. I-am spus că valoarea mea în piață este asta:”primesc oferte de 60 de euro pe oră”, cam ăla era standardul la care mă învârteam. El a spus ok, lasă-mi un pic de timp să mă gândesc și după aceea am renegociat cu el la alt trade și am avut creșterea…știu când am început cu el că aveam 4000 de dolari pe lună și acum e 8400 de dolari pentru că știa ideea asta că “I wanna get 6 figures”. Adică, îmi pusesem target-ul ăsta că vreau să fac 6 figures. 

Raul: Și ți-a dat. Ai reușit să obții, ceea ce e super tare. 

Acum la ce rezultate ești în freelancing, după primul an? 

Virgil: Păi, după primul an, cum am zis…în 2021 am început să găsesc niște proiecte, după aceea am călătorit destul de mult. 

Raul: Ai păstrat clientul inițial pentru travel și să ai mai mult timp. 

Virgil: Da, da. Am păstrat clientul inițial și acum după ce am terminat cu călătoritul, la începutul lui 2022, începusem destul de în forță și după m-am întors. 

Raul: Am văzut pozele.

Virgil: M-am întors și am zis că:”ok, hai că am călătorit, începem cu forțe proaspete” și am început căutarea și acum am prins un nou proiect de săptămâna asta și e foarte fain, destul de similar cu ceea ce fac și am semnat pe 6 luni cu posibilitate de extindere pe 70 de euro pe oră.

Raul: Bravo, bravo! 

Și acum, hai să vorbim despre zona asta de travel pentru că sunt foarte interesat cum e experiența ta ca nomad digital. Cum te acomodezi într-un loc, cum îți faci programul acolo? E o chestie nouă și poate și pentru noi – pentru comunitate. Sunt foarte mulți care sunt nomazi digitali. 

Virgil: Da. Am observat că dacă vrei să lucrezi și să călătorești în același timp, trebuie să fii foarte disciplinat și să încerci să îți găsești o rutină să-ți simplifici viața cât de mult poți și să menții rutina indiferent de locul în care te duci și să nu încerci să grăbești călătoria. Adică, să faci schimbarea asta de mindset că nu ai o săptămână sau două săptămâni în care te duci undeva și trebuie să bifezi toate locurile, ci ar trebui să te duci pe ideea că stai măcar o lună și încerci să trăiești ca un localnic. Asta am observat și asta cred că e cea mai mare diferență pentru că tu, dacă, să zicem, pleci o săptămână undeva, da, faci lucruri turistice, dar pe mine ce m-a impresionat foarte mult a fost schimbarea asta de mindset în care tu nu erai turist, erai un fel de localnic. 

Raul: Trăiai printre ei, cumva. 

Virgil: Da, da ,da. Cât am stat un an în Spania, am călătorit destul. Am mers și în Barcelona și în Madrid, după aceea am mers și prin Paris, Berlin, Londra de câteva ori. Adică, am tot vizitat Europa și la fel, am mai călătorit așa. De obicei, pentru mine nu văd de ce aș pleca pentru mai puțin de 2 săptămâni undeva. 

Cristi: Dacă e să faci un […] în 2021, cum a fost împărțit? Înțeleg că ai stat în Spania, ca bază centrală, și de acolo plecai câte 2 săptămâni, o lună în alte destinații sau care a fost itinerariul, să zic? 

Virgil: Nu, eu m-am întors din Spania în 2019, la sfârșit. După aceea, în 2020 știm cu toții ce s-a întâmplat și planul era ca după ce m-am întors, să stau un pic prin Iași, prin orașul din care sunt și să plec mai departe. Aveam planul să plec un an să călătoresc, dar na, a venit pandemia, m-am limitat aici în România și după aceea, din 2021, când au început să se dea drumul la călătorit, am început…am plecat vreo 2 săptămâni în Dubai, am stat acolo și, la fel, lucrasem și începusem și programul. Și lucram, eram și în Dubai și făceam și programul Libertate.init(). Și înainte de Dubai, am fost 2 săptămâni la munte, am învățat să mă dau cu placa, după aceea am început procesul, m-am focusat pe el și prin vara lui 2021 am plecat vreo 2 săptămâni prin Sicilia, am făcut un road trip pe acolo cu prietena. După aceea prin octombrie sau noiembrie, nici nu mai știu când, a fost o fază amuzantă când m-a sunat cineva din echipa voastră să programăm interviul ăsta și am zis că da, sunt disponibil și după zic că nu pot în ziua respectivă că am zbor spre Londra. După aceea am fost în Londra, am stat o săptămână și, după aia, cea mai mare excursie pe care o aveam planificată și era pe bucket list la mine, a fost să plec 5 săptămâni în Tulum, în Mexic. Am stat acolo din ianuarie cam până la mijlocul lui februarie și după aceea am zis că m-am întors cu forțe proaspete, hai să caut un proiect nou. Acum, încă lucrez și cu clientul vechi și cu clientul nou, am zis că e perioada asta de 6 luni în care încerc să lucrez 2 proiecte și să fac un capital pentru că vreau să mai călătoresc. Am simțit că m-am dus înspre partea de vest, acum vreau în partea de est. 

Cristi: Cum se îmbină cele 2 proiecte, acum, pentru tine? 

Virgil: Sincer, la început acum e super ok pentru că primul client, inițial, e din State și de obicei, sincronizarea se întâmpla cam după ora 6 a României și clientul a fost mereu foarte off hands, nu a făcut deloc micromanagement, totul era apreciat, în sincron, aveam doar un meeting pe săptămâna, foarte, foarte lite și acum, cu proiectul nou, e mostly marea majoritate din echipă este din Suedia și am și un coleg, pe Android, care e Android Developer și face parte din Libertate.init().

Cristi: Nice, sunteți acolo împreună. 

Virgil: Deocamdată e bine, adică nu văd nicio problemă. 

Cristi: Dar știu că ziceai că vrei să faci 6 figures într-un an, acum cred că o să faci cam în jumatate de an la proiectele pe care le ai. 

Virgil: Da, da, da, cam așa. La rate-urile pe care le am, am estimat că ar fi vreo 20 de mii de euro pe lună, ceva de genul timp de 6 luni, ceea ce e super și pentru călătorit și chair vreau să încerc…am ideea asta. Am început colaborarea cu clientul respectiv, nu prea am avut vacanță și chiar vreau să încerc pentru o perioadă mai lungă, să zicem o lună sau 2 luni în care vreau să mă deconectez complet de tehnologie. Adică, chiar și telefon, Instagram, tot, tot, tot, să opresc tot. 

Cristi: Unde te duci în astea 6 luni? 

Virgil: Deocamdată am zis că mai am de făcut câteva lucruri prin Dubai, să sar cu parașuta de acolo și am zis că Dubai-ul e un fel de playground pentru adulți. Am zis că poți să faci tot pe acolo. Vreau după să mă dau cu ceva supercar-uri pe circuit, îmi place viteza și după aceea cred că o lună sau 2 prin Thailanda și cred că și Japonia. 

Cristi: Nice, super tare.

Raul: Uite, o chestie faină pe care o faci tu acum, practic, îți aloci toate resursele pe care le faci din freelancing, le aloci în travel și călătoritul ăsta, cumva, te dezvoltă ca persoană pentru că îți arată foarte multe lucruri despre tine pentru că te scoate dintr-un mediu în care ești obișnuit cu toate persoanele din jurul tău, cu clădirile, cu mâncările și te pune într-un loc noi și now what? Ce-mi place să fac aici? Cine sunt eu de fapt? Și începi să te cunoști. Și noi chiar zicem în programul Libertate.init() că acest călătorit ar fi un pas foarte fain pe care poți să alegi să-l faci ca să te dezvolți în continuare. Poate să fie și călătoritul o parte de dezvoltare personală că multă lume nu a ieșit sau nu a prea fost. Tu ai avut experiența asta de nomad digital și ai călătorit și ai muncit și e super tare și e fain că faci în continuare. Înseamnă că mai ai lucruri de învățat, de văzut. 

Virgil: Da, da, da. Pentru că mi-am dat seama că diferența cea mai mare dintre călătoritul clasic în care pleci o săptămână undeva, maxim 2, deja lumea când aude că am plecat undeva 2 săptămâni era:”uau, cum ai făcut asta?”. Când stai mai mult de 2 săptămâni într-un loc, chiar trăiești ca un localnic și îți vin idei noi, poate vezi oportunități de business, adică, îți deschide niște oportunități la care nu te-ai fi gândit pentru că dacă călătorești ca și turist ai acolo o săptămână în care faci lucrurile turistice, nu poti să zici…mna, ai mers acolo, ai făcut niște lucruri, dar nu ai înțeles cum trăiesc oamenii ăia, cum gândesc și asta…călătoritul și freelancing-ul își permit să faci asta. 

Raul: Ca turist, cumva, ești într-un mediu foarte protejat, nu vezi realitatea cum e ea în mod normal. 

Virgil, sunt super încântat de experiența ta cu freelancing-ul și îți urăm mult succes în continuare. Să pui poze că eu te urmăresc. Mi-a fost ciudă când ai fost în Mexic pentru că și eu vreau să ajung acolo. Ne auzim în continuare în comunitate, dacă ai întrebări, poți să ne scrii oricând și mult sport în continuare! 

Virgil: Mulțumesc mult pentru tot ce ați făcut.

Raul: Dacă ești iOS developer și vrei să ai viața asta de nomad digital, să călătorești prin toată lumea și să lucrezi din diverse locuri, hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertateinit.ro și programează-te la un call. 

Eu am fost Raul, Cristi și Virgil, salut! 

Sumar

Salut! Raul de la Libertate.init(). Am vrut să fac de mult video-ul ăsta în care să arăt cum funcționează industria de IT, care sunt jucătorii care activează în piața de IT și de ce s-a ajuns ca programatorii să câștige cel mai puțin din toată industria

Prezentarea se numește “Jucătorii din industria IT” și există 5 jucători în industria asta. Primul jucător e programatorul angajat/contractor, recruiter la o companie locală, recruiter sau intermediar freelancer, firme de outsourcing locale sau agenții și mai sunt și platforme și job board-uri.

Hai să luăm prima situație, programator – recruiter. Am pus aici că recruiterul e mai mare decât un programator, adică câștigă mai bine decât un programator […] un recruiter care lucrează la o companie locală de IT și are un salariu fix și să zicem că după o perioadă de timp poate să ajungă la 2.000 de euro pe lună, dacă e un recruiter bun și să aibă un venit anual de 24.000 cu un full time work, adică 173 de ore pe lună […] dacă comparăm cu un programator, o să vezi că la prima vedere câștigă mai puțin decât un programator. Un programator care face 5.000 de euro pe lună, care e un venit minim, să zicem, mic, și face 60.000 de euro pe an, tot cu aceleași ore lucrate […] dar să privim lucrurile și pe termen lung […] ce opțiuni are recruiterul ăsta să avanseze și ce opțiuni are programatorul să avanseze? Programatorul care lucrează în condițiile astea, pentru companii locale sau fiind intermediate, n-o să prea crească în condițiile astea…o să crească foarte greu și, practic, șansele lui de a scala în mod variabil sunt mici […] un recruiter poate să ajungă freelancer sau intermediar de proiecte, să nu mai lucreze doar pentru companie și să aibă un salariu fix, ci, mai degrabă, să servescă mai mulți clienți și aici am pus niște numere care sunt destul de fascinante. Dacă un recruiter ar plasa jumătate de programator pe lună, asta înseamnă 6 programatori pe an, adică un programator la 2 luni de zile, cu un procent de 20% din venitul anual, ar face un venit lunar de 6.000 de euro […] Cum funcționează modelul de business la recruiterii ăștia sau intermediari? Recrutorii găsesc companii și își iau între 10 și 30% din venitul anual din primul an pe care l-ar face programatorul care rămâne la compania respectivă sau la clientul respectiv.

