Blog Libertate în IT

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Andrei, el e Flutter Developer și proaspăt freelancer și astăzi vom vorbi despre experiența lui cu freelancing-ul. 

Andrei: Asta a fost o decizie de la liceu când mă pregăteam să dau la drept. Am făcut filologie, n-am avut treabă cu matematica, informatica, în liceu și după am dat la facultatea de informatică și de acolo, în anul 2, mi-am găsit un job în Craiova și am lucrat ca și Android Developer și, într-un fel, Flutter-ul a fost ca o continuitate a Android Development-ului după ce am ajuns să lucrez mai mult pe Android, am făcut trecerea la Flutter, la o firmă în Timișoara

Cristi: Și de cât timp ai început cariera asta de programator? Câți ani de experiență ai?

Andrei: 4 ani și un pic

Raul: Awesome! Pentru tine care a fost motivația după 4 ani de experiență să te gândești să faci freelancing? 

Andrei: Păi nu mai aveam satisfacție profesională. Efectiv, nu știu, lucram, dar nu mai era același lucru. Într-un fel am simțit că văd tavanul și eu nu puteam să trec de el și asta era foarte frustrant pentru că oricât de mult aș fi încercat să lucrez și să fiu tehnic și să dovedesc în continuare chestii, tavanul era acolo.

Raul: Sunt curios aici pentru că e o chestie faină pe care ai făcut-o: chestia asta de self-aware în sensul că ți-ai dat seama singur că ești într-un plafon pe care nu poți să-l depășești oricât ai sta acolo, dar întrebarea e: cum ți-ai dat seama de acest lucru? 

Andrei: Măririle salariale pe care le primeam la lucru nu prea mă mai simțeam așa ok cu el. Adică, într-un fel, creșterile pe care le aveam nu mai erau de 100% cum le avusesem până în momentul respectiv și după…deja puteam să-mi calculez câți bani o să câștig în următorii 3 ani și asta era destul de depressing. 

Cristi: Eu sunt curios cum s-a simțit pentru tine când ai obținut prima ofertă 

Andrei: Când am obținut, eram destul de amorțit așa după tot procesul, cât am căutat, cât am vorbit. Nu mi-a venit să cred.

Raul: Da. Și a fost și o rată super bună. Pe ce rată ai semnat? 

Andrei: Undeva la 8.000 de euro pe lună, să zicem.

Andrei: Eu știam de programul vostru de mult timp. Pe tine te urmăream pe Youtube, Cristi, și încă te mai urmăresc și ai făcut un video cu salariile din IT și ăla a fost momentul în care am negociat și m-am dus și am cerut mărire de salariu și m-am prins într-un fel că e ceva aici.

Raul: Cred că mulți au cerut mărire atunci.

Andrei: Da, da, da. Și, na, după chestia asta mă uitam la voi și îmi tot găseam motive de ce să nu vin în program. În mare parte erau motive de țeapă, ziceam:”bă, n-are cum să fie adevărat, ăștia o să-mi dea țeapă și o să-mi ia banii și o să rămân cu…”. Și într-o seară soția mea a venit din oraș și ea s-a întâlnit cu cineva acolo și sora persoanei respective fusese în program și mi-a zis:”bă, uite, ea câștigă 6000 de euro”. Și mi-a zis soția mea în seara aia:”du-te în program”.

Raul: Awesome, awesome! Și pentru tine care crezi că a fost cel mai mare avantaj în colaborarea cu noi? După ce am început să lucrăm împreună

Andrei: Dacă nu știu ce să fac într-o anumită situație…eu când vă dau mesaj pe facebook și o să vă dau mesaj în continuare. 

Raul: Oricând

Andrei: E super că mă ajutați și îmi răspundeți și e mereu cineva acolo și nu mă simt singur. Adică, e și toată comunitatea și orice ar fi, ești undeva unde sunt oameni cu aceeași viziune ca tine și e un sentiment de siguranță că poți să crești în continuare.

Raul: Awesome! Noi oricum suntem disponibili în continuare pentru tine dacă ai întrebări sau vrei să intri la live-uri, avem în continuare – și astăzi avem live – și te așteptăm acolo. Îți urăm mult spor în continuare și să se realizeze cât mai multe lucruri din obiectivele tale! 

Andrei: Așa să fie, multumesc! 

Raul: Dacă ești mobile developer și vrei să faci pasul spre freelancing, vrei să treci cât mai rapid din stadiul de angajat în cel de freelancer și să ai flexibilitate mai mare pentru planurile de viitor și ca să poți să crești în continuare ca persoană, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Eu am fost Raul, Cristi și Andrei. Salut! 

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Andrei, el e Flutter Developer și proaspăt freelancer și astăzi vom vorbi despre experiența lui cu freelancing-ul. 

Andrei, spune-ne, mai întâi, despre experiența ta în programare, cum ai început programarea și de ce ai ajuns să lucrezi cu Flutter – care e o tehnologie relativ nouă pe zona asta de mobile. 

Andrei: Asta a fost o decizie de la liceu când mă pregăteam să dau la drept. Am făcut filologie, n-am avut treabă cu matematica, informatica, în liceu și după am dat la facultatea de informatică și de acolo, în anul 2, mi-am găsit un job în Craiova și am lucrat ca și Android Developer și, într-un fel, Flutter-ul a fost ca o continuitate a Android Development-ului după ce am ajuns să lucrez mai mult pe Android, am făcut trecerea la Flutter, la o firmă în Timișoara, când a fost nevoie de cineva pe Flutter și mi-a plăcut foarte mult și acum am continuat. Am simțit, într-un fel, că am prins framework-ul ăsta la început exact cum au fost alții care au prins Andorid-ul și am zis:”mamă, gata, fac treabă aici dacă l-am prins de la început”.

Raul: O să fii printre cei mai vechi Flutteri Developeri prin lume.

Cristi: Și de cât timp ai început cariera asta de programator? Câți ani de experiență ai?

Andrei: 4 ani și un pic, asta fără facultate, doar cât am lucrat.

Raul: Awesome! Și pe Flutter de cât timp ești? Că știu că Flutter-ul e de vreo 3 ani dacă nu mă înșel, adică e destul de recent. 

Andrei: Da, cam așa. Cam de 3 ani sunt pe Flutter. Nu am prins chiar versiunile alea primele, dar tot așa, 3 ani.

Raul: Awesome! Pentru tine care a fost motivația după 4 ani de experiență să te gândești să faci freelancing? 

Andrei: Păi nu mai aveam satisfacție profesională. Efectiv, nu știu, lucram, dar nu mai era același lucru. Într-un fel am simțit că văd tavanul și eu nu puteam să trec de el și asta era foarte frustrant pentru că oricât de mult aș fi încercat să lucrez și să fiu tehnic și să dovedesc în continuare chestii, tavanul era acolo și gen, îl spargi, dar treci puțin cu capul dar rămâi blocat acolo și nu prea e fain și asta a fost. Nu mai aveam satisfacție profesională. Nu au fost alte motive. Îmi era ok unde lucram cu colectivul, cu management-ul, nu am avut niciodată probleme și acum, când am plecat, mi-am depus demisia și într-o săptămână a fost ok.

Raul: Sunt curios aici pentru că e o chestie faină pe care ai făcut-o: chestia asta de self-aware în sensul că ți-ai dat seama singur că ești într-un plafon pe care nu poți să-l depășești oricât ai sta acolo, dar întrebarea e: cum ți-ai dat seama de acest lucru? Cum ți-a venit treaba asta? Pentru că fiecare are un mod diferit

Andrei: Măririle salariale pe care le primeam la lucru nu prea mă mai simțeam așa ok cu el. Adică, într-un fel, creșterile pe care le aveam nu mai erau de 100% cum le avusesem până în momentul respectiv și după…deja puteam să-mi calculez câți bani o să câștig în următorii 3 ani și asta era destul de depressing. 

Raul: Era prea predictibil, cumva. 

Andrei: Da și, nu știu, mă uitam la colegii mei seniori și mă gândeam:”ăsta cât o avea salariu? O fi puțin mai mult, dar nu are cum să fie atât de mult încât să nu mai pot să prezic”. Și într-un fel din chestia asta a venit pentru că eram într-un punct în care nu mai aveam niciun fel de satisfacție și simțeam că depun foarte multă muncă, doar că într-un fel nu o să-mi rămână nimic din ea, știi? Și, acum, dacă depun muncă, munca pe care o depun știu că o depun pentru mine și, de exemplu, nu știu, vreau să fac un framework pe care să-l împart comunității, pot s-o fac în timpul liber acum că am și nu mai e stresul ăla. Da, într-un fel mă gândesc la viitorul meu, muncesc pentru mine – în sensul că nu doar programarea…poți să te gândești să faci și altceva în afară de job, să mergi la sală, să înveți să cânți sau chestii de genul ăsta. 

Cristi: Eu sunt curios cum s-a simțit pentru tine când ai obținut prima ofertă 

Andrei: Când am obținut, eram destul de amorțit așa după tot procesul, cât am căutat, cât am vorbit. Nu mi-a venit să cred. În ziua aia am realizat că am semnat primul contract, cred că după o săptămână după ce am început și să lucrez. 

Raul: Da. Și a fost și o rată super bună. Pe ce rată ai semnat? 

Andrei: Undeva la 8.000 de euro pe lună, să zicem. 

Raul: Da! Eu pun pariu că momentul ăsta a fost, cumva, eliberator pentru tine. Adică, s-a simțit o eliberare și o validare că:”sunt ok, pot să fac asta și pot să cresc mult de aici”. Sau nu știu cum ai simțit-o tu, eu așa aș fi simțit-o dacă eram în locul tău, dar nu știu cum ai simțit-o tu, sunt curios de lucrul ăsta

Andrei: M-am simțit și încă mă simt, într-un fel, ca un mercenar plătit. La modul că oriunde m-aș duce, mereu o să fie un post de ală cu wanted. E un sentiment super, mi-a dat încredere în mine la modul că nu o să ajung pe străzi niciodată. Nu știu, poate pare ciudat, dar oriunde m-aș duce în lumea asta știu că într-o săptămână, 2, 3 maxim, îmi găsesc de muncă în programare oriunde. 

Cristi: Deci ai o securitate din punctul ăsta de vedere. 

Andrei: Înainte îmi era frică, de exemplu, să plec din Timișoara, să mă relochez în alt oraș pentru că mă gândeam:”bă, frate, iar trebuie să mă duc undeva unde nu cunosc companii și ce fac?”. Acum n-am nicio problemă, nu mai am stresul ăsta.

Raul: Cred că mulți programatori nu-și dau seama de abundența care există în piața globală și cumva trăiesc în zona asta de scarcity în care au impresia că numai companiile locale le pot oferi de muncă și dacă își scot, cumva, capul în piața globală n-o să găsească pentru că ar concura cu companiile locale, ceea ce nu e adevărat. Adică, e așa mare abundență încât nu ai concurență, e fascinant. 

Andrei: Și acum îmi vin foarte multe oferte pe care le ignor pentru că na, acum am ceva, dar sunt foarte multe și, într-adevăr, e destul de greu să realizezi și să-ți dai seama de chestia asta până nu o încerci pe pielea ta pentru că toată lumea în jurul tău – bine, nu toată lumea – sunt foarte mulți cărora le e frică și care, totuși, ar vrea să-și depășească condiția, iar prin gândirea lor limitativă nu pot să o facă și îți bagă pe gât tot felul de motive de ce nu pot să facă nici ei si nu poți să faci nici tu. Într-un fel mi se pare că toată lumea își dorește chestia asta, dar sunt foarte mulți cărora le e frică, din varii motive, nu știu, și nu o fac și așteaptă acel moment să se alinieze planetele, dar eu dacă așteptam să se alinieze planetele, nici până acum nu intram la voi în program, știi? 

Cristi: Aici, de multe ori, e o chestie de prioritizare, mai degrabă, decât de aliniere de planete sau de timp. Tot timpul avem, ca adulți, fel și fel de lucruri care merg în paralel în viața asta pe lângă job, la unii poate e familie, la unii proiecte personale, o casă, un apartament de renovat și așa mai departe și dacă nu alegi să prioritizezi, nu o să obții rezultate. Freelancing-ul e aici, dar dacă nu îl prioritizezi în viața ta – n-o să vină. Și aici e un lucru pe care tu l-ai făcut în contextul în care probabil nu era nici stadiul tău perfect, nu era totul aliniat acolo, dar, totuși…

Andrei: Nu era aliniat

Cristi: Dacă poți să elaborezi, nu știu cât de personal e, dar dacă poți să elaborezi ar fi super, poate ar fi un exemplu pentru alți oameni. 

Andrei: Eu știam de programul vostru de mult timp. Pe tine te urmăream pe Youtube, Cristi, și încă te mai urmăresc și ai făcut un video cu salariile din IT și ăla a fost momentul în care am negociat și m-am dus și am cerut mărire de salariu și m-am prins într-un fel că e ceva aici.

Raul: Cred că mulți au cerut mărire atunci.

Andrei: Da, da, da. Și, na, după chestia asta mă uitam la voi și îmi tot găseam motive de ce să nu vin în program. În mare parte erau motive de țeapă, ziceam:”bă, n-are cum să fie adevărat, ăștia o să-mi dea țeapă și o să-mi ia banii și o să rămân cu…”. Și într-o seară soția mea a venit din oraș și ea s-a întâlnit cu cineva acolo și sora persoanei respective fusese în program și mi-a zis:”bă, uite, ea câștigă 6000 de euro”. Și mi-a zis soția mea în seara aia:”du-te în program”. Și cred că era 3 dimineața când am completat formularul ăla. Ăla a fost momentul în care m-am băgat în program și a fost un efort comun, așa, de familie și după am început să caut și eu toate poveștile de succes care erau postate de voi pe internet, după am încercat să-i caut pe oamenii ăștia pe linkedin să văd dacă sunt persoane reale și erau, am găsit 10 testimoniale și ceva de genul ăsta; am văzut, erau acolo. Nu le-am dat și mesaj, dar pentru mine a fost de ajuns și ăla a fost momentul în care…eu când am completat formularul ăla, eram 100% sigur că o să vin în progam. Adică, nu m-ați fi putut face să mă răzgândesc după discuția aia.

Raul: Și aici vreau să spun că ai foarte mare noroc cu soția ta pentru că e o persoană deschisă la minte și a fost suficient de deschisă cât să audă, să asculte pentru că sunt anumite cupluri în care cealaltă persoană te trage în jos – tu ai noroc. Trebuie să fii conștient de chestia asta, poate chiar să îi cumperi ceva după primul salariu, nu știu, după prima factură. 

Andrei: Da, mă consider norocos din toate punctele de vedere și soția mea care e o persoană extraordinară și m-a motivat să fac programul ăsta și ăstea au fost planetele mele care au trebuit să se alinieze, nu celelalte de care credeam eu. 

Raul: Awesome, awesome! Și pentru tine care crezi că a fost cel mai mare avantaj în colaborarea cu noi? După ce am început să lucrăm împreună

Andrei: Dacă nu știu ce să fac într-o anumită situație…eu când vă dau mesaj pe facebook și o să vă dau mesaj în continuare. 

Raul: Oricând

Andrei: E super că mă ajutați și îmi răspundeți și e mereu cineva acolo și nu mă simt singur. Adică, e și toată comunitatea și orice ar fi, ești undeva unde sunt oameni cu aceeași viziune ca tine și e un sentiment de siguranță că poți să crești în continuare, rămâi conectat la piață că na, când ești tu singur freelancer știi ce oferte ai tu, dar când ai o comunitate întreagă care se luptă cu aceleași probleme ca tine, atunci, într-un fel, ți se validează că ceea ce crezi și tu e real, dar ajutorul și disponibilitatea voastră a fost super impressive. 

Raul: Awesome! Momentan care sunt planurile tale pe viitor? Acum ești freelancer, ce plănuiești pe viitor? 

Andrei: Acum sunt freelancer, încerc să-mi fac…o să vreau să-mi fac plasa de siguranță, să mi-o refac și acum am un plan să mă apuc și de cântat, să învăț să cânt, să merg la sală

Cristi: Specific ceva anume? Ce vrei să cânți, mai exact? Ce instrument? Sau cântat vocal? 

Andrei: Eu am cântat la chitară, am făcut chitară clasică și mi-am dorit toată viața mea să știu să cânt și cu vocea, dar mi-a fost, nu știu, aiurea, rușine. Hai să depășim și bariera asta. Poate chiar vreau să scot o melodie pe youtube la anul.

Cristi: Foarte tare! 

Raul: Chiar îți recomand să îți cauți mentor pe canto, pe voce pentru că o să te ajute enorm. Adică, nu știu exact cum înveți, dar sunt oameni care sunt specialiști pe zona asta. Și eu am aflat recent de chestia asta, așa indirect, cumva, mentori pe canto, care cumva îți antrenează vocea, îți spun exact cum să-ți faci sunetele respective. 

Andrei: Asta e ce vreau să fac. Urmează să dau niște mesaje la niște profesori, am văzut eu pe internet și de aici trăim și vedem. Asta e ceva ce mă face fericit. Într-un fel sunt și banii ăștia care îți aduc…”bani nu aduc libertatea sau fericirea”, dar totuși, într-un fel, te ajută să îți iei mentori, să evoluezi și să faci diverse chestii. 

Raul: Da. Un impact direct al banilor mai mulți e că poți să joci mai îndeaproape cu personalitatea ta și sunt lucruri pe care, poate, ți le dorești să le faci, dar nu aveai resursele să le faci și acum ai resursele. O să le faci pentru că asta e personalitatea ta, tu asta îți dorești să faci. 

Andrei: Pe viitor mă gândesc să-mi deschid firmă de IT, dar încă nu am pus conceptul foarte bine la punct să văd cum aș vrea să arate această companie și cum aș vrea să fie cultura companiei, dar e ceva acolo la care mă gândesc. 

Raul: Awesome! Noi oricum suntem disponibili în continuare pentru tine dacă ai întrebări sau vrei să intri la live-uri, avem în continuare – și astăzi avem live – și te așteptăm acolo. Îți urăm mult spor în continuare și să se realizeze cât mai multe lucruri din obiectivele tale! 

Andrei: Așa să fie, multumesc! 

Raul: Dacă ești mobile developer și vrei să faci pasul spre freelancing, vrei să treci cât mai rapid din stadiul de angajat în cel de freelancer și să ai flexibilitate mai mare pentru planurile de viitor și ca să poți să crești în continuare ca persoană, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Eu am fost Raul, Cristi și Andrei. Salut!

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). În acest video o să vorbim despre ce înseamnă să fii dat afară ca și freelancer. 

Raul: Bun! Acum, ca și freelancer, o să semnezi un contract – la fel ca atunci când ești angajat, semnezi un contract individual de muncă. Când ești freelancer, vei semna un contract de colaborare cu clientul respectiv și în contractul ăsta se specifică o grămadă de termeni și condiții […]  Cu câte zile trebuie să îi anunți tu pe ei dacă vrei să pleci, la fel, cu câte zile trebuie să te anunțe ei pe tine dacă vor să te dea afară […] există situații în care contractul se poate încheia mai repede decât termenul stabilit. Una dintre situațiile care-mi vine în minte e că i s-a terminat bugetul la client.

Cristi: O altă zonă de care cred că mulți sunt speriați e la modul:”ce se întâmplă dacă nu sunt suficient de bun și mă dă afară clientul? În ce stadiu trebuie să fiu de a performa ca să nu mă dea afară clientul?”. Și, de la început, aici vreau să clarific că atunci când intri pe un proiect, clientul își asumă că 2-3 luni de zile n-o să fi la randamentul maxim și așteaptă de la tine să înveți […] Vreau de la oameni să aibă puțin mai mult curaj, puțin mai mult sânge în ei, să zic așa, pentru că de multe ori văd foarte multe teme din astea că bă, poate nu mă descurc, poate nu o să fie bine, dar adevărul e că sunt mai mult în mintea noastră decât în realitate.

Raul: Al 3-lea mod prin care se poate termina contractul e dacă vrei tu să se termine contractul […] Indiferent dacă ești în varianta 1 în care clientul nu mai are buget și termină contractul, varianta 2 în care, nu știu, se termină din cauză că tu nu ai fost suficient de bun și chiar ar fi reală treaba asta sau varianta 3 în care îl termin tu pentru că nu vrei să mai stai, niciuna dintre asta nu contează în freelancing pentru că ai o abundență de clienți. 

Cristi: Exact! Adică, momentul în care s-a terminat, o să găsești următorul contract, următorul client și pe asta te bazezi. 

Raul: Ideea e că freelancing-ul are o parte de achiziție de clienți complet diferită de partea de execuție, iar în momentul în care ai înțeles cum se face achiziția și ai abundență de clienți, tu o să poți să intri pe oricâte proiecte îți dorești […] Ce vreau să zic e că atunci când ajungi în abundența de clienți și înveți să îți faci achiziția, poți să testezi în piață de câte ori vrei și poți să îți dai seama:”ok, nu sunt destul de bun și trebuie să mai învăț lucrul ăsta”. 

Cristi: Testează, testează, testează. Preconcepțiile noastre, netestate, constă mult mai mult decât pare în realitate așa că e un punct bun acum să faci pasul spre freelancing și dacă vrei să faci asta intră pe libertateinit.ro, programează un call de consultanță gratuită cu mine, cu Raul sau cu un expert din echipa noastră și hai să vedem cum te ducem la următorul nivel.

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). În acest video o să vorbim despre ce înseamnă să fii dat afară ca și freelancer. 

Cristi: Vrem să vă explicăm exact situațiile în care se poate ajunge aici și cum faci/cum previ lucruri de genul ca să te asiguri că ai stabilitate 100% în freelancing.

Raul: Bun! Acum, ca și freelancer, o să semnezi un contract – la fel ca atunci când ești angajat, semnezi un contract individual de muncă. Când ești freelancer, vei semna un contract de colaborare cu clientul respectiv și în contractul ăsta se specifică o grămadă de termeni și condiții, printre care și modul în care se poate termina acest contract. Cu câte zile trebuie să îi anunți tu pe ei dacă vrei să pleci, la fel, cu câte zile trebuie să te anunțe ei pe tine dacă vor să te dea afară sau vor să nu mai lucreze cu tine. 

Cristi: Similar cu ce ar însemna un preaviz în termenii mai cunoscuți de toată lumea. 

Raul: Exact! De regulă, contractele în freelancing sunt pe perioadă determinată. Asta pentru că, cumva, așa e logic. Tu când ești contractor nu vrei să fii un angajat. N-o să fi un angajat, nu o să ai un contract pe o perioadă nedeterminată, o să ai un contract pe 6 luni, un an, 2 ani. Există și contracte pe perioadă nedeterminată, oarecum o anomalie în freelancing, dar, în general, vrei să fie contractele pe perioadă determinată cu posibilitate de prelungire. Asta înseamnă că după ce se încheie contractul, se poate prelungi sau se poate încheia acel contract.

Cristi: Yep! Deci, în mod natural, lucrurile se termină când se termină contractul și o să știi cam cu o săptămână, 2, 3, înainte, de fapt, chiar mai mult de atât – o săptămână e foarte la limită timpul – o să știi că contractul respectiv n-o să se prelungească și atunci ai timp dinainte să poți să te reorientezi și nu se consideră că ești dat afară. 

Raul: Și totuși, există situații în care contractul se poate încheia mai repede decât termenul stabilit. Una dintre situațiile care-mi vine în minte e că i s-a terminat bugetul la client. Adică, are echipă de developeri, avea investiție, de exemplu, era un start-up și i s-a terminat bugetul mai repede și în acel moment el decide să încheie colaborarea cu freelancerii și, practic, să “omoare echipa”. 