Ok, hai să mergem mai departe! Să vedem relația dintre o firmă de outsourcing sau agenție și un programator […] firmele astea de outsourcing au nevoie de 2 programatori la un adaos de 50% peste rata pe care o primește programatorul ca să câștigi mai mult decât un singur programator […] Cu cât scalează numărul de programatori, cu atât o să facă profit mai mare și cu cât reușesc să își mărească adaosul, cu atât o să facă profit mai mare […] Odată ce ai un programator angajat mai mult timp, poți să te joci cu adaosul ăsta 30-300%. Găsești clienți care plătesc mai bine, dar programatorul ăla să-l păstrezi la același nivel.

Hai să trecem mai departe! Platforme > Job Boards și să vedem de ce câștigă mai mult decât un programator […] Îți trebuie 10 programatori ca să faci un venit lunar de 5.000 de euro și un venit anual de 60.000, adică cât un programator […] clienții postează job-uri acolo fără ca platforma să facă nimic, poate doar să dea un approve, dar, de multe ori, și approve-ul ăla e automatizat […] Platformele astea sunt super ineficiente, e o concurență enormă pentru că incentive-ul lor e să crească numărul de programatori și mai mult decât la agenții sau firme de outsourcing, din cauză că fee-ul e mai mic și atunci scopul lor e să aibă cât mai mulți programatori posibili. 

Acum, apare și al 6-lea jucător în piață: Freelancer-ul în IT. Freelancer-ul în IT e diferit de un contractor în IT în sensul că știe cum să-și găsească clienți în mod direct, elimină intermediarii și, practic, întoarce jocul împotriva oamenilor care încearcă să îi intermedieze […] Cum face freelancer-ul în IT lucrurile astea și ce venituri poate să aibă? 

Practic, ce ziceam înainte; elimină intermedierea muncii sale și un freelancer la potențial ar trebui să aibă o rată orară între 100-200 euro + pe oră – sunt și care fac 300 – undeva în jurul ăsta ar fi un freelancer care lucrează la potențialul lui, adică care nu mai e intermediat și la o rată de 100 pe oră faci cam 17.300 pe lună și un venit anual de 200.000 de euro […] Partea faină în zona asta de freelancer în IT e dacă tu chiar vrei să faci programare și ești pasionat de domeniul ăsta și vrei să scrii cod, ăsta e modul prin care poți să-ți faci meseria într-un mod în care valoarea pe care o aduci nu se pierde prin intermediere. 

Noi deja lucrăm cu clienți mai avansați, îi ducem la ratele astea – 100-200 euro – desigur, e un program mai avansat din Libertate.init() și sunt deja oameni cu care lucrăm și la care, efectiv, nu le permitem să lucreze sub 100 pe oră […] noi avem 2 resurse pe care le poți folosi. (1) grupul nostru de facebook în care avem live-uri săptămânale, conținut gratuit și acolo e și viziunea noastră despre freelancing. Poți să ne întrebi orice pe grupul de facebook, o să-ți răspundem. Dacă ai peste 3 ani de experiență și ești programator, te așteptăm cu drag să intri la live-uri și să ne întrebi orice. Apoi (2) avem și partea privată, unde e mentorat cu mine și cu Cristi și o să ai acces nelimitat la tot ce știm din ultimii 3 ani de activitate pe piața de IT și la tot ce o să știm și pe viitor. 

Eu am fost Raul de la Libertate.init(), sper că prezentarea asta o să te ajute să înțelegi mai bine piața de IT, să își dea mai multă claritate și să înțelegi cum funcționează fiecare jucător din piață și de ce e așa profitabilă piața asta de IT pentru intermediari în defavoarea programatorilor care lucrează în ea.

Transcriere completă

Salut! Raul de la Libertate.init(). Am vrut să fac de mult video-ul ăsta în care să arăt cum funcționează industria de IT, care sunt jucătorii care activează în piața de IT și de ce s-a ajuns ca programatorii să câștige cel mai puțin din toată industria de IT, deși ei lucrează cel mai mult în zona asta. 

Așa că…hai să începem prezentarea, știu că o să fie puțin șocant pentru unele persoane care se uită la video-ul ăsta, dar e important să ai claritatea asta dacă activezi în industria IT și dacă ești un programator cu experiență. 

Prezentarea se numește “Jucătorii din industria IT” și există 5 jucători în industria asta. Primul jucător e programatorul angajat/contractor, recruiter la o companie locală, recruiter sau intermediar freelancer, firme de outsourcing locale sau agenții și mai sunt și platforme și job board-uri. Acum, vreau să îți arăt, numeric, comparând concret, cum se raportează un programator la fiecare dintre aceste persoane care activează în piață și o să începem cu relația dintre un programator și un recruiter la o companie locală, dar, înainte de asta, vreau să las asta aici: “Programatorii câștigă cel mai puțin din toată industria IT” și e o afirmație șocantă, o afirmație:”cum e posibil asta? Cum e posibil ca programatorii să câștige cel mai puțin din industrie? Ceva nu se leagă, nu are sens” pentru că pare că ești plătit bine ca programator, că faci mulți bani și cum s-a ajuns în situația asta de fapt?

Hai să luăm prima situație, programator – recruiter. Am pus aici că recruiterul e mai mare decât un programator, adică câștigă mai bine decât un programator și, acum, o să ne uitam la un recruiter care lucrează la o companie locală de IT și are un salariu fix și să zicem că după o perioadă de timp poate să ajungă la 2.000 de euro pe lună, dacă e un recruiter bun și să aibă un venit anual de 24.000 cu un full time work, adică 173 de ore pe lună. Acum, dacă comparăm cu un programator, o să vezi că la prima vedere câștigă mai puțin decât un programator. Un programator care face 5.000 de euro pe lună, care e un venit minim, să zicem, mic, și face 60.000 de euro pe an, tot cu aceleași ore lucrate, câștigă mai mult decât un recruiter, dar cum vreau să privești lucrurile, e să privim lucrurile și pe termen lung. Adică, ok, ce opțiuni are recruiterul ăsta să avanseze și ce opțiuni are programatorul să avanseze? Programatorul care lucrează în condițiile astea, pentru companii locale sau fiind intermediate, n-o să prea crească în condițiile astea…o să crească foarte greu și, practic, șansele lui de a scala în mod variabil sunt mici; el o să ajungă la un nou plafon chiar dacă și-ar crește rata asta de 5.000, pe când, un recruiter chiar dacă începe cu un salariu fix și poate lucrează pentru o companie de outsourcing, el dacă învață piața și învață să devină independent în piața asta de recrutare, el poate să ajungă în situația următoare: poate să ajungă freelancer sau intermediar de proiecte, să nu mai lucreze doar pentru companie și să aibă un salariu fix, ci, mai degrabă, să servescă mai mulți clienți și aici am pus niște numere care sunt destul de fascinante. Dacă un recruiter ar plasa jumătate de programator pe lună, asta înseamnă 6 programatori pe an, adică un programator la 2 luni de zile, cu un procent de 20% din venitul anual, ar face un venit lunar de 6.000 de euro și un venit anual de 72.000 de euro și ore lucrate mult mai puține decât dacă ar fi un recruiter full time la o companie sau dacă ar fi un programator. Cum funcționează modelul de business la recruiterii ăștia sau intermediari? Recrutorii găsesc companii și își iau între 10 și 30% din venitul anual din primul an pe care l-ar face programatorul care rămâne la compania respectivă sau la clientul respectiv. Ăsta e modelul clasic de recrutare și aici nu vreau să-ți imaginezi că există doar recruiteri care activează…am pus și intermediari. Intermediarii ăștia, de multe ori, sunt programatori care s-au prins de șmecherie și încep să recruteze alți programatori pentru că e mult mai avantajos să fii programator intermediar decât să lucrezi ca programator pentru că tu doar plasezi oamenii, după nu mai ai treabă cu ei, îți vin banii la plasare de persoane și, efectiv, e o muncă mult mai ușoară și există mulți programatori, mulți intermediari care, momentan, locuiesc în Thailanda sau în Bali, lucrează de acolo și, efectiv, cu asta se ocupă. Cumva, găsesc clienți, găsesc programatori și le fac match-ul ăsta. Aici mai este un catch interesant la categoria asta – recruiter sau intermediar freelancer – e că oamenii care intră în zona asta, cei care sunt la început și vor să intre în zona asta, întotdeauna o să intre cu rate mici, o să contacteze companii și o să le propună:”vă găsim programatori în condițiile pe care le vreți voi și cu venituri minime posibile”. Adică, dacă o companie îți caută programatori cu 5.000 sau 4.000 de euro, recruiterul o să le găsească cu 4.000 de euro și procentul pe care-l cer o să poată fi chiar mai mare la început pentru că acele companii o văd, cumva, ca pe un beneficiu. Dacă tu mergi la o companie din Germania, din UK sau din orice altă țară și îi spui că poți să găsești programatori experimentați pe care îi filtrezi tu și, cumva, venitul pe care o să-l dorească programatorul ăla e mic, adică mai mic decât media pe care o dă compania, compania ar fi mulțumită, ea, cumva,”străduiește-te tu să-mi găsești, eu oricum îmi caut programatori, dar nu găsesc…dacă tu te chinui și găsești un programator care acceptă să fie plătit mai puțin și să lucreze full time pentru mine, pot să îți dau chiar un venit mai mare, de asta sunt care fac 30% sau chiar mai mult, la început. Acum, recrutorii care sunt mai profesioniști nu o să meargă pe jocul ăsta pentru că, ce observă dacă merg pe jocul ăsta, ajung la problema cealaltă: au mulți clienți sau ar putea plasa programatori pentru că au promisiunea prea bună, dar nu mai găsesc programatori pentru că dacă mergi mult prea jos cu rata, nu mai vor programatorii să lucreze. Cine s-ar muta în Germania să lucreze pe 3.000 de euro? Și, totuși, sunt oameni care sunt prinși de recrutorii ăștia și o să lucreze. Trebuie o persoană la 2 luni de zile ca să facă mai mult decât un programator care face 5.000 de euro pe lună. Sper că a fost destul de clar modelul lor de business și cum funcționeză și de ce sunt programatori care merg pe zona asta de prospectare de piață de clienți, de programatori și încearcă să plaseze programatorii. E un model avantajos, e un model simplu, nu trebuie să plasezi foarte mulți programatori ca să devii profitabil și să faci un profit bun. Cu cât aloci mai mult timp aici și cu cât îți eficientizezi procesele, poți să câștigi mai mult pentru că poți să plasezi mai multe persoane. 

Ok, hai să mergem mai departe! Să vedem relația dintre o firmă de outsourcing sau agenție și un programator. Datele au rămas la fel: un programator => 5.000 de euro/60.000 pe an, 173 de ore lucrate. Acum, firmele astea de outsourcing au nevoie de 2 programatori la un adaos de 50% peste rata pe care o primește programatorul ca să câștigi mai mult decât un singur programator. Matematica e super simplă. De exemplu, dacă un programator ar face 5.000 de euro și ăștia cer 7.500 de la client pentru 2 programatori, adică ar face 15.000 pe lună, ei din aia 15.000-10.000 să zicem că îi dau spre programatori, ei rămân cu 5.000 și câștigă mai mult decât un programator ca venit anual. Cu cât scalează numărul de programatori, cu atât o să facă profit mai mare și cu cât reușesc să își mărească adaosul, cu atât o să facă profit mai mare. Orele lucrate sunt estimative aici (20), de multe ori sunt mai puține decât 20 de ore și am pus, efectiv, pentru că e nevoie să discute cu programatorii și e nevoie să discute și cu clienții, o parte birocratică de semnare de contracte care e, de multe ori, automatizată, în mare parte. Odată ce ai un programator angajat mai mult timp, poți să te joci cu adaosul ăsta 30-300%. Găsești clienți care plătesc mai bine, dar programatorul ăla să-l păstrezi la același nivel. De asta incentive-ul la firmele astea de outsourcing și la agenții e în 2 direcții: (1) să mărească numărul de programatori pentru că în modul ăsta pot să-și mărească venitul lunar, adică profitul pe care-l fac și (2) să mărească adaosul peste rata plătită, adică să păstreze programatorul la o rată cat mai mică așa încât adaosul pe care-l fac ei. Adică, diferența dintre cât cer la client și cât încasează programatorul o să fie cât mai mare. Aici am pus o diferență minimă de 2.500 de euro, dar gândește-te dacă firma asta (din video) ar cere 10.000 de euro de la client și adaosul ăsta ar fi de 100%, deja la 2 programatori ai dublu cât ar fi aici (60.000), de fapt, cred că și mai mult pentru că profitul scalează. Ăsta e modelul de firme de outsourcing și la fel funcționează și agențiile Toptal, Gun. În firmele de outsourcing, în general, ai un pic mai multă siguranță că nu-ți pierzi job-ul în sensul că rata o să fie oricum super mică și o să te păstreze pe perioadă mai lungă și sunt contracte de angajare. În agenții o să fie contracte de colaborare, o să ai firmă și nu îți garantează că o să ai client…bine, nici firma de outsourcing nu-ți garantează, dar asta îți spui ei la interviu: că e garantat că o să ai clienți. Pe rate mici o să ai clienți, cu siguranță pentru că se merită pentru ei. La agenții nu-ți garantează, dacă prinzi proiect acum, bine, dacă nu prinzi, pentru ei oricum e bine, contează doar să fii acolo și dacă au clienți, să aibă oameni disponibili să le dea clienților respectivi și de aceea la agenții nu o să ai un stream, constant, de clienți…o să ai din când în când clienți. Pe când, la firma de outsourcing e posibil să fie mai streamline, dar, din nou, compromisul e că rata o să fie mai mică și venitul lor o să fie mult mai mare, adică adaosul ăsta pe care-l culeg. Modelul ăsta e modelul clasic din piața locală…mai nou a apărut și modelul ăsta cu recruiter freelancer/intermediar de când s-a deschis piața și vin tot mai multe oferte din afară. Acum, dacă intri pe linkedin sunt convins că o să te contacteze foarte mulți recruiteri intermediari care o să îți ofere o rată mai mare decât ai acum la job, dar vreau să înțelegi și jocul lor, să înțelegi ce joc joacă majoritatea dintre ei. 

Ok, hai să trecem mai departe! Platforme > Job Boards și să vedem de ce câștigă mai mult decât un programator. Am păstrat aceleași condiții (video). Aici, la Platforme/Job Boards cu 10 programatori la un Fee de 10% – de exemplu, la Upwork e 10% fee-ul, știu că erau ceva intervale – și, în general, cam atât își iau, 5-10%, câteodată și 20%. Îți trebuie 10 programatori ca să faci un venit lunar de 5.000 de euro și un venit anual de 60.000, adică cât un programator, dar orele lucrate sunt 0 pentru că platformele astea sunt complet automatizate. Adică, clienții postează job-uri acolo fără ca platforma să facă nimic, poate doar să dea un approve, dar, de multe ori, și approve-ul ăla e automatizat și la fel și contractorii aplică pentru job-uri și clientul, apoi, va trebui să filtreze oamenii respectivi. Adică, munca platformei e 0, cu cât scalează numărul de oameni, cu atât o să facă profit mai mare și na, normal că trebuie să-și facă un pic de reclamă și pentru clienți în sensul de a cunoaște platforma ca să posteze. Platformele astea sunt super ineficiente, e o concurență enormă pentru că incentive-ul lor e să crească numărul de programatori și mai mult decât la agenții sau firme de outsourcing, din cauză că fee-ul e mai mic și atunci scopul lor e să aibă cât mai mulți programatori posibili și, după aceea, să atragă cumva clienți; bugetul lor de marketing o să meargă și pe zona de clienți, dar și pe zona de programatori ca să aibă numere cât mai mari. Numerele astea mari normal că ridică o grămadă de probleme, atât pentru client cât și pentru contractorul care activează pe platforme. Contractorul o să aibă concurență, de exemplu, de la asiatici care lucrează pe rate mai mici, pe când clientul o să aibă problemă la filtrarea clienților pentru că nu o să știe care sunt de calitate sau nu și o să piardă o grămadă de timp pe zona de hiring.

Bun, ce vreau să observi până acum, e cât de mici sunt numerele la modelele astea de business ca să bată un venit de programator. Pentru o platformă trebuie doar 10 programatori, iar platformele astea au zeci de mii de programatori. Pentru o firmă de outsourcing sau agenție, cu 2 programatori, deja, faci un venit mai mare decât face un programator în piață și câteodată și cu un singur programator, depinde ce adaos ai. Pentru un recruiter sau intermediar, cu un programator plasat la 2 luni de zile, faci mai mult decât un programator care face 5.000 pe lună și de asta multă lume din piața de IT și programatori s-au orientat spre a plasa oameni în loc să facă, efectiv, munca de programator pentru că munca asta îți ia cel mai mult timp. O să stai acolo 173 de ore, o să primești venitul ăsta pe lună, dar tu nu poți să scalezi, asta e timpul tău, nu poți să obții mai mult. Pe când, oamenii ăștia (recruiter) pot să-și automatizeze lucrurile, pot să-și mai ia și alți oameni să facă anumite părți din muncă și, efectiv, în jumătate de timp pot face un venit mai mare decât tine și cu numere așa mici. La fel sunt și firmele de outsourcing și agențiile și la fel sunt și platformele și job boards-urile. Și uite că așa se ajunge ca un programator care face munca de programator să câștige cel mai puțin din piața de IT și, de fapt, banii care sunt în piața de IT să se distribuie, în mare parte, spre intermediari, spre platforme, agenții și recruiteri, fie că sunt programatori, fie că nu, care plasează programatori. 

Acum, apare și al 6-lea jucător în piață: Freelancer-ul în IT. Freelancer-ul în IT e diferit de un contractor în IT în sensul că știe cum să-și găsească clienți în mod direct, elimină intermediarii și, practic, întoarce jocul împotriva oamenilor care încearcă să îi intermedieze. Oamenii ăștia, cumva niciodată nu o să prindă un freelancer în IT, o să prindă doar oameni care sunt angajați sau contractori. 

Cum face freelancer-ul în IT lucrurile astea și ce venituri poate să aibă? 

Practic, ce ziceam înainte; elimină intermedierea muncii sale și un freelancer la potențial ar trebui să aibă o rată orară între 100-200 euro + pe oră – sunt și care fac 300 – undeva în jurul ăsta ar fi un freelancer care lucrează la potențialul lui, adică care nu mai e intermediat și la o rată de 100 pe oră faci cam 17.300 pe lună și un venit anual de 200.000 de euro, orele lucrate fiind tot 173. Ok, aici ai putea zice că și freelancer-ul în IT câștigă mai puțin decât o firmă de outsourcing sau decât un recruiter dacă recruiterul ar găsi 2 clienți pe lună. Și e adevărat, da. Adică, modelul ăla de business n-o să dispară curând. Partea faină în zona asta de freelancer în IT e dacă tu chiar vrei să faci programare și ești pasionat de domeniul ăsta și vrei să scrii cod, ăsta e modul prin care poți să-ți faci meseria într-un mod în care valoarea pe care o aduci nu se pierde prin intermediere, un lucru pe care l-ai putea face tu și e, efectiv, inutil în punctul ăsta. În momentul în care știi să ajungi la clienți și știi să te vinzi, poți să obții ratele astea fără să mai ai nevoie de oamenii ăștia să îți ia o parte din rata asta. Munca tot tu o faci și elimini intermediarii. O altă chestie faină în zona asta e că odată ce ai învățat să faci asta, ai ieșit din sistemul lor. Ei niciodată nu vor mai putea să îți intermedieze munca și să ia valoare după persoana ta. O să poată să ia valoare după persoanele care sunt prinse în sistem, dar un freelancer care a ajuns la abundență de clienți, care știe să-și găsească clienți și a ajuns la nivelul ăsta, a ieșit din sistem și, efectiv, nu o să mai intre niciodată. Asta e partea frumoasă la freelancing, că poți să faci meseria de programator într-o formă pură, într-o formă în care să iei maximul de valoare din piață și să te bucuri de meseria asta cât o faci. Acum, dacă pe viitor o să treci în business și o să vrei tu să intermediezi alți programatori sau să-ți faci un business de produs care ar fi cazul ideal, poți să faci asta și să câștigi mai mult, dar ca programator ăsta e nivelul la care poți să ajungi și asta e forma pură din a lucra în programare, să fii freelancer. Noi deja lucrăm cu clienți mai avansați, îi ducem la ratele astea – 100-200 euro – desigur, e un program mai avansat din Libertate.init() și sunt deja oameni cu care lucrăm și la care, efectiv, nu le permitem să lucreze sub 100 pe oră. Sunt sisteme prin care poți ajunge aici, sisteme prin care poți elimina intermediarii, prin care te poți poziționa mai bine pe piață să obții ușor ratele astea. Dacă ești programator, nu văd de ce nu ai face-o, de ce ai rămâne în sistem? Dacă tot rămâi, măcar acum știi în ce poziție ești și câți bani se fac, de fapt, pe munca ta. 

Pe final, ce vreau să-ți mai arăt: noi avem 2 resurse pe care le poți folosi. (1) grupul nostru de facebook în care avem live-uri săptămânale, conținut gratuit și acolo e și viziunea noastră despre freelancing. Poți să ne întrebi orice pe grupul de facebook, o să-ți răspundem. Dacă ai peste 3 ani de experiență și ești programator, te așteptăm cu drag să intri la live-uri și să ne întrebi orice. Apoi (2) avem și partea privată, unde e mentorat cu mine și cu Cristi și o să ai acces nelimitat la tot ce știm din ultimii 3 ani de activitate pe piața de IT și la tot ce o să știm și pe viitor, ce mai învățăm și noi din piața de IT și în mentoratul ăsta ne asigurăm că o să ajungi la ratele astea – 100-200 – și o să faci constat programare într-o formă pură. 