Cristi: Acum, treaba asta o vezi dinainte pentru că încep să apară delay-uri în salarii și așa mai departe în facturile pe care le achită clientul. Cumva, sunt niște semne acolo care îți permit să faci pasul pe mai departe. O altă zonă de care cred că mulți sunt speriați e la modul:”ce se întâmplă dacă nu sunt suficient de bun și mă dă afară clientul? În ce stadiu trebuie să fiu de a performa ca să nu mă dea afară clientul?”. Și, de la început, aici vreau să clarific că atunci când intri pe un proiect, clientul își asumă că 2-3 luni de zile n-o să fi la randamentul maxim și așteaptă de la tine să înveți și, bineînțeles că na, dacă nu o să te ții de treabă și o să vadă că:”bă, omul ăsta chiar e neserios și nu se ține de treabă”, atunci nu o să vrea să continuie pe mai departe cu tine. În afară de asta, e ca un job pe care l-ai avea; noi spunem asta, constant, în video-uri, că România face freelancing prin intermediari. E același lucru, aceeași muncă pe care o faci și în momentul de față numai că într-o altă echipă, bineînțeles, lucrurile o să fie puțin diferite acolo, dar, cât timp îți faci treaba și ești un om serios, nu ai nicio problemă. Clienții nu au așteptări de la tine din prima zi. Din punctul ăsta de vedere, că nu o să te descurci, nu e ceva ce intră în ecuație. 

Raul: Ca să îți dai seama cât de irațională e frica asta, gândește-te ce s-ar întâmpla dacă nu ar fi așa, dacă nu ți-ar da o lună, 2 de onboarding și n-ar fi un om rațional, un om rezonabil. Ar însemna că el s-ar aștepta ca în prima zi în care tu intri pe proiect să fii productiv, ceea ce e imposibil pentru orice developer din lumea asta. 

Cristi: Yep!

Raul: Oricât de mare ar fi echipa respectivă, pentru orice developer e imposibil să fie productiv din prima zi pentru că tu, ca persoană, trebuie să te acomodezi cu acel proiect, să înțelegi arhitectura, să înțelegi cum se scrie codul, să îți cunoști colegii de echipă și să înțelegi ce s-a întâmplat pe proiect înainte să vii tu și cam ce se așteaptă de la tine pe acel proiect. 

Cristi: Vreau de la oameni să aibă puțin mai mult curaj, puțin mai mult sânge în ei, să zic așa, pentru că de multe ori văd foarte multe teme din astea că bă, poate nu mă descurc, poate nu o să fie bine, dar adevărul e că sunt mai mult în mintea noastră decât în realitate, noi, ca developeri în România avem o calitate extrem de bună și a fost confirmată de atâtea ori cu oamenii cu care am discutat din afară care au lucrat cu români și nu e absolut niciun motiv care să te împiedice să faci freelancing la nivelul ăsta și probabil, deja, dacă ai experiențe ok în job, oamenii din job-ul în care lucrezi acum nu dau cu pietre în tine sau nu te arată cu degetul sau nu te cerți constant cu ei, atunci o să fii la fel de bine și în freelancing. Și asta vedeam constat, ori de câte ori lucram cu străini, eu făceam niște lucruri care mie nu mi se păreau ceva extraordinar și primeam feedback de la ei like:”amazing job, man, that is incredible”, știi? Și mie mi se părea că e ceva normal. Mi se părea că poate chiar nu e ceva foarte bine ce am făcut acolo, dar, din contră, feedback-ul era mult peste așteptările mele și mi-am dat seama că aveam un blocaj de mindset aici pentru că eu, cumva, setam niște așteptări foarte mari de la mine, nu clientul seta așteptările respective de la mine și văd pattern-ul ăsta des la oamenii care fac trecerea în freelancing că pun presiune mai mare pe ei decât pune clientul, de fapt, pe ei. 

Raul: Al 3-lea mod prin care se poate termina contractul e dacă vrei tu să se termine contractul, în sensul că nu-ți place echipa în care ai intrat sau îți dai seama că nu e proiectul potrivit pentru tine și atunci îți dai acel notice period din contract și pleci de pe acel proiect. Acum, vreau să-ți spun un lucru care e mindfuck și care o să schimbe complet jocul ăsta în freelancing. Indiferent dacă ești în varianta 1 în care clientul nu mai are buget și termină contractul, varianta 2 în care, nu știu, se termină din cauză că tu nu ai fost suficient de bun și chiar ar fi reală treaba asta sau varianta 3 în care îl termin tu pentru că nu vrei să mai stai, niciuna dintre asta nu contează în freelancing pentru că ai o abundență de clienți. Imaginează-ți, acum, ce înseamnă abundența asta de clienți.

Cristi: Exact! Adică, momentul în care s-a terminat, o să găsești următorul contract, următorul client și pe asta te bazezi. 

Raul: Ideea e că freelancing-ul are o parte de achiziție de clienți complet diferită de partea de execuție, iar în momentul în care ai înțeles cum se face achiziția și ai abundență de clienți, tu o să poți să intri pe oricâte proiecte îți dorești și multă lume așteaptă la infinit momentul ăsta să învețe cum să facă achiziția pentru că nu e suficient de bun – mergem pe cazul 2, nu știu dacă sunt suficient de bun pentru freelancing. Dar ghici ce, chiar dacă nu ești suficient de bun, o să poți intra pe un proiect și o să poți să vezi ce zice piața despre tine, iar în loc să te bazezi pe niște percepții pe care le ai tu, mentale, ca nu ai fi suficient de bun sau pe niște preconcepții pe care, poate, ți le-ai făcut din firma în care ești sau dată de colegii tăi sau mediul în care ai trăit, poți să-ți testezi acest lucru direct în piața de IT și să vezi:”ok, piața mă consideră senior, mă consideră mid sau mă consideră junior? Cât de bun sunt în piață? Cât trebuie să mai invâț ca să devin bun?”. În modul ăsta tu poți să vezi realitatea, poți să vezi adevărul în față. Poate de asta freelancing-ul e de fapt atât de dificil pentru anumite persoane pentru că îți dau seama că freelancing-ul e o oglindă. În momentul în care eu mă pun în fața clientului, învăț să fac achiziția și intru pe acel proiect, eu mă văd în oglindă cât de bun sunt și dacă chiar e problema tehnică la mine, atunci o să știu că ai am de tras pe partea tehnică, dar măcar știu și în cele mai multe cazuri nu e o problemă tehnică, e mai degrabă o problemă de vânzare, comunicare, negociere și de a ajunge la clientul respectiv, nu că nu te-ai descurca pe proiect dacă ai ajunge în proiectul respectiv.

Cristi: O singură dată mi s-a întâmplat să fie problemă tehnică: am dus un om, care lucra cu noi în Libertate.init(), la mai mulți clienți și ne dădeam seama că:”ok, nu trece de niște interviuri acolo”, o singură dată în sute de oameni pe care i-am ajutat și apoi am fixat treaba asta într-o săptămână, i-am recomandat să citească o carte de OOP sau ceva de genul ăsta. 

Raul: Da, persoana nu știa deloc OOP, n-a făcut facultate în domeniu, nu știa teorie în domeniu și la interviul tehnic pe care îl mai ai cu clientul, te întreabă chestii basic. 

Cristi: Ce o clasă, gen, ce e moștenirea și chestii de astea 

Raul: Sau dacă ai lucrat cu anumite pattern-uri. Chiar dacă a lucrat cu ele și știa în practică cum să le folosească, nu știa teoretic ce înseamnă lucrurile respective și i-am dat o carte care era basic de OOP pe care o găsești la un google search, a citit cartea respectivă și primul interviu pe care l-a avut după l-a luat. Dar ăsta e un caz extrem, majoritatea programatorilor au făcut facultate în domeniu, știu teoria mai bine decât orice programator din vest și singurul lucru care te oprește, poate, să faci trecerea, e mindset issue ăsta și preconcepțiile pe care le ai legate de cât de bun ești tehnic. Ce vreau să zic e că atunci când ajungi în abundența de clienți și înveți să îți faci achiziția, poți să testezi în piață de câte ori vrei și poți să îți dai seama:”ok, nu sunt destul de bun și trebuie să mai învăț lucrul ăsta”. 

Cristi: Testează, testează, testează. Preconcepțiile noastre, netestate, constă mult mai mult decât pare în realitate așa că e un punct bun acum să faci pasul spre freelancing și dacă vrei să faci asta intră pe libertateinit.ro, programează un call de consultanță gratuită cu mine, cu Raul sau cu un expert din echipa noastră și hai să vedem cum te ducem la următorul nivel.

Raul: Și hai să vedem ce zice piața despre tine, să vedem dacă ești senior pe piață. Eu am fost Raul și Cristi de la Libertate.init. Salut!

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Rareș Vultur, el e Android Developer, proaspăt freelancer și astăzi o să vorbim despre experiența lui cu freelancing-ul.

Rareș: Salut! Inițial nu plănuiam să fiu Android Developer, nu plănuiam să fiu programator din cauză că nu am înțeles foarte bine arta asta a programării […] am început să învăț Java și am realizat că îmi place […] l-am înțeles mai logic și la Baia Mare, unde am făcut facultatea, era o firmă principală care, cumva, era cea mai top de pe zonă și a făcut ceva internship pe Android […] Am fost în compania asta 2 ani de zile. Bine – și din cauze contractuale – nu puteam să plec mai repede și am mai învârtit după aia vreo 4 firme, lumea zicea:”man, tu ar trebui să fii freelancer pentru că tu prea învârți companiile”, dar  am realizat că asta e schema în România ca să pot să-mi măresc venitul și am făcut-o până am realizat că se poate mult mai mult, am avut cunoștințe care reușeau mult mai mult și am început să caut cum pot ajunge la mai mult.

Cristi: Yep. Din păcate, în România, cel mai prost mod de a crește salarial e să fii loial și să crezi că dacă ești bun, o să vină firma și o să-ți dea banii respectivi. 

Raul: Și tu de ce te-ai gândit să treci în freelancing? Care a fost motivația? Spuneai că ai avut ceva prieteni, dar bănuiesc că nu prietenii ăștia te-au convins. 

Rareș: Sincer, nu. Eu îl urmăream pe Cristi de mai mult timp și chiar am văzut, prima oară când a ieșit video-ul, live, cu Libertate.init(), am fost foarte curios despre ce e vorba, am sunat chiar și atunci și au fost mai mulți factori pentru care am realizat că nu e momentul oportun să intru în programul respectiv.

Cristi: Dacă te uiți în spate, pe ultima perioadă de timp, în procesul ăsta de decizie, de a face pasul spre freelancing, ce ai face diferit dacă te-ai întoarce?

Rareș: Sincer, singura chestie care e diferită sau la care chiar aș putea lucra ca să intru mai repede, e strict numai chestia de mindset. E să realizez că singurele lucruri care mă țin pe loc din a acționa mai repede, sunt eu și contextul pe care eu mi l-am creat.

Raul: Da, da, da. Awesome. Tu acum la ce rezultate ai ajuns în freelancing? 

Rareș: Am prins un contract foarte șmecher – până la finalul anului, 10 luni de zile – și am 2 rate pe el: am o rată de lucru remote și o rată de lucru on-site. Asta de lucru remote e de 58 de euro pe oră și rata de lucru on-site e de 68 de euro pe oră.

Raul: Ai început deja să călătorești? 

Rareș: Am început să călătoresc de prin noiembrie, înainte să fiu în program, bine, cu restricții și așa, dar acum sunt mai mult în faza de a face planurile cu destinația și după aia o să încep. Dar, de luna asta din aprilie, da, cam asta e planul. 

Cristi: Ce așteptări financiare aveai tu? Acum ai ajuns undeva la 10.000 de euro lunar, care erau așteptările tale înainte de program?