Eu am fost Raul de la Libertate.init(), sper că prezentarea asta o să te ajute să înțelegi mai bine piața de IT, să își dea mai multă claritate și să înțelegi cum funcționează fiecare jucător din piață și de ce e așa profitabilă piața asta de IT pentru intermediari în defavoarea programatorilor care lucrează în ea.

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Morosac George, el e full stack developer, zona de Javascript, React și Node în momentul de față […] George, spune-ne mai întâi despre experiența ta tehnică. Câți ani de experiență ai? Pe ce tehnologii ai lucrat până acum? 

George: Sigur! Am aproximativ 6 ani de experiență, cea mai mare parte cam 5 ani într-o singură corporație, în Amazon, am lucrat, preponderent, pe zona de front end, însă, cumva, am avut de-a face și cu zona de back-end, DevOps […] am trecut apoi spre React, am lucrat și cu Java, Python, mai mult pentru scripting […] La momentul respectiv Angular era într-o fază mai proastă și am considerat că ar trebui să mă reprofilez pe React pentru partea de front end, mi s-a părut că are mai mult sens. 

Cristi: Sunt curios, după toată experiența asta în compania asta – Amazon – sunt sigur că te-au învățat foarte multe lucruri și te-au format, ți-au pus o bază, dar sunt curios ce te-a motivat să faci schimbarea asta pe mai departe.

George: În primul rând, e de menționat faptul că Amazon a fost o continuare foarte bună a facultății și o experiență foarte bună, însă era, oarecum, un glass sealing, să zic așa, pentru dezvoltarea mea. Simțeam că e destul de limitată și, cumva, pusă în parametrii condițiilor de promovare și interne care sunt foarte bine gândite și intenționate, dar, cumva, aveam ambiții mai mari […]  A fost schimbare de mindset în care, să zic așa foarte direct, nu mă mai vedeam ca o resursă a unei companii, ci mă vedeam pe mine însumi ca un business și atunci am considerat că pot să trec de la a lucra role based la project based.

Raul: Ce înțeleg de la tine e că tu, la un moment dat, nu te mai simțeai fericit în corporație din cauză că nu îți satisfăcea nevoia asta de growth, să zicem așa. 

George: Da, da. Și un lucru care mă termina era predictibilitatea. Cumva, puteam să văd un an în față cam cum o să meargă lucrurile și la nivel de remunerație și la nivel de proiect și mi s-a părut nesănătos pentru momentul ăsta al meu în carieră. 

Raul: […] Sunt curios ce industrie ai ales pentru proiectul ăsta pe care ești 

George: Într-o companie care, mai degrabă, e pe hardware. E o companie din state, lucrez pentru sediul lor din Boston, sunt și câțiva colegi din Europa…în prezent lucrez la un proiect care o să le automatizeze foarte mult interacțiunile cu acest hardware de la distanță.

Cristi: Cum arată rutina ta zilnică? Înțeleg că ai mai multă libertate în munca pe care o faci și cum îți prioritizezi lucrurile, dar când vine vorba de rutina de zi cu zi, cum îți împarți timpul? 

George: E foarte fain că lucrezi cu statele pentru că ei se trezesc când e deja după-amiază pe la noi și, cumva, am o zonă absolut liberă din zi dimineața și la amiază în care pot, liniștit, să-mi fac proiectul […]  Mult mai puține meeting-uri decât în trecut pentru că sunt mai puține formalități […] simt că e mai ușor să mă organizez, să îmi găsesc un stil, să intru în flow și atunci, inevitabil, și outcome-ul pe care-l produc este mai valoros. 

Cristi: Te recompensează bine oamenii ăștia pentru libertatea asta pe care ți-o dau. 

George: Sunt de aproape 3x mai bine financiar decât eram înainte […] Însă, privind lucrurile din altă perspectivă, scăzând cheltuielile, sunt undeva de 6x mai bine decât eram înainte în sensul în care mă pot apropia de 6 ori mai repede de investițiile alea mari.

Raul: Sunt curios care sunt obiectivele tale. Obiectivele astea mari de care zici? Vrei să îți cumperi imobiliare sau să investești banii în alte direcții sau cum vezi investițiile? 

George: În imobiliare, probabil, ar fi the next big thing și e foarte interesant legat de asta că, undeva, spre finalul colaborării cu Amazon eram în poziția în care puteam să-mi achiziționez un loc […] Însă, problema de mindset aici pentru mine era:”ok, îmi pun toți banii acolo, then what? Adică, cumva, aș fi fost la fel de nefericit, dar în casa mea și îmi optimizam un 10% cheltuieli anuale pe chirie și am zis că mai bine investesc în mine și acum a fost mult mai mult de 10% outcome-ul anual. 

Raul: Asta e geniala cu “then what”. Cumva, multă lume se gândește hai să îmi iau o mașină, hai să îmi iau o mașină ca să mă facă împlinit pentru că asta mi-am dorit de multă vreme, dar nimeni nu se gândește ce se întâmplă când ți l-ai luat și cum îți e viața…pentru că îți e la fel.

George: Mi-a luat foarte mult timp să-mi clarific, în general, gândurile și chiar și în Libertate.init() mi-am acordat mult timp să trec prin challenge-urile voastre, nu că nu aș fi putut să le fac mai repede, dar mi-am dorit să am mult timp să interiorizez noua identitate pe care vreau să o am ca freelancer.

Raul: George, îți mulțumim pentru timpul pe care l-ai acordat astăzi și oricum te așteptăm în continuare în comunitate, la Q&A-uri cu întrebări, oricând poți să intri și mult spor în continuare pe freelancing! 

George: Mersi foarte mult! 

Raul: Dacă vrei să treci din corporație în freelancing și vrei să faci pasul ăsta cât mai rapid posibil ca apoi să poți să crești, în continuare, ca profesionist, să îți investești timpul în alte direcții, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertateinit.ro și programează-te la un call. Eu am fost Cristi și George, salut!

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Morosac George, el e full stack developer, zona de Javascript, React și Node în momentul de față, dar da…cumva e “poliglot”, să zicem, în zona asta a programării și astăzi vom vorbi despre experiența lui cu freelancing-ul. 

George, spune-ne mai întâi despre experiența ta tehnică. Câți ani de experiență ai? Pe ce tehnologii ai lucrat până acum și în ce stadiu ești acum cu tehnologiile? 

George: Sigur! Am aproximativ 6 ani de experiență, cea mai mare parte cam 5 ani într-o singură corporație, în Amazon, am lucrat, preponderent, pe zona de front end, însă, cumva, am avut de-a face și cu zona de back-end, DevOps. Mi-a plăcut să rezolv probleme cam în toate zonele. 

Raul: Și în aștia 5 ani pe ce tehnologii ai lucrat până acum? 

George: Am lucrat destul de mult cu […], am trecut apoi spre React, am lucrat și cu Java, Python, mai mult pentru scripting. 

Raul: Știam că Amazonul lucrează foarte mult cu Java și pe partea asta de Angular în general. Practic, ai vrut să treci pe React și pe Node pentru că ți-a plăcut ecosistemul Javascript. Asta înțeleg, momentan. 

George: Da! La momentul respectiv Angular era într-o fază mai proastă și am considerat că ar trebui să mă reprofilez pe React pentru partea de front end, mi s-a părut că are mai mult sens. Mi-am luat libertatea să fac și niște proiecte vanilla js ca să mă duc back to basics și, cumva, m-am simțit confortabil să fiu în orice zonă a front end-ului. 

Cristi: Sunt curios, după toată experiența asta în compania asta – Amazon – sunt sigur că te-au învățat foarte multe lucruri și te-au format, ți-au pus o bază, dar sunt curios ce te-a motivat să faci schimbarea asta pe mai departe.

George: În primul rând, e de menționat faptul că Amazon a fost o continuare foarte bună a facultății și o experiență foarte bună, însă era, oarecum, un glass sealing, să zic așa, pentru dezvoltarea mea. Simțeam că e destul de limitată și, cumva, pusă în parametrii condițiilor de promovare și interne care sunt foarte bine gândite și intenționate, dar, cumva, aveam ambiții mai mari. 

Raul: Știu că am vorbit cu tine, acum poate un an de zile sau ceva de genul, și știu că ambițiile tale erau să treci și mai departe de freelancing, să ajungi în zona de antreprenoriat. Bănuiesc că asta te-a motivat, cumva, să ieși din corporație. 

George: Da. A fost o schimbare de mindset, să zic așa. Îl urmăream pe Cristi pe atunci când era încă pe la Google. A fost schimbare de mindset în care, să zic așa foarte direct, nu mă mai vedeam ca o resursă a unei companii, ci mă vedeam pe mine însumi ca un business și atunci am considerat că pot să trec de la a lucra role based la project based, să rezolv probleme, nu să îndeplinesc un rol anume și asta, cumva, mi-a schimbat mentalitatea foarte mult. Deodată vedeam timpul petrecut învățând sau experimentând sau cunoscând alți oameni ca pe o investiție, mai degrabă, decât ca o cheltuială și gândeam în factori de multiplicare a investiției mele decât pierderea pe termen scurt sau cheltuiala pe care o aveam.

Cristi: Super șmecher switch-ul ăsta de mindset și perspectiva asta diferită. Foarte, foarte mișto! 

Raul: Sunt curios, ai citit ceva ca să ajungi la concluziile astea sau cum ți-ai dat seama de lucrurile astea? 

George: Da, am citit destul de multe lucruri, cărți în legătură cu asta. Însă, cumva, încercam să mă prind de unde îmi vine mie energia și motivația să fac ceea ce fac și ce anume contribuie la succesul meu și mi-am dat seama că sănătatea mentală și psihică era foarte importantă și, cumva, motivația mea venea din rezolvarea de probleme decât din bifarea unor criterii și am considerat că pot duce asta la un next level și urmărindu-l pe Cristi, urmărind ce promovați voi, se plia mănușă pe noul mindset și am zis că trebuie să colaborez cu voi. 

Raul: Ce înțeleg de la tine e că tu, la un moment dat, nu te mai simțeai fericit în corporație din cauză că nu îți satisfăcea nevoia asta de growth, să zicem așa. 

George: Da, da. Și un lucru care mă termina era predictibilitatea. Cumva, puteam să văd un an în față cam cum o să meargă lucrurile și la nivel de remunerație și la nivel de proiect și mi s-a părut nesănătos pentru momentul ăsta al meu în carieră. 

Cristi: Rezonez, maxim, cu tine aici. Asta mă ucidea și pe mine când vedeam, efectiv, nu un an…vedeam 10 ani. Adică, nu îmi era foarte clar cum o să ajung acolo, dar știam că o să ajung. Vedeam oameni dinaintea mea în firmă, mai mari sau așa și eram la modul…nu era niciun challenge, era ca un deșert așa în față pe care știam că trebuie să-l străbat și vedeam linia orizontului și era:”ahh, ceva lipsește aici, e prea enervant, nu pot, nu suport”. 

George: E o formă filtrată a realității, repet: bine intenționată, bine gândită, dar e în continuare filtrată și atunci simți acest tavan de sticlă pe care nu-l poți depăși și, cumva, nu se alinia deloc cu motivația mea și uitându-mă la mine, mi-am dat seama că motivația e cel mai bun predictor al performanței mele din viitor, chiar dacă pe moment eram ok, cumva era datorită motivației mele de acum un an, 2. Motivația din prezent mă ducea în jos și am zis că trebuie să-mi schimb mindset-ul și modul în care lucrez și la ce lucrez și a merge per proiect și a fi freelancer și antreprenor mi s-a părut cea mai bună soluție. 

Raul: Aici aș introduce conceptul ăsta de lead measure și lag measures. Practic, un lag measure pe care-l aveai era, efectiv, aprecierea pe care o aveai în firmă și nivelul la care ai ajuns, dar, de fapt, ăsta era generat de un lead measure care a fost motivația ta inițială și când ai mers în firmă și ai tras tare și ai ajuns la nivelul respectiv, nu neapărat de ce făceai acum, acțiunile pe care le făceai, sau cum te simțeai tu când făceai acțiunile respective și asta e foarte tare. Chiar dacă, cumva, nu aveai tehnologia asta atunci, ți-ai dat seama de lucrurile astea. 

Tu ai început să faci freelancing de ceva vreme, cum e freelancing-ul acum pentru tine? Cum în simți în dezvoltarea ta ca persoană? 

George: În primul rând, simt că mi se potrivește și simt că am motivația aceea de la început de drum și simt că nu am multe din contrângerile pe care le aveam înainte. Poate pentru unii nu e cool sau nu e ok să schimbi un proiect la jumatate de an, la un an. Însă, mie mi se pare raportul perfect dintre aprofundare și diversificare, ca să zic așa. Ceea ce în cuantumul carierei mele, cred că este ideal, cel mai eficient mod de a înainta și atunci, în prezent, mă bucur foarte mult de faptul că am întâlnit oameni noi, tehnologii noi, abordări noi și primesc oferte de la alte inițiative la care o să ajung la un moment dat și abia aștept să le dau curs și, cumva, deodată lucrurile au sens. Privesc cariera mea la nivel de problemele pe care le vezi, nu, mai degrabă, la rolul pe care-l umplu undeva și e mult mai fain. 

Raul: Și, practic, ți s-a deschis o nouă lume de opțiuni. Poate înainte aveai opțiunea asta să mergi cu corporația, acum vezi că sunt mai multe, nu știi pe care s-o alegi. Sunt curios ce industrie ai ales pentru proiectul ăsta pe care ești 

George: Într-o companie care, mai degrabă, e pe hardware. E o companie din state, lucrez pentru sediul lor din Boston, sunt și câțiva colegi din Europa…în prezent lucrez la un proiect care o să le automatizeze foarte mult interacțiunile cu acest hardware de la distanță, asta era destul de dificil pentru ei. Mi se oferă foarte multă libertate și o altă chestie foarte faină în freelancing este că atunci când vii pe un proiect, lucrurile sunt deja clarificate în mare parte în sensul legat de unde trebuie să ajungi și ce anume se așteaptă de la tine și, cumva, te apuci direct de treabă și asta îmi place foarte mult. Cel puțin în cazul companiei la care sunt, oamenii așteaptă să vadă ceea ce faci, nu neapărat în sensul că sunt presat, ci, din contră, mi se spune: “take your time, do it in the best way you can” și sunt entuziasmat de fiecare progres și atunci rămân cu un feeling foarte fain.

Raul: Ei te-au luat ca pe o un profesionist, nu ca o persoană care să facă micromanagement. Adică au încredere în tine că o să-ți faci treaba și, cumva, sunt entuziasmați să vadă ce faci, cum o să fie treaba ta, nu neapărat “hai să îi facem micromanagement să vedem dacă lucrează” și aici e diferența pe care cred că o simți. Asta e de fapt, libertatea pe care o simți, încrederea lor în tine, din asta vine foarte multă libertate. 

George: Sunt situații în care, într-o corporație, ai feeling-ul ăsta al început de drum, de proiect. Problema este că după ceva timp, pierzi din vibe-ul acela de început de drum la care ești super entuziasmat. 

Raul: Acum, corporația nu ar putea rezista fără micromanagement-ul ăsta, așa e făcută structura lor, dar na, e strict…e mult mai strict decât în freelancing. 

Cristi: Cum arată rutina ta zilnică? Înțeleg că ai mai multă libertate în munca pe care o faci și cum îți prioritizezi lucrurile, dar când vine vorba de rutina de zi cu zi, cum îți împarți timpul? 

George: E foarte fain că lucrezi cu statele pentru că ei se trezesc când e deja după-amiază pe la noi și, cumva, am o zonă absolut liberă din zi dimineața și la amiază în care pot, liniștit, să-mi fac proiectul, să mă organizez, nu mă fragmentează nimeni. Apare un pic de fragmentare la final de program când oricum nici nu îți vine să lucrezi foarte intens și chiar și acele meeting-uri sunt la modul:”vai, ne pare rău că voi în Europa…pentru voi e mai târziu”. Adică, de mult nu și-a mai cerut cineva atât de multe scuze la un meeting. Deci, cumva, prețuiesc foarte mult timpul celor din Europa și îți lasă acel 75% din zi în care să te organizezi fix cum vrei tu, fără nicio întrerupere. Mult mai puține meeting-uri decât în trecut pentru că sunt mai puține formalități. Un downsign la o corporație foarte mare este că multă muncă pentru acea corporație este pentru a menține corporația mare la fel de mare sau mai mare, ceea ce nu are sens, cumva, în rutina ta de zi cu zi. Fiind o companie ceva mai mică, lucrurile sunt mult mai straightforward și te poți focusa pe rezultate, mai puțini intermediari, mai puține proceduri. Au sens acele proceduri, până într-un punct și atunci simt că e mai ușor să mă organizez, să îmi găsesc un stil, să intru în flow și atunci, inevitabil, și outcome-ul pe care-l produc este mai valoros. 

Cristi: Te recompensează bine oamenii ăștia pentru libertatea asta pe care ți-o dau. 

George: Da, și ăsta este un aspect pentru că na, la urma urmei aici ajungem. Chiar, la un moment dat, m-am gândit și la partea asta, punând laolaltă toate beneficiile pe care le aveam înainte de oricare fel și scăzând noile cheltuieli pe care le am acum, în continuare sunt de aproape 3x mai bine financiar decât eram înainte, ceea ce este amazing. Însă, privind lucrurile din altă perspectivă, scăzând cheltuielile, sunt undeva de 6x mai bine decât eram înainte în sensul în care mă pot apropia de 6 ori mai repede de investițiile alea mari și cool pe care ni le dorim cu toții în viață pentru că a-ți asigura nevoile de bază este un lucru onorabil și frumos, dar cu toții ne gândim la acea achiziție mare și atunci, mergând de 6x mai repede către ea, e și altfel motivația. 

Cristi: 6x ar fi raportul de profit pe care-l pui lunar, deoparte, după ce îți asiguri cheltuielile

George: Da

Cristi: Not bad să faci într-o lună cât făceai în 6 înainte. 

Raul: Sunt curios care sunt obiectivele tale. Obiectivele astea mari de care zici? Vrei să îți cumperi imobiliare sau să investești banii în alte direcții sau cum vezi investițiile? 

George: În imobiliare, probabil, ar fi the next big thing și e foarte interesant legat de asta că, undeva, spre finalul colaborării cu Amazon eram în poziția în care puteam să-mi achiziționez un loc. 

Raul: Pentru că aveai acțiunile de la Amazon, că știu că ei îți dau.

George: Da. Însă, problema de mindset aici pentru mine era:”ok, îmi pun toți banii acolo, then what? Adică, cumva, aș fi fost la fel de nefericit, dar în casa mea și îmi optimizam un 10% cheltuieli anuale pe chirie și am zis că mai bine investesc în mine și acum a fost mult mai mult de 10% outcome-ul anual. 

Raul: Asta e geniala cu “then what”. Cumva, multă lume se gândește hai să îmi iau o mașină, hai să îmi iau o mașină ca să mă facă împlinit pentru că asta mi-am dorit de multă vreme, dar nimeni nu se gândește ce se întâmplă când ți l-ai luat și cum îți e viața…pentru că îți e la fel. E fascinantă chestia asta. Cred că o să fac un video pe youtube despre chestia asta separat. 

George: Da, e cumva o capcană foarte bine proiectată pentru că suntem obișnuiți, nu știu dacă mai ales ca programatori, dar cumva suntem obișnuiți să existe o cale predefinită, ierarhică pe care să o urcăm, pas cu pas și, cumva, apare că achiziția imobiliară e pe acolo, dar nu ne dăm seama de ceea ce ne motivează de fapt și ce ne face fericiți. Când stai puțin și te uiți, o să îți dai seama ă că ajungi si acolo, e important să îți cumperi o mașină la un moment dat, dar, de fapt, sursa bucuriei tale vine din altă parte și ceea ce faci 8 ore pe zi e foarte important. 

Raul: Și vezi ce e interesant…poți să gândești pe termen scurt până la partea aia sau poți să-ți mai mărești un pic timeframe-ul ăsta în care gândești și să îți dai seama că mai e ceva și după asta și ce vreau să fac după asta, dar e scary să te gândești la partea aia de după pentru că e mai confortabil să te gândești că asta vreau să fac. 

George: Sunt foarte mulți care gândesc ca și cum mai au 24 de ore de trăit sau o lună când, de fapt, mai ai 20 sau 30,40 de ani și atunci, culmea, scenariul în care mai ai 40 de ani devine unul negativ pentru că te vor acoperi regretele că nu ai făcut investițiile alea pe termen lung. 

Cristi: Îmi place claritatea pe care o ai. Adică, se vede că te-ai gândit la lucrurile astea și e important și mă bucur că ai spus chestiile astea în video pentru că mulți oameni au nevoie, exact, de claritatea asta pe care ai sumarizat-o aici. 

George: Mi-a luat foarte mult timp să-mi clarific, în general, gândurile și chiar și în Libertate.init() mi-am acordat mult timp să trec prin challenge-urile voastre, nu că nu aș fi putut să le fac mai repede, dar mi-am dorit să am mult timp să interiorizez noua identitate pe care vreau să o am ca freelancer și au fost oferte pe care le-am avut mult mai devreme, însă am preferat să aștept. Cred că e nevoie de timp ca să obții claritate și este o investiție foarte bună. 

Cristi: Absolut!

Raul: George, îți mulțumim pentru timpul pe care l-ai acordat astăzi și oricum te așteptăm în continuare în comunitate, la Q&A-uri cu întrebări, oricând poți să intri și mult spor în continuare pe freelancing! 

George: Mersi foarte mult! 

Raul: Dacă vrei să treci din corporație în freelancing și vrei să faci pasul ăsta cât mai rapid posibil ca apoi să poți să crești, în continuare, ca profesionist, să îți investești timpul în alte direcții, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertateinit.ro și programează-te la un call. Eu am fost Cristi și George, salut!

Sumar

Salut!

Raul din echipa Libertate.init(), în spatele meu este minunatul oraș Las Vegas și, în video-ul ăsta, vreau să vorbesc despre relația pe care fiecare dintre noi o avem cu munca

Ce am observat la oamenii care sunt liberi profesioniști, contractori, freelanceri e că au tendința să lucreze mai mult ca să facă mai mulți bani […] Am văzut lucrul ăsta la oameni care sunt electricieni […] 12-14 ore pe zi pe rate de nimic […] am observat la șoferii de uber care, din nou, lucrează 14-15 ore pe zi pentru că au opțiunea asta […] la fel și la programatori […] Opțiunea asta e acolo și foarte mulți dintre progamatori o iau. Și la fel observ și la oamenii care fac business unde, din nou, lucrează 14-15-16 ore pe zi pentru că au găsit un produs care se vinde […]  și au impresia că dacă lucrează mai mult și alocă mai mult timp în ceva ce funcționează, o să îi crească și pe mai departe. […] Dacă gândești pe termen mai lung, trebuie să îți dai seama dacă împlinirea asta pe care ți-o aduce – a lucra mai mult, a face mai mulți bani – e o împlinire reală sau e un lucru care e, de fapt, o falsă împlinire […] lucrul ăsta nu o să te crească pe mai departe și de cele mai multe ori, lucratul mai mult pe mai multe proiecte e, de fapt, o zonă de confort, mai degrabă, decât o zonă de growth.