Rareș: Sincer, eu sunt genul de persoană care ia foarte în serios tot ce mi se oferă și când te auzeam pe tine, Cristi, că ziceai că ducem toți programatorii la peste 10.000 de euro, eu mi-am setat, din start, target-ul ăsta. Vreau, nu mă interesează ce zic alții, eu vreau să fac 10.000 de euro pe lună. 

Cristi: Îmi place mindset-ul ăsta foarte mult. Ăsta e mindset-ul potrivit. Sunt cumva mulți care vin și:”bă, dacă fac 7-8.000 e bine”, dar oricum fac peste 10.000. La tine a fost fain că ai venit setat pe ideea asta. 

Raul: Rareș, care e următoarea destinație? Unde vrei să mergi? 

Rareș: Am 3 destinații pe care le vreau neapărat: vreau să lucrez din Amsterdam mai mult timp, să stau acolo, pentru că am mai fost o dată și cultura și oamenii sunt incredibile. După aia, Japonia – îmi place foarte mult cultura japoneză și Brazilia pentru că mi se pare așa de crazy să nu mă limitez doar la destinații din Europa. Acum, freelancing-ul mi-a dat posibilitatea asta să gândesc și outside of this border și, nu știu, încerc să pun în cuvinte toate emoțiile și sentimentele pe care le am și nu îmi iese. Sunt beyond grateful că am posibilitatea să visez așa de sus și să am și posibilitatea să implementez visele. 

Raul: Awesome! Rareș, noi îți urăm mult succes în continuare și ne auzim în comunitate. Dacă ai întrebări poți să intri oricând la live-uri și mult spor în continuare și în travel. 

Rareș: Mersi foarte mult! Și mersi, încă o dată, pentru tot ce ați făcut și pentru că ați făcut comunitatea asta. Sincer, ați schimbat o grămadă de vieți, continuați să faceți asta! E amazing.

Raul: Dacă vrei să treci spre freelancing și apoi să urmezi o viață de nomad digital, freelancing-ul îți deschide foarte multe oportunități în zona asta. În sensul că o să ai resurse să îți alegi destinațiile în care vrei să mergi și o să poți să ai o experiență mult mai frumoasă de nomad digital fără să pierzi așa mult timp pe logistică și să găsești cele mai bune oferte în zona asta de călătorit. Hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertate.init.ro și te așteptăm la un call. Eu am fost Raul, Cristi și Rareș, salut!

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). Suntem alături de Rareș Vultur, el e Android Developer, proaspăt freelancer și astăzi o să vorbim despre experiența lui cu freelancing-ul. 

Rareș, mai întâi spune-ne cum ai ajuns la Android și cam de cât timp lucrezi în domeniu. 

Rareș: Salut! Inițial nu plănuiam să fiu Android Developer, nu plănuiam să fiu programator din cauză că nu am înțeles foarte bine arta asta a programării și na, ca să câștig și eu un ban, am zis să fac ce fac toți liceenii confuzi – PHP – până când am realizat că există și altceva, am avut o restanță de la Java, am început să învăț Java și am realizat că îmi place mult mai mult decât PHP-ul, l-am înțeles mai logic și la Baia Mare, unde am făcut facultatea, era o firmă principală care, cumva, era cea mai top de pe zonă și a făcut ceva internship pe Android. Am zis că nu am nimic de pierdut, vreau să intru în domeniu cât mai repede și s-a îmbinat foarte tare utilul cu plăcutul. A ajuns să-mi placă mult mai mult decât am putut realiza și 5 ani mai târziu, aproape, a rămas la fel. 

Raul: Ce tare! Deci, practic, ai început cu internship-ul și după ai crescut în compania asta ca Android Developer. 

Rareș: Da. Am fost în compania asta 2 ani de zile. Bine – și din cauze contractuale – nu puteam să plec mai repede și am mai învârtit după aia vreo 4 firme, lumea zicea:”man, tu ar trebui să fii freelancer pentru că tu prea învârți companiile”, dar  am realizat că asta e schema în România ca să pot să-mi măresc venitul și am făcut-o până am realizat că se poate mult mai mult, am avut cunoștințe care reușeau mult mai mult și am început să caut cum pot ajunge la mai mult.

Cristi: Yep. Din păcate, în România, cel mai prost mod de a crește salarial e să fii loial și să crezi că dacă ești bun, o să vină firma și o să-ți dea banii respectivi. 

Raul: Știi ce e interesant? Și dacă schimbi companiile tot e un joc pe care-l pierzi.

Cristi: Da, da, dar e un joc ca să câștigi în piața asta locală, poate, dar tot ești în continuare mult sub potențialul tău și adevărata creștere e atunci când scapi de intermediari și mergi în altă piață – piața globală. 

Rareș: Da. Problema e când moralitatea e prețuită mai mult decât skill-ul. 

Raul: Și tu de ce te-ai gândit să treci în freelancing? Care a fost motivația? Spuneai că ai avut ceva prieteni, dar bănuiesc că nu prietenii ăștia te-au convins. 

Rareș: Sincer, nu. Eu îl urmăream pe Cristi de mai mult timp și chiar am văzut, prima oară când a ieșit video-ul, live, cu Libertate.init(), am fost foarte curios despre ce e vorba, am sunat chiar și atunci și au fost mai mulți factori pentru care am realizat că nu e momentul oportun să intru în programul respectiv și am zis că aștept. 2 nunți și un credit de apartament mai târziu…am vorbit și cu niște foști prieteni din prima companie, unul dintre ei chiar a făcut programul ăsta – Libertate.init() – și mi-a zis că are rezultate și când am auzit ce sume…mi-a bubuit mintea. Am alți prieteni care nu cred că au făcut, neapărat, programul, dar tot au reușit să intre în lumea asta a freelancing-ului și am zis că:”man, dacă oameni cunoscuți de mine fac chestia asta, e imposibil ca mie să nu-mi iasă”. Și de acolo a fost numai un moment de strategie: cum pot să fac să intru mai repede în programul ăsta pentru că eu știam că după ce intru o să ajung în lumea asta. Nu era un:”oare sunt de treabă băieții, oare nu’s de treabă, oare e ok?”, nu. Eu știam, 100%, că dacă intru în program, se rezolvă lucrurile.

Raul: Îmi amintesc de tine, Rareș, de când ne puneai întrebări pe grupul public de facebook. O să și las link sub video, dar tu, practic, intrai pe grupul de facebook dinainte să fii în program și am văzut că ai energie, îmi puneai în continuu întrebări și mi-a plăcut foarte mult lucrul ăsta. Și după aceea am văzut că ai intrat în program. 

Rareș: Da, da, da. Când mi-am plănuit să intru în program, am început să mă uit la toate testimonialele, la tot ce mai postați, să fiu în grup, la curent cu toate postările pentru că na, in this age, informația e cea mai mare putere pe care o poți avea și am vrut să stau cât mai informat, să știu exact ce trebuie să fac ca să meargă mai bine. 

Raul: Awesome! 

Cristi: Și acum ești tu în punctul în care dai testimonialul. 

Rareș: Da! Let’s go! 

Cristi: Dacă te uiți în spate, pe ultima perioadă de timp, în procesul ăsta de decizie, de a face pasul spre freelancing, ce ai face diferit dacă te-ai întoarce? Pentru că, poate, sunt mulți oameni care sunt exact ca tine, se uită la video-ul ăsta, se uită la multe alte video-uri cu rezultate și sunt așa, pe muchie de cuțit sau ezită. Care ar fi abordarea ta pentru your old self, să zic așa?

Rareș: Sincer, singura chestie care e diferită sau la care chiar aș putea lucra ca să intru mai repede, e strict numai chestia de mindset. E să realizez că singurele lucruri care mă țin pe loc din a acționa mai repede, sunt eu și contextul pe care eu mi l-am creat. Da, probabil că aș mai fi stat un pic până să îmi iau un credit, sau ceva, dar până la urmă dacă știi să joci cărțile, nu ai nevoie de un credit în adevăratul sens al cuvântului, dar, sincer, m-aș educa mult mai mult, financiar, să-mi fac un map – cum vreau să arate viața mea, ce vreau să fac în viața asta – și după aia, o chestie pe care am învățat-o în program…ca să ajung în punctul în care vreau să ajung, ce ar trebui să fac? Și am făcut chestia asta și am realizat că dacă mai rămân în sistemul ăsta corporatist care, în România, e super ok financiar, să zic, dar eu care voiam să fiu nomad digital, am realizat că nu pot face chestia asta și atunci a fost pur și simplu o chestie de shifting of the mindset pentru că era numai:”ok, o să fac, mai aștept sau nu știu ce”, nu. Astăzi, acum, a început anul 2022, am zis că nu o mai lălăiesc până în februarie, în ianuarie direct call cu Cristi și ne băgăm. 

Raul: E foarte tare că ți-ai dat seama că îți e imposibil să-ți atingi obiectivul dacă continuai pe același path. Asta am făcut-o și eu înainte să fac freelancing și am făcut-o și înainte să fac antreprenoriat. Mi-am dat seama că îmi e imposibil să îmi ating obiectivul dacă rămân unde sunt acum. 

Rareș: Da, este un plafon. N-ai cum să treci de el pentru că așa e sistemul.

Raul: Da, da, da. Awesome. Tu acum la ce rezultate ai ajuns în freelancing? 

Rareș: Am prins un contract foarte șmecher – până la finalul anului, 10 luni de zile – și am 2 rate pe el: am o rată de lucru remote și o rată de lucru on-site. Asta de lucru remote e de 58 de euro pe oră și rata de lucru on-site e de 68 de euro pe oră. Fiecare zi în plus pe care o lucrez din Germania, fac 80 de euro în plus, which is awesome. 

Cristi: Și cât de des trebuie să mergi acolo sau cum e configurația? 

Rareș: Din cauza proiectului, recomandat ar fi cam o dată pe lună, dar au zis că poate fi flexibil. Ideea e să vii mai regulat, numai că asta iar îmbină utilul cu plăcutul pentru că mie îmi place să călătoresc. Mai ales că în Munich am connection flight spre aproape oriunde, așa că deja îmi făceam:”ok, mă duc o săptămână în Germania, lucrez de acolo și după, pe weekend, mă duc în altă parte”. 

Raul: Ai început deja să călătorești? 

Rareș: Am început să călătoresc de prin noiembrie, înainte să fiu în program, bine, cu restricții și așa, dar acum sunt mai mult în faza de a face planurile cu destinația și după aia o să încep. Dar, de luna asta din aprilie, da, cam asta e planul. 

Raul: Awesome. Vreau să facem un sinc, la un moment dat, după o perioadă de călătorit pentru că vreau să pun la punct un modul de călătorit pentru nomazii digitali. Și eu vreau să călătoresc acum din mai și o să mă ajute și experiența ta și, cumva, să îi pregătim și pe restul care vor să meargă pe path-ul ăsta. Pentru că e un skill și călătoritul. Nu știu dacă ți-ai dat seama, adică bănuiesc că ți-ai dat seama că e un skill separat de ok, să muncești când călătorești, să-ți găsești locația, să-ți găsești mâncare și toate lucrurile. 

Rareș: Da, am fost foarte surprins pentru că am ajuns acolo și am zis că o să fie ok că doar stau și lucrez, dar e mult mai complex și sunt chestii de care te lovești; nu numai când ești, efectiv, în pâine acolo. 

Raul: Ziceam că îți ia, și numai să te speli pe dinți, de 4 ori mai mult decât în România. Nu știi exact unde e pasta de dinți.

Rareș: Exact, da! Până îți faci flow-ul ăla 

Raul: Bun, awesome! Rareș, care crezi că a fost cel mai mare avantaj în colaborarea cu noi?