Relația asta cu munca, e o relație toxică, e o relație care te sufocă și care nu face programarea un domeniu plăcut […]  în momentul în care văd programatori care cad în capcana asta…am simțit că e nevoie să fac video-ul ăsta și să spun, de fapt, care e problema. 

Problema cu a lucra pe 2 proiecte și a-ți aloca tot timpul din viață, pe muncă, e că o faci dintr-o zonă de confort, îți dă un fals sentiment de împlinire și nu te crește […]  tu nu ai timp, pe lângă primul proiect să te gândești:”ok, cum aș putea să-mi cresc venitul activ la primul proiect”, ci, mai degrabă, tu zici:”îmi aloc timpul extra ca să fac mai mulți bani” […] majoritatea oamenilor intră în zona de burn-out, adică nu mai există work life balance, toate lucrurile în alte zone se degradează, viața socială se degradează, hobby-urile sau lucrurile care te încarcă […] dacă tu nu ai timp să te gândești meta legat de muncă, să te gândești:”ok, de ce fac munca asta? Cum aș putea să îmi îmbunătățesc munca? Să îmi cresc capacitatea de muncă, să fac mai mulți bani din munca mea, nu neapărat să lucrez mai mult […] atunci ești blocat […] De exemplu, în programare soluția e să treci în freelancing, să faci freelancing corect. Adică, nu să treci doar în contracting, să iei un contract din piața globală, ci să înțelegi cum funcționează piața, să înțelegi cum poți să-ți crești rata în timp și cum poți să atingi maximul domeniului pentru că…dacă faci lucrul ăsta, poți, practic, să faci aceeași bani pe care-i faci pe 2 proiecte dintr-un singur proiect și timpul pe care îl ai, extra, să îl aloci în a-ți dezvolta și alte aspecte ale vieții tale. 

Eu am fost Raul de la Libertate.init(), din Las Vegas. Salut!

Transcriere completă

Salut!

Raul din echipa Libertate.init(), în spatele meu este minunatul oraș Las Vegas și, în video-ul ăsta, vreau să vorbesc despre relația pe care fiecare dintre noi o avem cu munca, în special despre programatori. 

Ce am observat la oamenii care sunt liberi profesioniști, contractori, freelanceri e că au tendința să lucreze mai mult ca să facă mai mulți bani. E o tendință, cumva, naturală care vine în toate domeniile. Am văzut lucrul ăsta la oameni care sunt electricieni, care sunt freelancer, adică lucrează pe cont propriu și lucrau 12-14 ore pe zi pe rate de nimic, dar simțeau că…cumva se simțeau împliniți că lucrează așa mult și mulți dintre ei erau alcoolici. După aceea am observat la șoferii de uber care, din nou, lucrează 14-15 ore pe zi pentru că au opțiunea asta, sunt tot așa – liberi profesioniști și au opțiunea asta să lucreze mai mult ca să facă mai mulți bani și o văd, la fel, și la programatori. Programatori care, în ziua de astăzi, le e foarte ușor să își găsească contracte și să lucreze ca și contractori, nu ca angajați și atunci, tendința asta să lucrezi pe 2 proiecte e acolo. Opțiunea asta e acolo și foarte mulți dintre progamatori o iau. Și la fel observ și la oamenii care fac business unde, din nou, lucrează 14-15-16 ore pe zi pentru că au găsit un produs care se vinde și au învățat să vândă acel produs și, cumva, au impresia că dacă lucrează mai mult și alocă mai mult timp în ceva ce funcționează, o să îi crească și pe mai departe. Cred că e o chestie de natură umană ca în momentul în care ai o opțiune care e confortabilă sau la îndemână să o iei pentru că îți aduce o împlinire pe moment, doar că, dacă gândești pe termen mai lung, trebuie să îți dai seama dacă împlinirea asta pe care ți-o aduce – a lucra mai mult, a face mai mulți bani – o împlinire reală sau e un lucru care e, de fapt, o falsă împlinire, un lucru care, în timp, o să te sufoce. Pentru că asta se întâmplă! Dacă lucrezi mai mult pentru bani sau lucrezi mai mult într-un domeniu când tu ai putea să crești, tu nu o faci ca să faci mai mulți bani. Adică…asta poate e ideea inițială: o să lucrezi pe 2 proiecte ca și freelancer sau contractor ca să câștig mai bine pentru că, uite, pot acum să fac lucrul ăsta. Sau să lucrez ca electrician 14 ore pentru că asta îmi aduce împlinire și simt că fac mai mulți bani decât restul din breaslă sau decât unul care e angajat, dar, în același timp, lucrul ăsta nu o să te crească pe mai departe și de cele mai multe ori, lucratul mai mult pe mai multe proiecte e, de fapt, o zonă de confort, mai degrabă, decât o zonă de growth și am avut, cumva, realizarea asta destul de curând pentru că, cumva, așa cum ziceam, în orice domeniu apare asta…și în business apare asta și la fel și la mulți programatori. În momentul în care s-a deschis piața de IT și asta s-a întâmplat anul trecut și tot mai mulți programatori au avut acces la piața globală unde erau mai bine plătiți decât în piața locală, foarte mulți au ales să își păstreze job-ul inițial și, din cauză că lucrează remote, să mai ia încă un proiect pe lângă și, lucrând pe 2 proiecte, să câștige mai mulți bani decât puteau face înainte. 

Relația asta cu munca, e o relație toxică, e o relație care te sufocă și care nu face programarea un domeniu plăcut, ci, mai degrabă, un domeniu din care vrei să ieși la un moment dat și fac video-ul ăsta pentru că îmi pasă de domeniu, eu am fost programator și încă mai scriu cod din când în când – chestii mici, nu scriu ca un programator în ziua de astăzi – și, efectiv, îmi doresc ca tot mai mulți oameni să intre în domeniu și să rămâne cât de mult timp pot în domeniu, în sensul că un programator construiește, practic, viitorul. Automatizează o grămadă de lucruri din lumea reală și face munca mai eficientă pentru o grămadă de antreprenori, iar în momentul în care văd programatori care cad în capcana asta, am simțit că e nevoie să fac video-ul ăsta și să spun, de fapt, care e problema. 

Problema cu a lucra pe 2 proiecte și a-ți aloca tot timpul din viață, pe muncă, e că o faci dintr-o zonă de confort, îți dă un fals sentiment de împlinire și nu te crește. Adică, îți garantează că rămâi la același nivel pentru că tu nu ai timp, pe lângă primul proiect să te gândești:”ok, cum aș putea să-mi cresc venitul activ la primul proiect”, ci, mai degrabă, tu zici:”îmi aloc timpul extra ca să fac mai mulți bani” sau de 1.5x mai mulți bani…și cu ce scop? Care e scopul final? Să îți cumperi un apartament, o mașină? După aceea ce faci? Pe termen lung e sustenabil modul ăsta de muncă? Pentru că ce observă majoritatea oamenilor e că intră în zona de burn-out, adică nu mai există work life balance, toate lucrurile în alte zone se degradează, viața socială se degradează, hobby-urile sau lucrurile care te încarcă se degradează și, efectiv, banii pe care îi fac în plus, nu le mai aduc așa multă valoare cât credeau inițial pentru că, dacă judeci pe termen scurt, da, pare o idee bună să lucrezi pe 2 proiecte, pare o idee bună să lucrezi ca un electrician 14 ore pe zi sau ca un șofer de uber, ca un business owner – 16 ore pe zi, dar dacă tu nu ai timp să te gândești meta legat de muncă, să te gândești:”ok, de ce fac munca asta? Cum aș putea să îmi îmbunătățesc munca? Să îmi cresc capacitatea de muncă, să fac mai mulți bani din munca mea, nu neapărat să lucrez mai mult, adică să-mi aloc mai mult timp în muncă pe aceeași rată”. Atunci ești blocat, nu ai cum să crești ca persoană, nu ai cum să crești profesional, nu ai cum să crești pe alte zone ca persoană – pe zona socială, de exemplu – să ai o relație mai sănătoasă cu familia ta, cu oamenii din jurul tău de care îți pasă. De asta zic…capcana asta de a lucra pe 2 proiecte e foarte periculoasă pentru majoritatea oamenilor, capcana de a lucra mai mult în business, capcana de a lucra mai mult ca electrician e foarte periculoasă și, de cele mai multe ori, soluția de a crește e acolo, în fața ta. De exemplu, în programare soluția e să treci în freelancing, să faci freelancing corect. Adică, nu să treci doar în contracting, să iei un contract din piața globală, ci să înțelegi cum funcționează piața, să înțelegi cum poți să-ți crești rata în timp și cum poți să atingi maximul domeniului pentru că…dacă faci lucrul ăsta, poți, practic, să faci aceeași bani pe care-i faci pe 2 proiecte dintr-un singur proiect și timpul pe care îl ai, extra, să îl aloci în a-ți dezvolta și alte aspecte ale vieții tale. 

Soluția e acolo, dar soluția nu e așa confortabilă ca a lucra pe 2 proiecte și, de multe ori, oamenii aleg confort, nu aleg growth. Sper că video-ul ăsta, cumva, îți dă o perspectivă nouă legată de domeniul IT și de creștere în general pentru că e păcat să fii programator și, cumva, să ai resentimente legate de domeniu, doar din cauză că, poate, ai luat o decizie care a fost din confort și ai crezut e growth și nu mai crești în domeniu sau simți că te sufocă acea decizie. Părerea mea e că relația cu munca e foarte importantă și tu o stabilești. Adică, dacă ai opțiunea să o stabilești, e responsabilitatea ta să stabilești o relație corectă și o relație sănătoasă cu munca pe care o faci. 

Eu am fost Raul de la Libertate.init(), din Las Vegas. Salut!

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Adrian Buda, el e .Net Developer […] și e proaspăt freelancer. 

Adrian, spune-ne mai întâi despre experiența ta tehnică.

Adrian: Salut Raul, salut Cristi! Eu sunt Adrian, am o experiență de aproape 6 ani pe .Net, în cea mai mare parte back end cu ceva angular […] Aproape toți cei 6 ani am fost într-o singură corporație […] mie mi-a plăcut în corporație, chiar mi-a plăcut, dar tot timpul am știut că se poate mai mult de atât și uite-mă. 

Cristi: Nice, nice! Ce se poate mai mult de atât? Ce îți doreai mai mult de la cariera asta? 