Rareș: Au fost 2 mari avantaje: (1) tot knowledge-ul ăsta care există pe internet, pe care l-ai putea dobândi pe cont propriu, a fost comasat așa de bine și eficientizat așa de calumea încât eu, într-o lună de zile, o lună și un pic, de la 0 am semnat prima ofertă și (2) comunitatea, clar. Eu, proiectul pe care l-am prins, l-am prins din cauza comunității. Fun fact pe care nu cred că-l știți nici voi: mai am o colegă tot din program – suntem amandoi pe același proiect – și vorbim și a mai join-uit tot un fost coleg din comunitate și s-a creat un fel de “firmă” descentralizată, să zic așa – efectiv o comunitate de oameni care:”ok, mai avem nevoie de 3 oameni” și chiar au venit și e incredibil pentru că nu mai sunt singur pe cont propriu, nu, mai am niște prieteni pe care i-am găsit aici, în comunitate, și lucrăm împreună, de la chestii legale până la chestii tehnice pe proiect, e crazy. 

Raul: Ce tare! Fain că sunteți deschiși toți la minte și aveți mindset-ul potrivit. 

Cristi: Ce așteptări financiare aveai tu? Acum ai ajuns undeva la 10.000 de euro lunar, care erau așteptările tale înainte de program?

Rareș: Sincer, eu sunt genul de persoană care ia foarte în serios tot ce mi se oferă și când te auzeam pe tine, Cristi, că ziceai că ducem toți programatorii la peste 10.000 de euro, eu mi-am setat, din start, target-ul ăsta. Vreau, nu mă interesează ce zic alții, eu vreau să fac 10.000 de euro pe lună. 

Cristi: Îmi place mindset-ul ăsta foarte mult. Ăsta e mindset-ul potrivit. Sunt cumva mulți care vin și:”bă, dacă fac 7-8.000 e bine”, dar oricum fac peste 10.000. La tine a fost fain că ai venit setat pe ideea asta. 

Rareș: Am fost și acolo pentru că am primit și oferte, înainte să o primesc pe asta, de 7.000, 5 mii și ceva și n-am mai experimentat sentimentul ăsta, să refuz ofertă de 5-6-7.000 de euro știind că target-ul meu e undeva mai încolo. Mă bucur că l-am refuzat pentru că uite, a venit. 

Cristi: Yep! Ăsta e un punct foarte fain pe care l-ai spus și mulți programatori, care n-au făcut freelancing înainte sau n-au un ghidaj și nu înțeleg care e valoarea lor în piață, primesc o ofertă de genul – 5.000-6.000 – și li se pare că e foarte bine. 

Raul: N-o să refuze 

Cristi: Tu ai fost în poziția în care:”nu, nu mulțumesc” pentru că aveai alt obiectiv. Dacă tu nu știi care e valoarea ta și n-ai încrederea asta că poți să găsești alte proiecte, rămâi cu oferta respectivă și deja pierzi mai mult decât faci în punctul respectiv. 

Raul: În 10 luni pierdea 30.000 de euro. De la 7.000 la 10.000. Cu aia 30.000 de euro câte călătorii poți să faci? 

Rareș, care e următoarea destinație? Unde vrei să mergi? 

Rareș: Am 3 destinații pe care le vreau neapărat: vreau să lucrez din Amsterdam mai mult timp, să stau acolo, pentru că am mai fost o dată și cultura și oamenii sunt incredibile. După aia, Japonia – îmi place foarte mult cultura japoneză și Brazilia pentru că mi se pare așa de crazy să nu mă limitez doar la destinații din Europa. Acum, freelancing-ul mi-a dat posibilitatea asta să gândesc și outside of this border și, nu știu, încerc să pun în cuvinte toate emoțiile și sentimentele pe care le am și nu îmi iese. Sunt beyond grateful că am posibilitatea să visez așa de sus și să am și posibilitatea să implementez visele. 

Raul: Practic, să îți faci design-ul vieții tale care e super exciting. 

Rareș: Exact! 

Raul: Awesome stuff! Vezi, când mergi în Japonia, să trimiți poze pe grup. Neapărat. Și eu vreau să mă duc, să vedem care ajunge primul acolo. E un challenge. Poate ne întâlnim în Japonia așa random. 

Rareș: Ar fi prea tare. 

Raul: Awesome! Rareș, noi îți urăm mult succes în continuare și ne auzim în comunitate. Dacă ai întrebări poți să intri oricând la live-uri și mult spor în continuare și în travel. 

Rareș: Mersi foarte mult! Și mersi, încă o dată, pentru tot ce ați făcut și pentru că ați făcut comunitatea asta. Sincer, ați schimbat o grămadă de vieți, continuați să faceți asta! E amazing.

Raul: Ne bucurăm că te-am putut ajuta! 

Salut! Dacă vrei să treci spre freelancing și apoi să urmezi o viață de nomad digital, freelancing-ul îți deschide foarte multe oportunități în zona asta. În sensul că o să ai resurse să îți alegi destinațiile în care vrei să mergi și o să poți să ai o experiență mult mai frumoasă de nomad digital fără să pierzi așa mult timp pe logistică și să găsești cele mai bune oferte în zona asta de călătorit. Hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Intră pe libertate.init.ro și te așteptăm la un call. Eu am fost Raul, Cristi și Rareș, salut! 

Sumar

Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video vreau să vorbesc despre experiența mea cu Miami și care e legătura, de fapt, între freelancing și orașul Miami […] Freelancing-ul e o abilitate, e un skill pe care poți să-l înveți ca programator […] ca să acumulezi un skill: în primul rând, ai nevoie de informații, ai nevoie de acțiuni pe acele informații și al 3-lea nivel era că ai nevoie de feedback […] Freelancing-ul e bazat pe skill-ul de vânzare, comunicare, negociere, înțelegerea pieței de IT și branding […] Astea sunt skill-urile principale pe care trebuie să le înveți ca să devi un freelancer.

Am crezut lucrul ăsta până ce am călătorit în Miami. În Miami mi-am dat seama că mai este și al 4-lea nivel care poate să îți facă experiența complet diferită și mult mai ușoară […] Am stat în oraș, iar în oraș erau niște clădiri imense cu 50 de etaje și cu mai multe turnuri, adică stăteau mii de oameni în acele clădiri și design-ul clădirii era de așa natură încât să ai toate lucrurile la walking distance. Adică, puteai în 3 minute să ajungi la sală, în 5 minute să ajungi la un magazin de mâncare și aveai spa aproape, puteai să ai masaje, saună și orice lucru care ar avea sens pentru health și bunăstarea personală și a corpului. Și m-a fascinat lucrul ăsta pentru că orașul prin design făcea ca lucrurile să fie mult mai ușoare […] Și mi-am dat seama că asta e al 4-lea nivel, de fapt, în dezvoltarea unui skill și există și în freelancing acest al 4-lea nivel care e design-ul sistemului – în ce sistem te pui. Dacă tu te pui într-un sistem care by design îți face munca mai ușoară, îți face lucrurile mai ușoare ca să devi freelancer, tu, inevitabil, o să devi freelancer, iar aici, sistemul pentru freelancing, e pur și simplu comunitatea în care ești […] dacă ai face parte dintr-o comunitate precum Libertate.init() unde toți oamenii vorbesc despre freelancing și toate discuțiile se rezumă la freelancing, la clienți, la cum ai găsit clienți, pe ce rate merge piața pe tehnologia asta, practic, ești împins de mediu să ieși din zona asta de angajat și să devi freelancer.

Dacă vrei să faci trecerea spre freelancing și vrei să-ți pui toate lucrurile astea la punct, adică să ai și informații și acțiuni potrivite, feedback, dar și sistemul care să faci trecerea, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Eu am fost Raul de la Libertate.init(), salut! 

Transcriere completă

Salut! Raul de la Libertate.init(). În acest video vreau să vorbesc despre experiența mea cu Miami și care e legătura, de fapt, între freelancing și orașul Miami. 

O să încep video-ul vorbind despre freelancing. Freelancing-ul e o abilitate, e un skill pe care poți să-l înveți ca programator și, ca orice skill, am vorbit într-un video anterior despre modul în care poți să acumulezi un skill: în primul rând, ai nevoie de informații, ai nevoie de acțiuni pe acele informații și al 3-lea nivel era că ai nevoie de feedback. Cu feedback-ul corect o să depui acțiunile corecte și dacă ai și informațiile de calitate, o să poți, foarte rapid, să obții un skill nou. Freelancing-ul e bazat pe skill-ul de vânzare, comunicare, negociere, înțelegerea pieței de IT și branding. Astea sunt skill-urile principale pe care trebuie să le înveți ca să devi un freelancer. Acum, tu, ca să înveți aceste skill-uri, e important, în primul rând, să înțelegi la nivel de informație ce trebuie să înveți, apoi să depui acțiunile potrivite și să primești feedback ca să înveți cât mai repede aceste abilități. 

Am crezut lucrul ăsta până ce am călătorit în Miami. În Miami mi-am dat seama că mai este și al 4-lea nivel care poate să îți facă experiența complet diferită și mult mai ușoară și plăcută – experiența asta de trecere din stadiul de angajat la freelancer. Ce s-a întâmplat în Miami e că acolo toată lumea arăta foarte bine. Erau fit, healthy, era o cultură din asta de a mânca sănătos, de a merge la sală, de a avea o viață activă, nu știu, erau oameni care făceau jogging în fiecare dimineață și toată lumea arăta foarte bine. Da, e un oraș al bogaților, un oraș care atrage oameni înstăriți și oameni care sunt la un alt nivel de câștig, dar chiar și așa, nu am înțeles cum pot fi așa mulți oameni, care să arate așa bine și să arate așa fit și să mănânce sănătos, toți la un loc. Și de unde e skill-ul ăsta? De unde au putut să acumuleze așa rapid skill-ul ăsta? Știam că ok, la noi în școală nu ne învață lucrurile astea și mă gândeam că poate le-au învățat ei cumva în America, nu știu, sau au ei ceva sisteme pe care noi nu le avem și le-au învățat mult mai repede. 

Prima dată când am fost în Miami – am stat cam o lună, în total – prima dată am stat 2 săptămâni și a 2-a oară cam tot așa. Prima dată am stat în South Beach pe insulă și acolo nu am văzut mare lucru, am văzut, mai degrabă, oamenii cum erau, dar nu am înțeles sistemul din Miami. A 2-a oară când am mers, am stat în oraș, iar în oraș erau niște clădiri imense cu 50 de etaje și cu mai multe turnuri, adică stăteau mii de oameni în acele clădiri și design-ul clădirii era de așa natură încât să ai toate lucrurile la walking distance. Adică, puteai în 3 minute să ajungi la sală, în 5 minute să ajungi la un magazin de mâncare și aveai spa aproape, puteai să ai masaje, saună și orice lucru care ar avea sens pentru health și bunăstarea personală și a corpului. Și m-a fascinat lucrul ăsta pentru că orașul prin design făcea ca lucrurile să fie mult mai ușoare. Acest skill de a fi sănătos și de a arăta bine să fie la îndemâna oricui și să fie foarte ușor. Și mi-am dat seama că asta e al 4-lea nivel, de fapt, în dezvoltarea unui skill și există și în freelancing acest al 4-lea nivel care e design-ul sistemului – în ce sistem te pui. Dacă tu te pui într-un sistem care by design îți face munca mai ușoară, îți face lucrurile mai ușoare ca să devi freelancer, tu, inevitabil, o să devi freelancer, iar aici, sistemul pentru freelancing, e pur și simplu comunitatea în care ești. Tu, dacă ești într-o firmă de programare și toți colegii din jurul tău vorbesc despre stadiul ăsta de angajat, despre corporație:”m-am dus la firma aia la interviu și nu știu cât îmi dă” sau despre beneficiile pe care mi le oferă firma, tu nu auzi discuții despre freelancing și, pur și simplu, mintea ta nu se poate conecta la zona asta și dacă tu ai vrea să faci freelancing din mediul ăsta, ar fi foarte greu pentru că tot mediul te-ar împinge în zona de angajat în loc să te împingă spre freelancing. Pe când, dacă ai face parte dintr-o comunitate precum Libertate.init() unde toți oamenii vorbesc despre freelancing și toate discuțiile se rezumă la freelancing, la clienți, la cum ai găsit clienți, pe ce rate merge piața pe tehnologia asta, practic, ești împins de mediu să ieși din zona asta de angajat și să devi freelancer. Și acum, dacă punem toate cap la cap: ok, ai informațiile potrivite, depui acțiunile ca să devi freelancer, ai feedback – adică știi că acțiunile pe care le depui sunt corecte și faci ajustări – și dacă ai și mediul potrivit – adică un design al mediului din jurul tău, oamenii care sunt în jurul tău să te motiveze să faci freelancing – trecerea asta e atât de ușoară încât e banală, aș zice, să treci pur și simplu din stadiul de angajat în cel de freelancer. 