Adrian: La un moment dat, pot să zic că în corporație am și ajuns la un moment de plafonare […] pot să zic că freelancing-ul mi-a adus și libertate în plus și am mai mult skin in the game și entuziasmul a revenit […] mai ales că eu am spus că sunt full stack, oarecum, prioritar, back end și proiectul pe care am ajuns e full stack proiectat front end și e, cumva, ce-mi doream să învăț…front end mai bine […] 

Interviul a fost destul de interesant. Prima discuție a fost una extrem de generală și apoi a fost cea tehnică in depth. Eu am spus din start care e situația mea…sincer, nu mă aștepta să trec interviul de front end, dar l-am trecut cu brio

Raul: Asta mi se pare genial. Tu, practic, ești plătit acum să înveți partea de front end – și era o parte pe care ți-o doreai să o înveți.

Adrian, cum te simți acum că ești freelancer față de cum erai înainte când ai început programul? 

Adrian: Într-o oarecare măsură pot să spun că mi-am regăsit entuziasmul legat de programare, am mai mult skin in the game și simt, cumva, o libertate mai mare ca înainte.

Cristi: Și când spui skin in the game, ce înseamnă? La ce te referi? 

Adrian: Ești mai acolo, cumva, mai prins, ai un pic mai mare ownership, cred că ăsta ar fi cuvântul mai potrivit. 

Cristi: Știi ce e interesant? Libertatea nu vine neapărat din faptul că ți se dă mai mult timp, ci ți se dă mai multă încredere să faci ce vrei și atunci ai mai multă libertate în a decide ce faci și asta, cumva, îți revitalizează și entuziasmul pe care-l ai față de munca pe care o faci […] 

Pare că e și mai liber, ai și mai multă încredere, faci și mai mulți bani. Adică, what’s the catch, care e partea care ar putea să lipsească? Cum vezi tu lucrurile acum?

Adrian: E total o schimbare de paradigmă. Exact asta e cea mai bună descriere. Nu crezi că se poate așa ceva până nu ești acolo. Eu și când eram în program, nu credeam că o să fie așa și uite că e.

Raul: Am ajuns și în punctul ăsta 

Tu acum la ce rezultate ai ajuns în freelancing? 

Adrian: Fianciar, fiind primul contract, am o rată de 48 de euro pe oră, asta înseamnă de aproximativ 4,5x mai mult decât era în corporație.

Cristi: Chiar sunt curios, în timpul interviului tehnic cum a fost? Cum l-ai resimțit? A fost ca în România sau a fost diferit? Care a fost expriența ta? 

Adrian: Au fost similarități cu interviul tehnic din România, dar, cumva, mi s-a părut mult mai relevant, mai lejer. Chiar, prima discuție, cea cu arhitectul a fost total lejeră. Discuție amicală, practic.

Raul: Tu acum ce planuri ai? Ești freelancer, ai mai multe posibilități, faci mai mulți bani, cam ce planuri ai în continuare pentru dezvoltarea ta? 

Adrian: Primul obiectiv – știu că voi nu recomandați – o mașină. Deja e de prea mult pe listă și va trebui făcută. Ulterior, vreau să strâng un pic mai mult capital și există mai multe direcții. Încă nu sunt hotărât, dar poate fi una dintre ele, chiar și o firmă de outsourcing și am eu o idee a mea destul de năstrușnică, dar aia n-o s-o zic. Vreau să exportez ceva produse locale, să zic: țuică. 

Cristi: Nice! 

Mă bucur tare mult, Adrian și felicitări. De abia aștept să văd poza cu noua mașină, să ne trimiți să vedem.

Adrian: Când o s-o am, o să trimit cu siguranță. 

Raul: Dacă vrei să faci trecerea spre freelancing și vrei să ajungi cât mai rapid freelancer dintr-un job de corporație sau dacă lucrezi ca și contractor pentru o corporație, hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertateinti.ro și programează-te la un call. 

Eu am fost Raul, Cristi și Adrian, salut! 

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Adrian Buda, el e .Net Developer, dar, mai nou, are o situație mai interesantă pe partea tehnică și o să abordăm lucrul ăsta și e proaspăt freelancer. 

Adrian, spune-ne mai întâi despre experiența ta tehnică. De când ai început cu .Net-ul și ce s-a întâmplat acum de când ai trecut în freelancing? 

Adrian: Salut Raul, salut Cristi! Eu sunt Adrian, am o experiență de aproape 6 ani pe .Net, în cea mai mare parte back end cu ceva angular de-a lungul timpului. Aproape toți cei 6 ani am fost într-o singură corporație, una dintre cele mai mari din România și, cum să zic, mie mi-a plăcut în corporație, chiar mi-a plăcut, dar tot timpul am știut că se poate mai mult de atât și uite-mă. 

Cristi: Nice, nice! Ce se poate mai mult de atât? Ce îți doreai mai mult de la cariera asta? 

Adrian: La un moment dat, pot să zic că în corporație am și ajuns la un moment de plafonare și eu, cumva, știam de freelancing de ceva vreme și am zis “de ce sa nu încerc?” Asta mi-a adus. Evident, există și un câștig financiar semnificativ, dar pot să zic că freelancing-ul mi-a adus și libertate în plus și am mai mult skin in the game și entuziasmul a revenit, mai ales că eu am spus că sunt full stack, oarecum, prioritar, back end și proiectul pe care am ajuns e full stack proiectat front end și e, cumva, ce-mi doream să învăț…front end mai bine. 

Cristi: Clientul a fost de acord cu asta? Adică, cum a mers discuția cu el dat fiind faptul că tu ai mare parte din experiență pe back end și nu ai avut foarte multe tangențe pe front end? 

Adrian: Interviul a fost destul de interesant. Prima discuție a fost una extrem de generală și apoi a fost cea tehnică in depth. Eu am spus din start care e situația mea…sincer, nu mă aștepta să trec interviul de front end, dar l-am trecut cu brio și am spus exact care e situația, a fost de acord, am avut și o înțelegere, oarecum, că studiez un pic în plus și nimic altceva. 

Raul: Asta mi se pare genial. Tu, practic, ești plătit acum să înveți partea de front end – și era o parte pe care ți-o doreai să o înveți – dar, poate, dacă te-ai fi gândit înainte să fii freelancer îți ziceai: “bă, n-am încredere să ma bag pe front end din prima. Poate trebuie să mai fac ceva cursuri, ceva…”. 

Adrian: După cum spuneam, nu mă așteptam să trec interviul și am aflat, ulterior, că au fost 50 de candidați pe loc din care am reușit doar 2, eu și încă un băiat din Polonia.

Cristi: Boom! Ce crezi că te-a setat deoparte față de ceilalți 48 de oameni? 

Adrian: Sigur și partea tehnică. Adică, la partea de back end am fost exemplar, am răspuns exemplar. Ce cred că a contat destul de mult, tot așa…aflând ulterior de cei 50 de candidați, am aflat că primii 20 au picat la proba CV-ului, efectiv. Eu am avut un CV destul de bun și cred că, ulterior, deschiderea cred că a contat cel mai mult.

Cristi: Adică și modul în care ai comunicat, modul în care ai știut să te prezinți și toate lucrurile astea. 

Adrian: Exact!

Raul: Bun! Adrian, cum te simți acum că ești freelancer față de cum erai înainte când ai început programul? 

Adrian: Într-o oarecare măsură pot să spun că mi-am regăsit entuziasmul legat de programare, am mai mult skin in the game și simt, cumva, o libertate mai mare ca înainte. Nu pot să zic că înainte eram complet închis în corporație și așa mai departe. Având în vedere și pandemia, evident, eram acasă, aveam o oarecare libertate, dar nu e aceeași libertate pe care o am acum. Pot să zic și o chestie din interior, din proiect: primul daily cu echipa l-am avut după o lună. Tot timpul lipsea cineva și din ce am înțeles, daily-urile cu toată echipa sunt undeva la 3 luni, în medie. Pentru mine asta a fost șocul cel mai mare pe proiect. Adică, oamenii, cum ziceam, primul daily cu toată echipa a fost după o lună și, ulterior, în fiecare zi spunea câte un coleg: “azi lipsesc între orele alea și alea”. E o libertate…nu mi-am imaginat că se poate așa ceva 

Cristi: Și când spui skin in the game, ce înseamnă? La ce te referi? 

Adrian: Ești mai acolo, cumva, mai prins, ai un pic mai mare ownership, cred că ăsta ar fi cuvântul mai potrivit. 

Cristi: Știi ce e interesant? Libertatea nu vine neapărat din faptul că ți se dă mai mult timp, ci ți se dă mai multă încredere să faci ce vrei și atunci ai mai multă libertate în a decide ce faci și asta, cumva, îți revitalizează și entuziasmul pe care-l ai față de munca pe care o faci și, cumva, asta îți dă un sentiment de empowerment mai mare și, de fapt, de aici vine libertatea vs. a fi prizonierul unui set de reguli, sisteme și așa mai departe care te blochează și nu îți dau nici posibilitatea să crești și nici să te miști unde vrei și așa mai departe.

Adrian: Din punctul ăsta de vedere, freelancing – corporație nu au nicio legătură. Din punctul ăsta de vedere. 

Cristi: Și știu că pentru tine nu era foarte clar înainte. Cumva, asta e impresia generală pe care o au oamenii când fac pasul spre freelancing pentru că vin din corporație și le e greu să creadă că există o realitate din asta care pare mult prea bună ca să fie adevărată, știi? Pare că e și mai liber, ai și mai multă încredere, faci și mai mulți bani. Adică, what’s the catch, care e partea care ar putea să lipsească? Cum vezi tu lucrurile acum?

Adrian: E total o schimbare de paradigmă. Exact asta e cea mai bună descriere. Nu crezi că se poate așa ceva până nu ești acolo. Eu și când eram în program, nu credeam că o să fie așa și uite că e.

Raul: Am ajuns și în punctul ăsta 

Tu acum la ce rezultate ai ajuns în freelancing? 

Adrian: Fianciar, fiind primul contract, am o rată de 48 de euro pe oră, asta înseamnă de aproximativ 4,5x mai mult decât era în corporație. N-am făcut calculul exact, dar cam acolo e.

Cristi: Nice, nice! Și e doar primul pas! 

Raul: În freelancing, ai și alți oameni care sunt mai buni decât tine de la care ai ce să înveți? 

Adrian: Există în echipa de acum…evident, arhitectul e…jos pălăria din toate punctele de vedere. E și un băiat din Serbia foarte bun, are firma lui. E unul din ăia cu care foarte rar mă întâlnesc. El e foarte bun, de la el am învățat niște chestii, în timpul interviului, destul de interesante, în timpul interviului tehnic. 

Cristi: Chiar sunt curios, în timpul interviului tehnic cum a fost? Cum l-ai resimțit? A fost ca în România sau a fost diferit? Care a fost expriența ta? 

Adrian: Au fost similarități cu interviul tehnic din România, dar, cumva, mi s-a părut mult mai relevant, mai lejer. Chiar, prima discuție, cea cu arhitectul a fost total lejeră. Discuție amicală, practic. Interviul tehnic focusat, acolo a fost și o situație la mine că meeting-ul nu era setat calumea, a trebuit să-l scurtăm un pic…de aia a fost puțin mai pe fugă, să zic așa, dar, per total, feeling-ul de mult mai lejer decât interviurile clasice din corporație, cam asta a fost overall. Ce a avut un pas foarte interesant, după ce am trecut tehnicul pur sânge, a fost și un interviu de culture cu toată echipa și cred că și la ală se putea pica, dar nu a fost cazul.

Raul: Adică au vrut să vadă cum te integrezi cu oamenii din echipă, da.