Dacă vrei să faci trecerea spre freelancing și vrei să-ți pui toate lucrurile astea la punct, adică să ai și informații și acțiuni potrivite, feedback, dar și sistemul care să faci trecerea, hai să ne auzim la un call de consultanță gratuită cu mine, cu Cristi sau cu un expert din echipa noastră. Eu am fost Raul de la Libertate.init(), salut!

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init() aici. Suntem alături de Dacian Florea, el e Senior Mobile Developer, Flutter și Android și astăzi o să vorbim despre experiența lui cu freelancing-ul. 

Dacian: în momentul de față, am undeva la 3 ani și puțin. Cam 3 ani de când am început să fac programare. Ca început, am început ca android developer, am fost junior acolo la o companie […]  și ulterior am trecut pe Flutter din necesitate în compania respectivă

Raul: De ce te-ai gândit să înveți și Flutter? De ce, de exemplu, nu ai învățat React sau altceva? 

Dacian: În compania în care am fost atunci, seniorii care erau deja trecuseră prin React Native și au zis că li se pare mai stabil Flutter-ul și practic de asta am ajuns eu, prin ei, să învăț Flutter.

Raul: Super! Și de ce te-ai gândit să faci freelancing? Pentru că tu erai la limită cu experiența, dar într-adevăr ai avut peste 3 proiecte lucrate

Dacian: Eu de mult timp vreau să ajung “mare” să zic așa, să îmi cresc veniturile și să ajung, cumva, la o independență financiară cât mai rapid, în sensul că vreau să fac lucruri care, cumva, îmi plac mai mult […] mi-am setat niște goal-uri mai mari și a ajuns momentul în care am avut câteva proiecte lucrate […] am observat că mă descurc să lucrez direct cu clienți, prin intermediari, într-adevăr, la companiile la care eram și am zis că pot să fac asta și singur. 

Cristi: Care e viziunea ta long-term? Spuneai de obiective; ce obiective ai? 

Dacian: Vreau să ajung cât de repede la primul milion de euro […] După aceea, cel mai probabil, să-mi deschid o companie.

Cristi: De ce vrei să faci toate lucrurile ăstea? 

Dacian: Pur și simplu pentru faptul că vreau să-mi aduc mai multă independență în viața mea.

Raul: Da. Ai spus o chestie foarte faină, libertatea de a alege în ce îți investești timpul. E libertatea de alegere, mai degrabă, decât libertatea aia romantică pe care o vede toată lumea, să nu faci nimic.

Dacian, tu acum cu 3 ani de experiență pe zona asta de mobile development, la ce rată ai ajuns? 

Dacian: Rata actuală este de 500 de euro pe zi, aparent, în calcul, e un 62,5 euro pe oră.

Cristi: Credeai că e fezabil să atingi nivelul ăsta?

Dacian: Da. Credeam că e fezabil pentru că, eu, cumva, din liceu începusem să citesc chestii de dezvoltare personală și cam atunci mi-am setat eu goal-urile astea mari […] Ce am făcut, practic…a fost să încerc să fiu mai aproape de mintea oamenilor care au bani și asta puteam doar prin cărți și și alea piratate că nu prea aveam eu bani să le iau și am citit și după aceea am participat la webinarii de la oameni care păreau că știu ce vorbesc și așa mai departe și, cumva, mindset-ul mi s-a schimbat și mi-am dat seama că se poate să se întâmple asta. Și așa am ajuns și la voi. Eu eram în căutare de oportunități să mă dezvolt și am dat peste voi pentru că na, voi faceți dezvoltare în freelancing.

Raul: Încă o chestie interesantă pe care o observ la tine e că tu ți-ai format un mindset înainte de mindset-ul de compania pentru care ai lucrat. Adică, pe tine nu te-a mai afectat mindset-ul de companie pentru că era prea puternic ce ți-ai format înainte. 

Eu ce observ la oamenii care au 3 ani de experiență sau sunt mai tineri e că, cumva, identitatea lor e foarte legată de ce le spune compania. Dacă le spune că nu au suficientă experiență:”ești junior sau ești mid”, ei chiar cred lucrul ăla. Sunt oameni care sunt ca tine care sunt foarte buni și ar putea să facă treabă în piața globală și le e frică să iasă din zona aia pentru că își leagă identitatea, cumva, de companie.

Raul: Care crezi că a fost cel mai mare avantaj să colaborezi cu noi în Libertate.init()? 

Dacian: Partea de marketing care se face în program, cum să mă vând pe mine. Asta consider eu că a fost cea mai importantă parte.

Raul: Ai avut ceva dificultăți de când am început până ce ai obținut prima ofertă? 

Dacian: Ca dificultate a fost tot pe partea asta de marketing până să înțeleg, de fapt, cum vede clientul din punctul lui treaba pentru că noi, ca programatori, o vedem super tehnic, dar pe el nu-l interesează tehnic. Pe el, fiind antreprenor, îl interesează banul, pentru că de aia îți faci companie, să faci profit. Și atunci îl interesează cum poți tu să rezolvi problema ca el să facă banul.

Raul: Dacian, care sunt planurile tale pe viitor? Care e următorul pas pe care vrei să-l faci? 

Dacian: Următorul pas, depinde cum merg treburile, e să-mi creez o firmă. Adică, eu ce aș vrea să fac, până se pune firma respectivă pe picioare, ar fi să-mi iau un proiect, la o rată mai mare decât am acum, part time ca să pot, cumva, să jonglez mult mai bine decât acum.

Raul: Dacian, mult spor! Dacă o să ai nevoie de orice ajutor din partea noastră să ne scrii și ne auzim în continuare în comunitate. 

Dacian: Ok! Mersi. 

Raul: Dacă ai peste 3 ani de experiență și vrei să faci pasul spre freelancing, hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, să discutăm despre care ar fi pașii ca să ajungi din stadiul în care ești la cel de freelancer și să ajungi mai repede în freelance ca să ajungi în comunitate. 

Eu am fost Raul, Cristi și Dacian. Salut!

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init() aici. Suntem alături de Dacian Florea, el e Senior Mobile Developer, Flutter și Android și astăzi o să vorbim despre experiența lui cu freelancing-ul. 

Dacian, spune-ne, mai întâi, care este experiența ta în programare. Câți ani de experiență ai? Cum ai început? 

Dacian: Salut! Păi, astăzi, în momentul de față, am undeva la 3 ani și puțin. Cam 3 ani de când am început să fac programare. Ca început, am început ca android developer, am fost junior acolo la o companie și după aceea am mai învățat puțin de swift, dar foarte puțin și ulterior am trecut pe Flutter din necesitate în compania respectivă și, cumva, sunt și pe android, sunt și pe Flutter și și puțin de iOS așa, cât să fie bine.

Raul: Interesant că ai început cu Flutter pentru că este o tehnologie destul de nouă care a prins tracțiune. Adică, începe să fie tot mai folosit, vedem tot mai multe proiecte în zona asta de freelancing. De ce te-ai gândit să înveți și Flutter? De ce, de exemplu, nu ai învățat React sau altceva? 

Dacian: În compania în care am fost atunci, seniorii care erau deja trecuseră prin React Native și au zis că li se pare mai stabil Flutter-ul și practic de asta am ajuns eu, prin ei, să învăț Flutter. Ulterior am testat și eu puțin de React Native și, nu știu, nici mie nu mi-a plăcut…poate tot din cauză că lor nu le-a plăcut și cumva, ei fiind seniorii, îi consideram mai șmecheri. Ulterior am început să învăț câte puțin de Flutter și am crescut și eu cu Flutter-ul. 

Raul: Ai început chiar când era printre primele versiuni de Flutter. 

Dacian: Da. Cred că era 1.1 sau 1.2 când am început eu. Acum e 2.8. A crescut un pic.

Raul: Super! Și de ce te-ai gândit să faci freelancing? Pentru că tu erai la limită cu experiența, dar într-adevăr ai avut peste 3 proiecte lucrate. De ce te-ai gândit că acum e momentul să faci trecerea spre freelancing ca mobile developer? 

Dacian: Măi, eu de mult timp vreau să ajung “mare” să zic așa, să îmi cresc veniturile și să ajung, cumva, la o independență financiară cât mai rapid, în sensul că vreau să fac lucruri care, cumva, îmi plac mai mult. De exemplu, aș vrea să merg acum să fiu la snowboarding, dar mai trebuie să și lucrăm din când în când. Legat de asta, mi-am setat niște goal-uri mai mari și a ajuns momentul în care am avut câteva proiecte lucrate, am lucrat și direct cu clienți. Lucrând direct cu clienți am observat că mă descurc să lucrez direct cu clienți, prin intermediari, într-adevăr, la companiile la care eram și am zis că pot să fac asta și singur. Adică, nu am nevoie de intermediarii ăia între mine și client ca să-mi ia banii mei, practic. Și cam așa am ajuns la concluzia să fac freelancing. 

Cristi: Care e viziunea ta long-term? Spuneai de obiective; ce obiective ai? 

Dacian: Vreau să ajung cât de repede la primul milion de euro, dar, ulterior, am mai citit că primul milion – cum era mai demult – e de fapt 3 milioane și ceva din cauza inflației, deci trebuie să ne adaptăm și noi goal-urile și cam asta e viziunea mea. După aceea, cel mai probabil, să-mi deschid o companie sau ceva pentru că ăștia văd eu a fi pașii. Începi, un pic, ca programator, după aceea te duci un pic mai încolo, ești un freelancer, după aceea îți mai iei 2-3 oameni pe lângă tine și încet, încet faci o companie, poate nu neapărat în IT…vedem unde e. 

Cristi: Și scopul ăsta de a ajunge la un milion de euro, de a face companii, care e transformarea lui în realitate? Adică, de ce vrei să faci toate lucrurile ăstea? 

Dacian: Păi, cam selfish să zic așa, pur și simplu pentru faptul că vreau să-mi aduc mai multă independență în viața mea. Independență în sensul în care dacă eu vreau acum să fac snowboarding, cum ziceam mai înainte, și poate să fiu instructor de snowboarding, cred că mi-ar plăcea – nu foarte mult, dar să pot să-mi permit să fac asta 2 luni pe an – să nu am nevoie de bani, pur și simplu…cred că este despre libertate până la urmă. 

Raul: Da. Ai spus o chestie foarte faină, libertatea de a alege în ce îți investești timpul. E libertatea de alegere, mai degrabă, decât libertatea aia romantică pe care o vede toată lumea, să nu faci nimic. Sunt convins că tu dacă ai avea acum toate resursele de care ai nevoie, pur și simplu ai alege în ce îți investești timpul. 

Dacian: Exact! 

Cristi: A avea opțiunea de a alege în ce investești timpul, mai degrabă, decât de a fi prizonier într-o meserie, știi? Și ce îmi place la tine, am discutat puțin pe chestia asta de obiective, e că tu ai o idee clară, setată, despre ce vrei să obții și de asta îți dai seama că trebuie să fac niște pași, trebuie să fac niște schimbări ca să ajung acolo pentru că dacă rămân la nivelul ăsta, n-o să se întâmple nimic, n-o să pot să mă duc să mă dau cu snowboard-ul pe pârtie dacă rămân angajat și lucrez prin intermediari. Faptul că ai un obiectiv înalt, îți permite să faci niște pași rapizi și exponențiali spre direcția pe care vrei să o obții. Ai 3 ani de zile, ai un income pe care mulți nu-l ating în viața lor. 