Adrian: Da. Dacă ne potrivim cu oamenii

Raul: Tu acum ce planuri ai? Ești freelancer, ai mai multe posibilități, faci mai mulți bani, cam ce planuri ai în continuare pentru dezvoltarea ta? 

Adrian: Primul obiectiv – știu că voi nu recomandați – o mașină. Deja e de prea mult pe listă și va trebui făcută. Ulterior, vreau să strâng un pic mai mult capital și există mai multe direcții. Încă nu sunt hotărât, dar poate fi una dintre ele, chiar și o firmă de outsourcing și am eu o idee a mea destul de năstrușnică, dar aia n-o s-o zic. Vreau să exportez ceva produse locale, să zic: țuică. 

Cristi: Nice! 

Raul: Uite, dacă tot ai pomenit de mașină, chiar dacă nu recomandăm, sunt curios ce mașină vrei să îți iei

Adrian: Oscilez, momenta, între Toyota, Audi și Mercedes.

Raul: Ok. Awesome! 

Adrian, noi îți mulțumim pentru timpul pe care ți l-ai acordat, suntem foarte fericiți că te avem în comunitate și noi ne auzim, oricum, în continuare dacă mai ai întrebări – ne auzim la Q&A-uri și discutăm în continuare. 

Adrian: Și eu vă mulțumesc și, cu ocazia asta, o să-i spun și mai direct lui Cristi pentru că el a tras un pic de mine – atunci, la început. Eu oricum voiam să mă înscriu în program, dar a tras el un pic de mine și atunci estimez că am economist un 15-20 de mii de euro. 

Raul: Trebuie să îi dai o bere lui Cristi.

Adrian: Da, da.

Cristi: Mă bucur tare mult, Adrian și felicitări. De abia aștept să văd poza cu noua mașină, să ne trimiți să vedem.

Adrian: Când o s-o am, o să trimit cu siguranță. 

Raul: Dacă vrei să faci trecerea spre freelancing și vrei să ajungi cât mai rapid freelancer dintr-un job de corporație sau dacă lucrezi ca și contractor pentru o corporație, hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertateinti.ro și programează-te la un call. 

Eu am fost Raul, Cristi și Adrian, salut!

Sumar

Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video vreau să vorbesc despre ideea de filtrare a clienților – numită și screening – care rezolvă, de fapt, 99% din problemele pe care un programator, care nu a mai făcut freelancing, le vede în zona aceasta […] problemele astea legate de freelancing care țin, de obicei, de bani, de munca efectivă și de timpul liber apar ca o consecință a unui fenomen numit sunk cost fallacy. Sunk cost fallacy înseamnă că eziți să schimbi un curs de acțiune pentru că ai investit foarte mult timp într-o direcție chiar dacă știi că există ceva mai bun sau că ar putea fi ceva mai bun.

Programatorii care au peste 3 ani de experiență investesc foarte mult timp în path-ul ăsta de corporație […] și cresc, incremental, venitul pe care l-au avut și deja după 3 ani, investiția asta de timp, în acest mediu din piață locală de IT din România, face foarte grea tranziția spre freelancing pentru că există acest fenomen numit sunk cost fallacy. Acum, ce am observat vorbind cu foarte mulți programatori, apar câteva probleme pe care ei le văd. Probleme legate de bani […] Altă problemă e legată de munca efectivă […] A 3-a categorie de probleme e legată de timpul liber […] Dacă tu înțelegi că în freelancing, clienții lucrează cu programatori și că tu ca să ții o echipă de programatori, efectiv, trebuie să îi plătești, munca trebuie să fie rezonabilă, o să-și ia timp liber oamenii pentru că sunt diferiți […] îți dai seama că freelancing-ul la nivel de muncă e ca și cum lucrezi acum în companie, poate chiar mai lejer pentru că nu ești micromanaged […] doar prin faptul că tu filtrezi clienții și faci screening-ul ăsta inițial. Adică, întrebi:”ok, lucrați în echipă? Pe ce timezone-uri e echipa? Cum e structurată echipa și de cât timp ați început proiectul? Dacă e greenfield sau l-ați început mai devreme”. Dacă pui întrebările astea într-un interviu cu un client și afli răspunsul la întrebările astea […] toate problemele astea, toate raționalizările care apar, 99% din ele, o să fie rezolvate doar din faptul că proiectul e în echipă. 

Întrebări de astea de screening, de filtrare a clienților, le faci înainte să intri pe proiect […] În modul ăsta, poți să îți dai seama, de fapt, că e irelevant cât de mult timp ai investit într-o direcție dacă, cumva, știi că există freelancing, există direcția asta care e mult mai bună […] și, cumva, toate scuzele sau toate gândurile care-ți vin în cap, sunt legate doar de o percepție greșită a realității. Adică, doar de o chestie pe care o ai din cauză că ai investit mult timp într-o direcție care ți-a adus rezultate, dar, în același timp, nu te poate duce mai departe, nu te poate aduce la maximul potențialului din IT. 

Dacă vrei să lucrezi cu noi la Libertate.init(), poți să te înscri pe site libertateinit.ro și să intri la o sesiune gratuită de consultanță unde îți arătam mai multe despre cum funcționează programul nostru și cum te putem ajuta să faci trecerea spre freelancing. Dacă ai întrebări legate de sunk cost fallacy sau legate de screening-ul ăsta de clienți, poți să lași un comentariu oricând pe canalul de Youtube sau poți să intri pe grupul de Facebook, avem un grup: Libertate.init(), clienți și bani se numește și te așteptăm cu întrebări acolo, ținem live-uri săptămânale.

Eu am fost Raul de la Libertate.init(), salut!

Transcriere completă

Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video vreau să vorbesc despre ideea de filtrare a clienților – numită și screening – care rezolvă, de fapt, 99% din problemele pe care un programator, care nu a mai făcut freelancing, le vede în zona aceasta. Acum, ideea e că problemele astea legate de freelancing care țin, de obicei, de bani, de munca efectivă și de timpul liber apar ca o consecință a unui fenomen numit sunk cost fallacy. Sunk cost fallacy înseamnă că eziți să schimbi un curs de acțiune pentru că ai investit foarte mult timp într-o direcție și chiar dacă știi că există ceva mai bun sau că ar putea fi ceva mai bun, cumva, raționalizezi foarte mult în a rămâne în același curs de acțiune, iar asta doar din cauză că ai investit foarte mult timp pe un anumit curs de acțiune care până acum a funcționat sau a funcționat pentru tine. 

Ce se intâmplă cu programatorii care au peste 3 ani de experiență…e că investesc foarte mult timp în path-ul ăsta de corporație sau de firmă de outsourcing și cresc, incremental, venitul pe care l-au avut și deja după 3 ani, investiția asta de timp în acest mediu din piață locală de IT din România, face foarte grea tranziția spre freelancing pentru că există acest fenomen numit sunk cost fallacy. Acum, ce am observat vorbind cu foarte mulți programatori, apar câteva probleme pe care ei le văd. Probleme legate de bani, fac freelancing și clientul nu o să mă plătească. Altă problemă e legată de munca efectivă, dacă o să lucrezi mai mult în freelancing decât o să lucrezi acum? Sau o să fie workflow-ul mult prea mare? Sau mă pune să estimez și eu nu știu să fac estimări, habar nu am să fac estimări și nu-mi ies. O altă problemă e că o să fiu one man show, va trebui să învăț și front end și back end și baze de date și să fac proiectul totul de la 0 și singur. A 3-a categorie de probleme e legată de timpul liber, ci anume…mulți programatori se gândesc:”ok, dacă vreau să-mi iau liber, cum fac ca freelancer? Pentru că n-o să pot să fac asta. Adică, nu am zile libere, nu am concediu cum e la un job clasic.” Și toate raționalizările astea, toate problemele din categoria asta de bani, muncă și timp liber se rezolvă cu filtrarea clienților. Dacă tu înțelegi că în freelancing, clienții lucrează cu programatori și că tu ca să ții o echipă de programatori, efectiv, trebuie să îi plătești, munca trebuie să fie rezonabilă, o să-și ia timp liber oamenii pentru că sunt diferiți oameni care fac parte din echipa respectivă și o să aibă nevoie de timp liber și, cumva, estimările se fac în echipe, exact la fel cum se fac și într-o companie de outsourcing pentru că până la urmă și outsourcing-ul ăsta e un freelancing, dar e prin intermediere. De fapt, îți dai seama că freelancing-ul la nivel de muncă e ca și cum lucrezi acum în companie, poate chiar mai lejer pentru că nu ești micromanaged. Cumva, se merge mai mult pe incredere decât pe micromanagement și toate problemele dispar doar prin faptul că tu filtrezi clienții și faci screening-ul ăsta inițial. Adică, întrebi:”ok, lucrați în echipă? Pe ce timezone-uri e echipa? Cum e structurată echipa și de cât timp ați început proiectul? Dacă e greenfield sau l-ați început mai devreme”. Dacă pui întrebările astea într-un interviu cu un client și afli răspunsul la întrebările astea și vezi că e un proiect în care, într-adevăr, se lucrează în echipă, clientul e serios și deja are oameni acolo, toate problemele astea, toate raționalizările care apar, 99% din ele, o să fie rezolvate doar din faptul că proiectul e în echipă. 

Întrebări de astea de screening, de filtrare a clienților, le faci înainte să intri pe proiect, înainte să-ți iei commitment-ul să intri pe proiect, înainte să semnezi un contract și noi așa lucrăm cu clienții din Libertate.init(), în sensul că le arătăm cum să ajungă până la stadiul ăsta în care fac screening-ul cu clienții și obțin ofertele concrete pe masă cu clienții care sunt calificați, clienții care sunt ok pentru ei și care lucrează corect în freelancing și în momentul în care văd că totul e în regulă, oamenii deja au profesioniști care lucrează pe proiectele lor, programatori care sunt ok și care, cumva, își împart responsabilitatea între ei și e și un proiect interesant, într-o industrie interesantă, în momentul acela oamenii semnează contractul și fac trecerea asta de la stadiul de angajat la cel de freelancer sau de la stadiul de contractor pentru piața locală la cel de freelancer. 

În modul ăsta, poți să îți dai seama, de fapt, că e irelevant cât de mult timp ai investit într-o direcție dacă, cumva, știi că există freelancing, există direcția asta care e mult mai bună decât a rămâne să lucrezi pentru o firmă din piața locală și îți aduce așa multe beneficii și, cumva, toate scuzele sau toate gândurile care-ți vin în cap, sunt legate doar de o percepție greșită a realității. Adică, doar de o chestie pe care o ai din cauză că ai investit mult timp într-o direcție care ți-a adus rezultate, dar, în același timp, nu te poate duce mai departe, nu te poate aduce la maximul potențialului din IT. 

Dacă vrei să lucrezi cu noi la Libertate.init(), poți să te înscri pe site libertateinit.ro și să intri la o sesiune gratuită de consultanță unde îți arătam mai multe despre cum funcționează programul nostru și cum te putem ajuta să faci trecerea spre freelancing. Dacă ai întrebări legate de sunk cost fallacy sau legate de screening-ul ăsta de clienți, poți să lași un comentariu oricând pe canalul de Youtube sau poți să intri pe grupul de Facebook, avem un grup: Libertate.init(), clienți și bani se numește și te așteptăm cu întrebări acolo, ținem live-uri săptămânale.