Dacian: Știi cum e, când ajungi să îi ai, te gândești la următorul pas, cam aia e. 

Cristi: Yep. Adică, nu depinde de bani, e un joc, what’s the next step, what’s the next step, e un challenge. Pentru mine asta e, cel puțin. Nu e neapărat despre bani; banii sunt doar o metrică care să-mi arate la ce nivel am ajuns. E ca și cum ai înota în apă; că înoți la 2 metri, la 100 de metri, tot întotat e. 

Dacian: Exact! 

Raul: Dacian, tu acum cu 3 ani de experiență pe zona asta de mobile development, la ce rată ai ajuns? 

Dacian: Rata actuală este de 500 de euro pe zi, aparent, în calcul, e un 62,5 euro pe oră, ceva de genul ăsta. Nu e neapărat o rată super mare, comparativ cu piața la care am ajuns acum…adică, am primit lead-uri pasive la rate mult mai mari de 80 de euro pe oră, dar fiind în contractul actual trebuie să aștept să terminăm proiectul. 

Cristi: Ce-mi place că ești așa foarte detașat. Mulți, dacă ar primi ratele astea, ar fi:”uau, pot să fac 60 de euro” la modul ăsta. 

Raul: Eu rezonez foarte mult cu povestea lui pentru că și eu am fost mobile developer. Eu am început cu android, după am trecut pe iOS…știu că mi-a cumpărat maică-mea primul calculator, adică a fost un hackintosh, nici măcar n-am avut bani de macbook, mi l-am făcut eu pe piese, a durat vreo 2 săptămâni până ce am găsit ceva hack rusesc și am ajuns să fac în freelancing – eu aveam cam un an jumate – 8 mii pe lună. Eu n-am ajuns la oferte cu care ai ajuns tu acum cu 3 ani de experiență, dar eu eram super mulțumit în punctul ăla că aveam un jumate, știi? Și tot așa eram ca tine pentru că aveam niște obiective foarte clare, știam că nu vreau să mă opresc aici, voiam să cresc mai mult și mi se pare genial, abia aștept next step-ul pentru tine. 

Cristi: Credeai că e fezabil să atingi nivelul ăsta? Sunt mulți care au mult mai multă experiență ca tine, tehnic vorbind, și totuși, credeai că e fezabil să poți să atingi nivelul ăsta cu 3 ani de experiență? 

Dacian: Da. Credeam că e fezabil pentru că, eu, cumva, din liceu începusem să citesc chestii de dezvoltare personală și cam atunci mi-am setat eu goal-urile astea mari; citind mult mai mult și investind. Ce am făcut, practic…a fost să încerc să fiu mai aproape de mintea oamenilor care au bani și asta puteam doar prin cărți și și alea piratate că nu prea aveam eu bani să le iau și am citit și după aceea am participat la webinarii de la oameni care păreau că știu ce vorbesc și așa mai departe și, cumva, mindset-ul mi s-a schimbat și mi-am dat seama că se poate să se întâmple asta. Și așa am ajuns și la voi. Eu eram în căutare de oportunități să mă dezvolt și am dat peste voi pentru că na, voi faceți dezvoltare în freelancing, să trecem la următorul nivel, rate mari. Clar, când se aude de ratele astea, la voi pe canal, lumea zice că e fake pentru că ei nu sunt conștienți, de fapt, cu cât sunt vânduți ei mai departe și încă și eu sunt, cumva, surprins de firmele astea din România care te vând la…adică, ei iau juniori, îi plătesc cu 3.000 de lei – dacă îl plătesc cu atât – și după aceea îl vând ca senior, mai departe, în extern și iau 5.000-6.000 de euro, poate chiar mai bine pe el și profit de ăla cum se cuvine. Cum ziceam, prin pașii ăștia – din liceu am început să citesc și să îmi dau seama că, na, să treci la următorul nivel, trebuie să te uiți la oameni care sunt la următorul nivel, să vezi ce fac ei ca să faci și tu.

Raul: Încă o chestie interesantă pe care o observ la tine e că tu ți-ai format un mindset înainte de mindset-ul de compania pentru care ai lucrat. Adică, pe tine nu te-a mai afectat mindset-ul de companie pentru că era prea puternic ce ți-ai format înainte. 

Cristi: Da, uite, asta chiar e genial pentru că și eu am avut același lucru. Tot așa, din liceu, eram prins de idei de astea de antreprenoriat și mă uitam la oameni și căutam să citesc și așa mai departe și când am ajuns în companie, am ajuns în iad. Am simțit spălarea pe creier, atunci doare rău de tot, nu mai suporți, nu mai poți să stai acolo, să pleci odată, să faci ceva, nu mai dormi noaptea că vrei să ieși, știi? Și da, e un inside super fain ăsta. 

Dacian: Uite, nici nu m-am gândit la asta și ai perfectă dreptate că probabil și eu dacă nu aș fi citit și așa mai departe, probabil aș fi ajuns și eu să stau acolo să sper că o să cresc în continuare.

Raul: Eu ce observ la oamenii care au 3 ani de experiență sau sunt mai tineri e că, cumva, identitatea lor e foarte legată de ce le spune compania. Dacă le spune că nu au suficientă experiență:”ești junior sau ești mid”, ei chiar cred lucrul ăla. Sunt oameni care sunt ca tine care sunt foarte buni și ar putea să facă treabă în piața globală și le e frică să iasă din zona aia pentru că își leagă identitatea, cumva, de companie, dar tu nu ți-ai legat-o pentru că tu deja o aveai legată de altceva. 

Dacian: Când m-a pus să lucrez direct cu clientul, în compania la care eram, mi-am dat seama că:”voi nu faceți nimic, efectiv nimic, eu iau call-urile, eu vorbesc cu ei, eu planific tot ce e de planificat și voi nu faceți nimic”. Adică na, partea administrativă fac – finanțe – dar atât. Și mi-am dat seama că pot. Oamenii ăștia mă consideră senior, eu sunt considerat junior și cam așa mi-am dat seama că trebuie să cresc. 

Raul: Care crezi că a fost cel mai mare avantaj să colaborezi cu noi în Libertate.init()? 

Dacian: Partea de marketing care se face în program, cum să mă vând pe mine. Asta consider eu că a fost cea mai importantă parte. Cumva, mindset-ul îl aveam, m-a ajutat și comunitatea, îți dai seama. Fiind oameni în jur care și ei erau obișnuiți cu rate de 50, 60…eu când vorbeam înainte de rate de alea înainte – chit că nu le aveam, dar știam de ele – lumea mă lua așa că nu există așa ceva, nici seniorii nu iau. Și grupul meu de prieteni cam acolo era și, cumva, degeaba eu eram “răsărit” – pur și simplu aveam niște idei diferite – nu mergea treaba, dar așa în comunitate, comunitatea e obișnuită cu ratele astea și atunci nu a fost nicio problemă. Partea asta de marketing m-a ajutat enorm pentru că asta nu știam să fac; cum să mă prezint pe mine și în rest cam asta cred că a fost cel mai important punct. 

Raul: Ai avut ceva dificultăți de când am început până ce ai obținut prima ofertă? 

Dacian: Ca dificultate a fost tot pe partea asta de marketing până să înțeleg, de fapt, cum vede clientul din punctul lui treaba pentru că noi, ca programatori, o vedem super tehnic, dar pe el nu-l interesează tehnic. Pe el, fiind antreprenor, îl interesează banul, pentru că de aia îți faci companie, să faci profit. Și atunci îl interesează cum poți tu să rezolvi problema ca el să facă banul și mi-a fost greu un pic până am înțeles cum să-mi expun activitatea mea, din trecut, ca programator în perspectivă de business. 

Raul: Și știi ce e fain la chestia asta? Că o să te ajute și pe business. La business e exact același lucru: trebuie să îți expui perspectiva nu din punct de vedere tehnic, al produsului, ci cum îl ajută pe client. 

Cristi: Pare foarte clar așa și pare foarte logic, dar e atât de ușor să greșești la treaba asta. 

Raul: Eu am gresit. Înainte de Approd, de primul meu business, am făcut un business în care ideea mea era să citească datele dintr-un buletin și să completezi apoi formulare cu datele automat, pui buletinul în fața camerei și completează datele automat. Când am prezentat la primele persoane care erau hoteluri, firme de asigurări, notari, ei credeau că fac poză la buletin. După ce le prezentam eu jumătate de oră, credeau că le fac poză la buletin. La nivelul ăla eram în punctul respectiv. După mi-am dat seama că ei nu înțeleg limbajul pe care-l aveam eu, un limbaj foarte tehnic. 

Dacian: Da. Și e perfect normal. Cumva, noi ieșind din facultate și așa mai departe, dacă am făcut tehnic așa ne-am învățat. 

Raul: Cum e o persoană care face dreptul. E foarte greu să înțelegi dacă se întâlnesc 2 avocați, de exemplu, să stai cu ei la masă pentru că nu înțelegi nimic. 

Dacian: Exact! 

Raul: Dacian, care sunt planurile tale pe viitor? Care e următorul pas pe care vrei să-l faci? 

Dacian: Următorul pas, depinde cum merg treburile, e să-mi creez o firmă. Adică, eu ce aș vrea să fac, până se pune firma respectivă pe picioare, ar fi să-mi iau un proiect, la o rată mai mare decât am acum, part time ca să pot, cumva, să jonglez mult mai bine decât acum, dar dacă reușesc să fac firma să meargă și așa, pot să renunț la partea cu part-time-ul și să merg cu o firmă mai departe. Un business. Practic ăsta ar fi next step.

Raul: Dacian, mult spor! Dacă o să ai nevoie de orice ajutor din partea noastră să ne scrii și ne auzim în continuare în comunitate. 

Dacian: Ok! Mersi. 

Raul: Dacă ai peste 3 ani de experiență și vrei să faci pasul spre freelancing, hai să ne auzim la un call de consultanță, gratuită, să discutăm despre care ar fi pașii ca să ajungi din stadiul în care ești la cel de freelancer și să ajungi mai repede în freelance ca să ajungi în comunitate. 

Eu am fost Raul, Cristi și Dacian. Salut!

Sumar

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). În video-ul ăsta o să vorbim despre programatorul care lucrează 12h pe zi și de ce nu e ok să îți aloci așa mult timp în muncă. 

Ideea e că noi avem obiective financiare […] biectivele astea sunt de la a face o casă la a cumpăra o mașină […] Obiectivele astea financiare necesită o sumă de bani, iar multă lume – mai ales o persoană care e în domeniul IT, e o fire analitică și își face anumite calcule […] ok, dacă aș câștiga suma asta pe mai mulți ani, în 10 ani aș atinge obiectivul pe care-l am”. Și proiecțiile astea sunt foarte shallow pentru că sunt atâția factori în lumea din jurul nostru, pe care nu poți să-i controlezi […] Și ce se întâmplă cu oamenii care fac calculele astea pe o proiecție, așa mai mare, de 10 ani, să zicem, e că prima tendință e:”ok, cum reușesc să fac mai mulți bani?”. Asta e prima întrebare care-ți vine în minte. Și cea mai simplă și greșită soluție la întrebarea asta e să dau mai mult timp ca să fac mai mulți bani

Cristi: Yep! Și asta are un cost destul de mare asupra vieții tale personale pentru că ajungi, de multe ori, fără să îți dai seama […] să lucrezi 12h pe zi […] nu te mai poți bucura de prieteni, de familie, nu mai ai timp, ești irascibil față de oamenii din jurul tău […] calitatea asta a vieții e grav afectată […]  pentru a obține obiectivele astea, cineva spunea o vorbă foarte înțeleaptă: nu le plătești cu bani, costul unui obiectiv e, de fapt, timpul și energia pe care-l investești ca să obții treaba respectivă. Și aici e foarte interesant pentru că ok, tu faci mai mulți bani ca freelancer, asta la final o să coste aceeași sumă de bani, să zicem, dacă vrei să o cumperi, dar din pespectiva de a fii freelancer și a-ți alege proiecte pe care să lucrezi mai puțin – 5-6 ore pe zi de exemplu – făcând mai mulți bani, o să plătești casa respectivă cu mai puțin timp și mai puțină energie din viața ta.

Raul: Ideea e că tu nu ai cum să găsești o soluție să faci mai mulți bani dacă tot timpul tău e băgat în a face bani. Tu ai nevoie să ai o perioadă de timp din zi în care să te gândești cum poți să-ți mărești venitul activ.

Cristi: e momentul să trageți un semnal de alarmă, poate să nu fiți așa duri cu voi, să nu puneți atât de multă greutate pe voi sau să nu puneți atât de multă presiune ca să îndepliniți niște obiective care la finalul zilei nu contează așa mult dacă bucuria vieții de zi cu zi nu e acolo […]  nu îți aduc o satisfacție/împlinire pe cât îți aduce, să zicem așa, o viață mai echilibrată în care ai timp, te bucuri de familie, de munca pe care o faci. 

Raul: Asta, de fapt, e o paradigmă mentală pe care multe persoane o au: de a lucra 12 ore sau mai mult pe care freelancing-ul nu o s-o rezolve. Freelancing-ul nu o să-ți rezolve paradigma asta mentală.

Cristi: Și asta e realitatea. Nu vrem să împopoțănăm freelancing-ul. E un mijloc, e un mijloc mai bun, mai superior, să zicem – Mercedes vs. Dacia Logan – dar, în același timp, dacă dai cu el în parapet tot acolo ești la finalul zilei. 

Pentru mai multe detalii legate de zona asta de freelancing și vrei să faci tranziția eficient, există un grup de facebook pe care îl avem – o să găsești link în descriere. Acolo întrăm în mai multe detalii, cu contracte și cu diverse analize de situații când vine vorba de cum găsești clienții, cum negociezi cu ei, facem și live-uri săptămânale, aplicațiile sunt deschise momentan, poți să intri pentru mai multe detalii și să ne auzim acolo.

Transcriere completă

Raul: Salut! Raul și Cristi de la Libertate.init(). În video-ul ăsta o să vorbim despre programatorul care lucrează 12h pe zi și de ce nu e ok să îți aloci așa mult timp în munca asta de programare, în ideea în care există variante mult mai bune prin care poți să câștigi mai mulți bani decât să îți dai mai mult timp la schimb. 

Cristi: Și, dacă ești în situația asta, neapărat uita-te la video-ul ăsta până la final pentru că o să-ți schimbe, cel puțin, perspectiva asupra domeniului și modului în care operezi în domeniul ăsta. 

Raul: Ideea e că noi avem obiective financiare, majoritatea dintre noi, și obiectivele astea sunt de la a face o casă la a cumpăra o mașină sau, nu știu, să am o anumită sumă de bani pe care s-o investesc în crypto sau acțiuni. Obiectivele astea financiare necesită o sumă de bani, iar multă lume – mai ales o persoană care e în domeniul IT, e o fire analitică și își face anumite calcule care, de multe ori, sunt proiecții pe mai mulți ani:”ok, dacă aș câștiga suma asta pe mai mulți ani, în 10 ani aș atinge obiectivul pe care-l am”. Și proiecțiile astea sunt foarte shallow pentru că sunt atâția factori în lumea din jurul nostru, pe care nu poți să-i controlezi, încât o proiecție matematică nu se mulează, mai niciodată, pe o realitate așa variabilă cum e lumea de astăzi pentru că: apare covidul, apare războiul, apar factori care schimbă complet piața și calculele pe care le ai. Și ce se întâmplă cu oamenii care fac calculele astea pe o proiecție, așa mai mare, de 10 ani, să zicem, e că prima tendință e:”ok, cum reușesc să fac mai mulți bani?”. Asta e prima întrebare care-ți vine în minte. Și cea mai simplă și greșită soluție la întrebarea asta e să dau mai mult timp ca să fac mai mulți bani. Să rămân la același nivel sau un nivel cu o diferență super mică de care sunt acum și să-mi aloc mai mult timp ca să fac bani, dar cam la același nivel. 

Cristi: Yep! Și asta are un cost destul de mare asupra vieții tale personale pentru că ajungi, de multe ori, fără să îți dai seama…poate se lungește și faci overtime la proiect, poate nu ți-ai planificat la început că o să lucrezi 12h pe zi, dar, cumva, cum e broasca aia care stă în apa și fierbe apa în jurul ei…așa te trezești odată că ești de câteva luni în situați asta și duci zilele de dimineața până seara la aceeași rutină, cu capul care nu mai gândește limpede, ești lipit de ecran acolo, nu te mai poți bucura de prieteni, de familie, nu mai ai timp, ești irascibil față de oamenii din jurul tău care, poate, ar merita să fii mai blând cu ei și, practic, calitatea asta a vieții e grav afectată, poate, mai rău de atât, te duci într-o zonă de burn out. Ideea de bază e că: ca să obții ceva, toți muncim pentru că avem niște obiective: fie că trebuie să plătim facturile – și sper că, dacă ești în programare, ai niște obiective puțin mai înalte de a pune ceva bani deoparte sau cel puțin a te bucura de viață într-un mod mai amplu dincolo de doar a plăti facturile – dar, ideea e că, pentru a obține obiectivele astea, cineva spunea o vorbă foarte înțeleaptă: nu le plătești cu bani, costul unui obiectiv e, de fapt, timpul și energia pe care-l investești ca să obții treaba respectivă. Și aici e foarte interesant pentru că ok, tu faci mai mulți bani ca freelancer, asta la final o să coste aceeași sumă de bani, să zicem, dacă vrei să o cumperi, dar din pespectiva de a fii freelancer și a-ți alege proiecte pe care să lucrezi mai puțin – 5-6 ore pe zi de exemplu – făcând mai mulți bani, o să plătești casa respectivă cu mai puțin timp și mai puțină energie din viața ta. Și asta e de fapt moneda principală, aici e scarcity-ul pe care-l ai: e în timpul și energia ta, mai degrabă, decât în bani. Bani și soluții de a face bani se găsesc, dar resursa cu adevărat limitată e timpul și energia și…

Raul: Ideea e că tu nu ai cum să găsești o soluție să faci mai mulți bani dacă tot timpul tău e băgat în a face bani. Tu ai nevoie să ai o perioadă de timp din zi în care să te gândești cum poți să-ți mărești venitul activ, cum poți să generezi un venit fără să îți fie timpul implicat în joc. La asta îi mai spune și teoria constrângerilor. Adică, îți pui o constrângere pe timpul de muncă și respecți constrângerea aia orice ar fi; adică n-o să mărești timpul de muncă, o să mărești doar valoarea pe care o aduci. În momentul în care îți pui o astfel de constrângere, mintea ta o să găsescă soluții prin care poți să generezi mai mult venit cu același timp, în niciun caz să extinzi, cumva, timpul ca să generezi un venit extra pentru că în momentul în care ai făcut asta, tu, îți garantez, că ai rămas la nivelul respectiv pentru că nu mai ai timpul extra să gândești cum poți să-ți mărești venitul ăsta activ. Și capcană asta nu e o capcană în care cade doar un programator, care e la un venit superior față de o persoană care lucrează în alt domeniu, cade și un șofer de uber și o persoană care lucrează la un restaurant. Adică, e o capcană clasică. În general, să zicem, că munca e nobilă, n-o să te judece nimeni dacă lucrezi mai mult, dar, în primul rând, tu ar trebui să te judeci că lucrezi mai mult pentru că timpul ăla extra îl iei de undeva și îl iei de la lucrurile care te încarcă; de la partea socială și, ok, îți rezolvi problemele financiare mai repede că faci mai mulți bani pe o perioadă mai scurtă de timp, dar ți se adună o grămadă de probleme pe partea cealaltă.

Cristi: Eu cred că de multe ori e și o pedeapsă pe care noi ne-o punem uneori știind că:”băi, trebuie să muncesc mai mult, trebuie să fie mai greu, ca să obțin ceva trebuie să fie dificil”, cumva un subprogram mental pe care-l avem pe care poate l-am văzut și la părinții noștri sau bunicii…nu știu cum erau ai voștri, dar buncii mei, cu toată bătrânețea pe care o aveau, munceau de dimineața până seara, se duceau la câmp și trăgeau acolo și toți le spuneau:”mai lasă, mai stai, mai odihneste-te matale, mai stai”. Nu exista așa ceva. Tot timpul trebuia să tragă, să muncească. Și cum ai spus și tu, munca se extinde pe o unitate de timp pe care i-o dai la dispoziție. Dacă ar fi 48 de ore într-o zi, tot ai lucra la limită din punctul ăsta de vedere și aici, pentru cei care sunteți în situația asta, e momentul să trageți un semnal de alarmă, poate să nu fiți așa duri cu voi, să nu puneți atât de multă greutate pe voi sau să nu puneți atât de multă presiune ca să îndepliniți niște obiective care la finalul zilei nu contează așa mult dacă bucuria vieții de zi cu zi nu e acolo, dacă nu te bucuri de momentul ăsta prezent pe care-l avem pentru că aici se scurge cea mai mare parte din viață, nu în faptul că am semnat titlul de proprietate la casă. Îl semnezi o dată, de mâine, poimâine, o să fii la fel, liniile intră într-o linie normală, lucrurile materiale nu îți aduc o satisfacție/împlinire pe cât îți aduce, să zicem așa, o viață mai echilibrată în care ai timp, te bucuri de familie, de munca pe care o faci, nu te duci la muncă:”încă o zi în care trebuie să fac 12 ore și devin irascibil când mai văd task-uri în plus acolo”, ci mă duc mai degrabă cu entuziasm pentru că îmi place proiectul, îmi plac colegii cu care lucrez și îmi place că mă dezvolt prin treaba asta, dar nu pot să fac asta 12 ore pe zi pentru că nu sunt robot. 

Raul: Asta, de fapt, e o paradigmă mentală pe care multe persoane o au: de a lucra 12 ore sau mai mult pe care freelancing-ul nu o s-o rezolve. Freelancing-ul nu o să-ți rezolve paradigma asta mentală. Sunt persoane care și după ce devin freelanceri, tot au aceeași tendință de a lucra pe 2 proiecte. 

Cristi: Yep! Freelancing-ul îți dă mijloacele prin care să nu lucrezi așa mult, dar dacă ai tendința asta mentală, în tine, o să tinzi, automat, să lucrezi la fel de mult și să ai aceeași calitate a vieții chiar dacă o să faci mai mulți bani. 

Raul: Exact! 

Cristi: Și asta e realitatea. Nu vrem să împopoțănăm freelancing-ul. E un mijloc, e un mijloc mai bun, mai superior, să zicem – Mercedes vs. Dacia Logan – dar, în același timp, dacă dai cu el în parapet tot acolo ești la finalul zilei. 

Raul: Da. Freelancing-ul nu o să-ți rezolve problema de a lucra pe 2 proiecte, o să îți rezolve problema pe care o ai acum pe termen scurt. În sensul că dacă lucrezi pe 2 proiecte pentru o sumă x de bani, ai putea să faci suma respectivă cu jumătate din timp, doar din faptul că faci trecerea spre freelancing.

Cristi: Sau și mai grav, dacă lucrezi pe un proiect și ești presat de șef și ți se spune că na, trebuie să lucrezi mai mult, să faci overtime. 

Pentru mai multe detalii legate de zona asta de freelancing și vrei să faci tranziția eficient, există un grup de facebook pe care îl avem – o să găsești link în descriere. Acolo întrăm în mai multe detalii, cu contracte și cu diverse analize de situații când vine vorba de cum găsești clienții, cum negociezi cu ei, facem și live-uri săptămânale, aplicațiile sunt deschise momentan, poți să intri pentru mai multe detalii și să ne auzim acolo. 

Raul: Salut!